Joaca, distracția și aventura sunt componente vitale ale unei relații reușite și pline de bucurie, noi toți fiind programați să ne jucăm pe parcursul întregii vieți. În psihologia centrată pe cultivarea stării umane de bine, se spune că opusul jocului nu este munca, ci depresia. Studii tot mai numeroase, începând cu cele realizate de către National Institute for Play din SUA, dar și experiența clinică personală îmi arată că jocul are puterea de a ne modela creierul, empatia și relațiile. Oricât de greu ar fi de crezut de către mintea noastră mereu ocupată și preocupată, jocul este la fel de important pentru buna noastră funcționare, precum somnul, odihna și relaxarea.
De ce spun asta? Ei bine, pentru a performa la capacitatea noastră cea mai bună și pentru a beneficia de un buget energetic optim, corpul și mintea au nevoie de regenerare. Proces care se petrece atunci când ieșim din starea de a face și intrăm în starea de a fi. Oamenii se odihnesc de dragul odihnei și se relaxează de dragul relaxării. Iar atunci când vine vorba despre joacă, ne jucăm de dragul jocului, nu din alte motive. După cum spune Stuart Brown, unul dintre cercetătorii de elită în acest domeniu: „noi, oamenii, nu avem nevoie să învățăm să ne jucăm, avem nevoie doar să activăm starea de joacă“.
Efectele jocului asupra creierului
Teoriile din diverse domenii de cercetare, cum ar fi biologia moleculară și neurochimia comparată, ne arată că jocul și joaca sunt la fel de naturale pentru ființa umană precum somnul și visatul. Ba mai mult, pe întreg parcursul vieții, jocul ne modelează creierul prin încurajarea formării de noi conexiuni neuronale, având, de asemenea, un rol important și în producerea hormonului numit BDNF (o mică proteină aflată în lichidul cefalorahidian), care stimulează creșterea și diferențierea celulelor sau a neuronilor (Gordon, 2003; Yogman, et al. 2018). Dar joaca mai contribuie și la dezvoltarea sinaptică, prin expandarea circuitelor care transmit impulsuri electrice pentru sistemul nervos, și la o mai bună gestionare a stresului. Atunci când primim distracția în viețile noastre, fluxul dopaminergic (hormonul fericirii) se intensifică și determină efecte benefice atât asupra stării noastre de bine, cât și asupra acțiunilor interpersonale.
Efectele jocului asupra relațiilor
Experții și cercetătorii în știința relațiilor, cum ar fi Harville Hendrix, Helen LaKelly Hunt, Esther Perel sau John și Julie Gottman, sunt de părere că joaca, distracția și aventura sunt componente vitale ale unei relații reușite și pline de bucurie. Iar acest fapt este valabil nu doar pentru copii sau adolescenți, deoarece suntem programați să ne jucăm de-a lungul întregii vieți. Jucatul împreună cu partenerul sau partenera, cu copiii sau prietenii noștri facilitează încrederea, intimitatea și creează o conexiune mai profundă. După cum ne arată relațiologia, partenerii din cuplurile care se joacă au șanse foarte mari să rămână împreună. Întrucât relațiile sigure și acordajul emoțional reprezintă elementele de bază ale unei personalități adulte sănătoase, joaca ne poate arata că aparținem și ne îndeamnă la conectare reciprocă. Când ne abandonăm stării de joacă, devenim plini de entuziasm și simțim că facem parte din această lume, că nu suntem singuri și că trăim împreună.
℗PUBLICITATE
Efectele jocului asupra empatiei
Dacă oamenii din zilele noastre tânjesc, cu adevărat, după ceva în relațiile lor personale și profesionale, ei tânjesc după conectare și empatie. După cum ne atrag atenția psihologii, din cauza pandemiei și a comunicării tot mai intense prin intermediul rețelelor sociale, a luat amploare fenomenul de atrofiere socială sau relațională. Centrați asupra sarcinilor de muncă sau a telefonului și, timp de mai mulți ani, încurajați spre izolarea socială, ne-am diminuat capacitatea de relaționare conștientă, iar mușchii empatiei ni s-au atrofiat. Dar joaca, atunci când ne aflăm fizic împreună, revitalizează relațiile cele mai importante, iar umorul, entuziasmul și fericirea ne fac să ne redobândim tonusul empatic și să-i apreciem la modul real pe cei de lângă noi.
Practica personală
Nu știu cum arată viața ta de zi cu zi, tu – persoana care citește acest articol, dar știu cum arată viața mea și a multor oameni pe care-i întâlnesc prin natura muncii mele. Pentru cei mai mulți dintre noi, epuizarea și stresul reprezintă etichetele care ne descriu cel mai bine zilele. Suntem „convinși“ că mai multă muncă și mai mulți bani ne vor aduce mai mult bine, dar în realitate acest demers ne epuizează și ne consumă viețile. Decizia de a ne odihni, de a ne relaxa și de a ne juca mai mult nu se potrivește cu mesajele pe care le primim la nivel macro-cultural. Dar fiecăruia dintre noi îi revine această practică personală de a rescrie cultura inumană și de a ne aminti ceea ce spune Stuart Brown: „nimic nu activează creierul așa cum o face joaca… suntem făcuți să ne jucăm pentru tot restul vieții“.
Concluzii
În esență, jocul nu are niciun scop logic, acele scopuri sunt prezente în alte arii ale vieții noastre, de aceea joaca ne lasă să ne pierdem în plăcuta stare de flux și de contopire cu întreg universul. Dar tot jocul ne ajută să ne regăsim sinele și să redescoperim adevăratele valori sufletești. Dacă intenționăm să trăim din plin, avem de plasat jocul, odihna și relaxarea pe lista noastră de priorități, renunțând, totodată, la epuizare ca la un simbol al statului nostru social și la productivitatea extremă ca la o măsură a prețuirii de sine. Iar data viitoare când mintea autocritică te întreabă de ce te joci, răspunsul pe care i-l poți oferi este simplu: pentru că jocul este parte înnăscută din natura noastră umană.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
