fbpx
skip to Main Content

Părinții care sunt blocați acasă din cauza pandemiei nu trebuie doar să facă față cerințelor în plus de îngrijire a copiilor și de sprijinire a învățării online, ci și îngrijorării că ai lor copii pierd, în esență, un an de educație, din punct de vedere academic și social. Însă studiile arată că un an petrecut acasă nu se va pierde, ci chiar ar putea produce câștiguri. 

Copiii își explorează în mod constant mediile fizice și sociale, conduși de curiozitate și dorințe înnăscute, și sunt dornici să-i ajute pe ceilalți și să-i imite pe cei pe care îi admiră. Ei experimentează fără încetare, fac predicții conștiente și inconștiente în timp ce observă consecințele și dobândesc, astfel, cunoștințe și experiențe indiferent dacă urmează sau nu cursurile fizice din cadrul școlii. 

Ceea ce învață elevii în aceste vremuri depinde parțial de mediile pe care le oferim. Este foarte posibil ca aceștia să nu învețe la fel de bine din cursurile online, dar ar putea dobândi alte lecții importante de viață. Copiii absorb informațiile în mod continuu când sunt într-un mediu familiar, chiar dacă sunt departe de activitatea fizică de la școală. Iată cum se poate produce acest tip de învățare: 

  • Învață deprinderi noi de la membrii familiei și de la alte persoane apropiate: cum să facă compromisuri, cum să converseze, să coopereze și să gestioneze conflictele – toate, abilități vitale de-a lungul vieții. Participând la un joc de societate, copiii își cultivă abilități sociale și cognitive, inclusiv respectarea regulilor, diverse strategii de comportament, concentrare și felul de a înțelege o victorie sau o înfrângere. Jocul activ dezvoltă inteligența cognitivă și motricitatea fizică, în timp ce orice tip de lectură (de la o carte de benzi desenate, până la informațiile de pe cutia unui produs oarecare) poate dezvolta abilități creative care le favorizează imaginația.
  • Activitățile din casă, cele de rutină, le oferă oportunități educaționale și sporesc respectul de sine, oferindu-le părinților timp liber. De exemplu, activitățile de pregătire a meselor pot înlesni înțelegerea noțiunilor de fracții, de măsurare a temperaturii și a timpului. Așa cum planificarea unei mese echilibrate și realizarea listelor de cumpărături care se potrivesc unui buget solicită noțiuni de matematică, de organizare și nutriție. Chiar și copiii mai mici pot contribui la realizarea unor sarcini asemănătoare și se pot simți mândri de realizările lor utile, chiar și efectuând sarcini simple precum sortarea rufelor după culoare.
  • Copiii care încă nu urmează cursurile școlilor primare și se află în anii premergători începerii școlii vor învăța tot ce au nevoie jucându-se cu jucăriile, obiectele de uz casnic și cu membrii familiilor lor. Multe sisteme educaționale consideră că jocul este esențial înainte de începerea școlii și militează pentru începerea cursurilor obligatorii la o vârstă mai matură, atunci când stăpânirea curriculumului le vine mai ușor, iar eforul depus de către copii este mai mic.
  • Elevii mai mari își pot folosi cunoștințele de bază învățându-i pe cei mai mici, mai exact prezentând și repetând ceea ce au dobândit din punct de vedere academic în anii trecuți. Astfel, conținutul se va aprofunda, deoarece copilul este nevoit să se gândească la răspunsuri și să intuiască pașii următori.
  • O vizită săptămânală la bibliotecă sau la librărie, în ciuda distanțării fizice, este benefică deoarece cărțile care satisfac curiozitatea copiilor vor oferi momente optime pentru asimilarea de noi cunoștințe. Învățându-i să identifice diverse surse de informații fiabile se creează acces la oportunități de descoperire și explorare. Găsirea independentă a răspunsurilor la întrebări captivante este fundamentul educației pentru viață – potrivit experților în educație. 

Mulți cercetători numesc activitatea didactică din prezent drept minim invazivă; aceasta este educația care „folosește curiozitatea naturală a copiilor și se concentrează pe oferirea unui mediu favorabil, în care aceștia să poată învăța pe cont propriu“.

℗PUBLICITATE



Educația minim invazivă este ceea ce părinții pot asigura cu o vizită la bibliotecă sau cu implicarea copiilor în activitățile familiei. Dacă cei mici petrec o oră sau două pe zi implicați în subiecte interesante, indiferent de specificul acestora, ei vor învăța cum să descopere și să sorteze informația și să o utilizeze în favoarea lor.

Departe de a pierde un an din progresul școlar, educația minim invazivă poate duce la o dezvoltare armonioasă, dar și la creșterea încrederii în sine a copilului.

Ce se va întâmpla când școala își va relua cursul firesc?

La ce se pot aștepta părinții anul acesta, când elevii se vor întoarce în clase și vor susține examenele standardizate? Vor fi pregătiți, oare? Vor trece cu succes peste această provocare? Adevărul este că nu știm, iar rezultatele vor varia în funcție de diverse elemente, dar timpul petrecut acum cu copiii îi poate ajuta pe aceștia să-și dezvolte relația cu propriile emoții și să învețe că planurile se mai schimbă, lucrurile se adaptează, dar, cu speranță, viața merge mai departe.

Cosmin Tuduran

Cosmin Tuduran este absolvent al Facultății de Jurnalism și Relații Publice și este interesat de integrarea tehnologiei digitale în programele educaționale. Experiența lui de peste 20 de ani în domeniul educațional este completată cu un program de masterat în tehnologiile informatice și de comunicații.

Back To Top
×Close search
Caută