skip to Main Content
Încrederea în Părinți și Destinul Nostru Psihologic

Încrederea în părinți și destinul nostru psihologic

Încrederea este baza atașamentului din orice legătură interpersonală. Fie că ne referim la relația de cuplu, fie la cea dintre frați sau la una de prietenie, nu ne prea putem îndrepta energia pozitivă înspre relație, dacă celălalt nu ne-a câștigat încrederea sau dacă nu alegem în mod intenționat să-l învestim pe omul de lângă noi cu încredere.

Desigur că primele lecții despre încredere le dobândim încă din copilăria mică și, în funcție de modul în care adulții ne-au tratat în primii ani de viață, devenim adulți mai mult sau mai puțin încrezători. Lipsa de încredere este o povară grea pentru ambele jumătăți ale unei relații și adesea este corelată cu anumite riscuri în ceea ce privește sănătatea noastră mintală.

Soții John și Julie Gottman, autorii cărții de mare succes Viața în doi, când suntem trei, reprezintă pentru mine – și pentru mulți dintre colegii mei, simpatizanți ai psihologiei relaționale – un etalon, atunci când vine vorba despre studiul conexiunilor interpersonale. Astfel, mi-a captat atenția o cercetare citată de aceștia, în care studenții de la Universitatea Harvard, mai exact cei din generația 1952–1954, au fost întrebați cum a fost relația cu părinții lor. Studenții puteau opta între patru variante de răspuns:

1. foarte apropiată,
2. caldă și prietenoasă,
3. tolerabilă,
4. rece și distantă.

După 34 de ani, studenții ajunși între timp adulți de vârstă medie au fost chestionați în legătură cu poveștile lor de viață, mai exact interesul era îndreptat către starea lor de sănătate. Iar rezultatele au fost mai mult decât surprinzătoare.

91% dintre cei care declaraseră că au avut o relație rece și distantă cu mamele lor în copilărie au fost diagnosticați cu o problemă mintală severă, în comparație cu cei care au declarat că au avut o relație caldă și prietenoasă, unde rata de diagnostic a fost sub 45%. În timp ce, în cazul celor care au avut și cu tații o relație rece, efectul negativ a fost și mai mare – 100% dintre aceștia au devenit în timp adulți cu un diagnostic serios în ceea ce privește sănătatea lor mintală. Prin comparație, povestea de viață a celor care au avut o relație bună cu ambii părinți a fost afectată de un diagnostic în procentaj de 47%.

Studiul ne poate speria sau ne poate activa rezistențele și mecanismele psihologice de negare, dar în mod cert acesta oglindește ceea ce noi, la Pagina de Psihologie, numim #PutereaRelațiilor. Mai exact, nivelul de încredere pe care-l cultivă membrii unei familii are un efect nu doar asupra moștenirii relaționale, dar poate avea consecințe devastatoare și asupra sinelui nostru psihologic și emoțional. Mai bine spus, încrederea sau lipsa acesteia ne poate influența întreaga traiectorie de viață.

Astfel, calitatea timpului petrecut în casa copilăriei noastre și nivelul de inteligență parentală al celor care ne cresc nu este de neglijat; ci, încă o dată, ar putea să reprezinte cea mai bună investiție pentru părintele modern.

György Gáspár

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută