Skip to content

Revenirea fizică în sălile de clasă a fost amânată până în luna septembrie, iar ideea de a face școală de acasă a împărțit lumea în tabere pro și contra. Pe de-o parte, a facilitat ritualul de dinaintea începerii orelor, a prelungit programul de somn, a eliberat traficul. Însă, pe de altă parte, a îngreunat fizic și psihic atât copiii, cât și cadrele didactice, respectiv, părinții. Astfel că aceștia din urmă nu numai că au primit sarcini suplimentare de la locurile de muncă (ce au dat buzna peste ei acasă), dar au început să suplinească și rolul profesorilor, fapt ce implică un grad sporit atât de concentrare, cât și de pregătire – pe care unii părinți nu îl au, în prezent.

Totodată, merită specificat că părinții s-au mai confruntat și cu imposibilitatea materială de a procura sau de a deține gadget-urile necesare copiilor lor, în special acolo unde există mai mulți copii, ce ar trebui să-și desfășoare orele concomitent.

Potrivit NationalGeographic.com, profesorul Daniel Willingham (de la Virginia University) numește această „școală de acasă“ drept misiune imposibilă, în lipsa unor materiale și a instruirii de facto. Totodată, o altă problemă sesizată de către prof. Willingham este aceea că părinții sunt nevoiți să se împartă între mai multe activități, pe parcursul aceleași zilei, iar copiii nu sunt obișnuiți să se concentreze îndeajuns, în lipsa unei supravegheri pe această perioadă.

Însă, în egală măsură, consideră că așteptările academice ar trebui să fie mai relaxate, și, în același timp, să fie încurajată predarea noțiunii de învățare a abilităților de viață.

Răbdarea, timpul de calitate și bucuria de a împărtăși din cunoștințele noastre pot sădi în mintea și inima copiilor noștri deprinderi pe care, înainte de carantină, ei să nu le fi avut. Și, poate, cine știe?, își vor reconfigura traseul profesional în timp, în funcție de ceea ce le va plăcea mai mult să facă, în această perioadă petrecută acasă.

Sensul a ceea ce facem este mai important decât simpla idee de a face ceva

Pe de altă parte, Ellen Galinksy – expertă în dezvoltarea copilului și cofondatoare a Institutului pentru Familie și Muncă din SUA – susține că, încă de la naștere, copiii au o capacitatea intrinsecă de a învăța, iar dacă „familiile pot folosi acest lucru ca o șansă de a-și angaja copiii într-o învățare autentică, această perioadă ar putea fi transformatoare pentru dezvoltarea lor“.

Continuând în aceeași notă, Galinksy subliniază că interesul copilului pentru o anumită activitate poate deveni exacerbat și poate ajunge să ne enerveze uneori. Însă „studiile arată că persoanele cu un sens al acțiunilor sau comportamentelor în care se implică au cea mai mare probabilitate de a prospera, mai ales în vremurile grele“. Astfel că nu este necesar să le impunem celor mici o cantitate incomensurabilă de informații zilnic, ci este suficient să învețe un lucru de care le pasă, care le suscită interesul. Desigur că este greu de pus în practică, dacă reflectăm pragmatic la sensul materiilor de bază și la importanța lor în dezvoltarea cognitivă a celor mici.

℗PUBLICITATE



Însă, potrivit lui Galinksy, este important să distingem interesele noastre de ale copiilor și să le sprijinim pe ale acestora din urmă, chiar dacă nu sunt pe aceeași lungime de undă cu ale adulților. Iar exemplul ei este susținut de experiența personală alături de fiul său, căruia îi plăcea muzica, iar astăzi are un doctorat în etnomuzicologie.

De asemenea, atunci când vine vorba despre jocurile video, majoritatea adulților și-ar putea da ochii peste cap. Dar aceeași expertă în dezvoltarea copilului (Ellen Galinksy) subliniază faptul că acestea pot contribui la exersarea unor ingenioase strategii de rezolvare a problemelor și pot duce la o mai mare flexibilitate în gândire și la o îmbunătățire a concentrării atenției – abilități necesare pentru a face față cu brio provocărilor vieții.

Perioada petrecută la domiciliu cu forța din cauza pandemiei COVID-19 este una cu care nu se știe dacă ne vom mai întâlni. Însă dincolo de faptul că, din punct de vedere logistic, poate că suntem îngrămădiți (oricât de generos ar fi spațiul locativ), iar casa a devenit și școală și serviciu și loc de joacă, putem să ne permitem bucuria de a transforma acest timp de carantină într-o colecție de amintiri unice pentru întreaga familie.

De mai bine de două luni, nu mai alergăm dintr-o parte într-alta a orașului, iar dacă am regândi în acest mod toată experiența pe care o traversăm, lucrurile ar putea deveni mult mai pozitive. Este important să ne protejăm atât fizic (prin recomandările primite), cât și psihic. Iar dincolo de extenuarea de care dăm dovadă uneori, este important să conștientizăm că cei mici ne observă și interiorizează toate aceste trăiri ale noastre, ce vin la pachet cu diverse gesturi și atitudini – care nu sunt mereu un exemplu de urmat.

Așadar, înainte de a ne revărsa nemulțumirile de peste zi (acumulate din toate zonele) peste incapacitatea copilului de a atinge perfecțiunea în activitatea școlară, putem să ne gândim la ceea ce va învăța de la noi și la modelul pe care îl va adopta la rândul său, în interacțiunile sociale și familiale viitoare. Fiecare copil are un traseu al vieții, atât academic, cât și experimental, care nu este necesar să fie congruent cu așteptările noastre. Desigur, ghidajul parental este primordial. Însă acesta este înțelept să fie delimitat foarte clar, în așa fel încât să nu facem din copiii noștri o copie a neîmplinirilor noastre, ci niște oameni sănătoși emoționali, capabili să-și traseze și să-și îndrăgească parcursul profesional și personal. Iar pentru o mai amplă lectură cu privire la importanța implicării părinților în viața copiilor, vă recomand cartea Mai bun decât părinții tăi, de dr. Janet G. Woititz, care este un emoționant ghid de parenting.

Bianca Sîrbu - contributor senior, jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0