Ana Băiescu este psiholog clinician, psihoterapeut de orientare cognitiv-comportamentală și terapeut relațional imago. Ana își desfășoară activitatea în cabinetul din Cluj-Napoca, unde lucrează cu familii și cupluri. Este, de asemenea, contributor pe platforma paginadepsihologie.ro, unde scrie periodic articole menite să sporească nivelul de inteligență relațională și să promoveze sănătatea emoțională. Dată fiind experiența ei terapeutică vastă în lucrul cu copii și adolescenți, am invitat-o să ne răspundă la câteva întrebări revelatoare pentru mulți părinți și îngrijitori.
Când este bine să cerem ajutorul psihoterapeutului pentru dificultățile copilului sau ale adolescentului din familia noastră?
Este surprinzător cum, în ultima perioadă, mi se întâmplă să primesc câte o solicitare de la părintele unui adolescent cu privire la nevoia acestuia de-a discuta cu un terapeut: „Copilul meu cere să-l duc la psiholog.“ Asistăm, de fapt, la o evoluție în spirală a acestui demers.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Părinții sau aparținătorii se îndreaptă către psihoterapeut cu scopul de-a solicita ajutor pentru copil sau adolescent când acesta întâmpină dificultăți în relația cu ei, simțind că nu mai au resurse, că nu știu ce să mai facă, simțind că ceea ce au făcut nu a fost potrivit; dar vin și când un cadru didactic sau alt specialist le recomandă servicii de psihoterapie, de exemplu, facilitate prin relația profesională dintre psihoterapeut și medic psihiatru. Copiii și mulți adolescenți funcționează emoțional la nivelul stadiului pre-concret de dezvoltare cognitivă, fapt ce are implicații semnificative pentru modul în care percep evenimentele și care îi predispune la gândire irațională sub forma suprageneralizării, a toleranței scăzute la frustrare, a cerințelor absolutiste și a evaluării globale negative (Vernon & Bernard, 2008).
Pentru un număr tot mai mare de copii și adolescenți, confruntarea zilnică cu combinația de probleme de dezvoltare și probleme situaționale mai severe, cum sunt variatele forme de disfuncții familiale, abuz, pierdere, sărăcie, lipsa locuinței, este mult prea mult pentru a-i face față. Ca o consecință a încercărilor lipsite de succes de a se confrunta cu aceste probleme, pot să apară neajutorarea, depresia, suicidul, tulburările alimentare, sarcina la vârsta adolescenței și abuzul de substanțe.
În cei 14 ani în care am lucrat ca psiholog școlar și în ultimii ani, ca psiholog clinician, terapeut relațional și educator parental, am asistat la o creștere semnificativă a accesării serviciilor de specialitate în rândul părinților, pentru familie și copii, dar și pentru adulți în general. Ca specialist, am remarcat că accesarea serviciilor de psihoterapie de către familii începe cu nevoia de-a ajuta copilul. Apoi, părinții sau îngrijitorii conștientizează că au nevoie de suport psihologic ca familie și, deseori, terapeutul, prin conceptualizarea oferită părinților cu privire la nevoia de intervenție psihoterapeutică, sprijină acest aspect.
Ce înseamnă psihoterapia cu copii și adolescenți?
Aș spune că psihoterapia este atât o știință, cât și o artă. Înțelegerea sănătății mintale și a stării de bine evoluează, la fel ca viața însăși, spre a cuprinde perspective tot mai largi și interdisciplinare.
Cum arată o ședință de psihoterapie la care participă un copil sau un adolescent?
Pornind de la premisa că descoperi, în câteva minute de joacă cu un copil, mai multe decât în ore întregi de conversație, în psihoterapie se utilizează o gamă foarte largă de tehnici și metode, dar, dincolo de orientările teoretice și de multiplele abordări existente, ideea centrală a tuturor formelor de psihoterapie rămâne îmbunătățirea calității vieții clienților, fie ei copii, adolescenți sau o întreagă familie. Nivelul funcției reflexive a unor copii sau adolescenți poate fi adesea deficitar. Nu-și pot conștientiza propriile gânduri, emoții, trăiri. Nu doresc să se lase cunoscuți, atunci când anticipează că adultul va descoperi lucruri negative despre ei, alții nu doresc să relaționeze declanșând o emoție, de teama respingerii, alți copii se afundă în tăcere, se opun sau ezită, neștiind cum să-și exprime trăirile. Un psihoterapeut descoperă, alături de copil, care este cea mai potrivită variantă pentru el, încercând să-i transmită siguranță, pentru ca acesta să-l primească în lumea sa interioară. Cu empatie și curiozitate se creează relația terapeutică. Treptat, copilul, într-un cadru de siguranță, va simți că poate explora orice aspect al vieții interioare și lucrurile încep să aibă sens. Va construi o poveste cu sens, pe care apoi, asistat de terapeut, i-o poate împărtăși aparținătorului, dacă și acesta este pregătit să asculte noua poveste a copilului.
Terapeutul trebuie să vadă și părinții sau doar copilul?
Psihoterapia pentru copii și adolescenți nu se adresează doar lor, ci și părinților. Cercetările arată că terapia funcționează mai bine dacă terapeutul și copilul sau adolescentul dezvoltă împreună obiective terapeutice, adesea în strânsă colaborare cu părinții, și urmăresc progresul către atingerea lor, pe tot parcursul intervenției. Astfel, în cadrul ședințelor de psihoterapie, psihologul colaborează cu părinții și cu copiii sau adolescenții, ajutându-i să înțeleagă mai bine și să depășească diferite probleme emoționale, comportamentale, de adaptare la situații stresante, promovând, totodată, dezvoltarea copilului și dezvoltarea personală a adolescentului, precum și îmbunătățirea relațiilor și a funcționării sociale. Utilizând diferite metode și tehnici validate științific, putem ajuta copiii și adolescenții cu dificultăți emoționale și comportamentale să-și gestioneze mai bine starea emoțională și să manifeste comportamente adecvate. Părinții învață diferite tehnici pentru a susține în mod adecvat copilul, inclusiv prin psiho-educație și terapie individuală.
Câte ședințe sunt necesare pentru ca psihoterapia să fie cu adevărat eficientă?
Psihoterapia este un proces care durează. Durata terapiei depinde de răspunsul fiecărui individ în parte, dar este necesară prezența regulată la programul de ședințe stabilite. De exemplu, terapia cognitiv-comportamentală (TCC) pentru copii și adolescenți este, de obicei, o intervenție pe termen scurt (adică, între șase și 20 de sesiuni, de regulă), care se concentrează pe a-i învăța abilități specifice pe copii, adolescenți și părinți. TCC diferă de alte abordări terapeutice prin concentrarea asupra modului în care gândurile, emoțiile și comportamentele unui copil sau adolescent sunt interconectate și modul în care se afectează reciproc.
℗PUBLICITATE
Care sunt principalele îngrijorări ale părinților atunci când cer ajutor pentru copiii sau adolescenții din familia lor?
Copilăria și adolescența sunt pline de multe schimbări în materie de gânduri, sentimente și comportamente. Este un moment de tranziție susținută și, uneori, apar provocări ce perturbă calea dezvoltării. Aceste provocări pot proveni din factori de stres, precum școala, conflictele părinților, separarea/divorțul, starea de sănătate, dificultățile de învățare, presiunea din partea colegilor, agresivitatea, schimbarea locuinței etc.
În funcție de particularitățile etapei de dezvoltare pe care o traversează copilul, de intensitatea, durata și frecvența comportamentelor problematice și a resurselor familiei pentru a gestiona/interveni eficient, părinții solicită ajutor de specialitate. Prin relația de siguranță și prin încrederea stabilite cu un psihoterapeut, copiii învață să identifice cauzele suferinței lor, să-și identifice și să-și exprime emoțiile, să ceară ajutor, la nevoie, și să-și îmbunătățească abilitățile de rezolvare a problemelor.
În funcție de ce criterii este indicat să alegem un psihoterapeut care lucrează cu copii și adolescenți?
Consider că intuiția fiecăruia dintre noi, alături de experiențele anterioare cu diferiți specialiști în sănătate mintală, și recomandările oferite de cunoscuți pot fi ingrediente utile ca punct de plecare pentru alegerea unui psihoterapeut. Probabil că recomandările de la alte persoane care au apelat la servicii de terapie pentru copii și adolescenți fac referire la existența unor abilități necesare în lucrul cu aceștia: empatia terapeutului, cu rol central în ceea ce privește succesul intervenției, disponibilitatea pentru joc, creativitatea, spontaneitatea și curiozitatea, ca atitudine deschisă și susținută a terapeutului vizavi de universul complex al copilului în dezvoltare. Curiozitatea lui o activează și pe a copilului, față de propriile relații și de propria viață. La fel și deschiderea către învățare.
Îmi amintesc că interacțiunea unui copil cu un specialist (de exemplu, psiholog școlar) începe în jurul vârstei de trei ani, odată cu intrarea la grădiniță, prin diferitele programe de adaptare a copilului la mediul preșcolar, prin suport de specialitate oferit cadrelor didactice, ateliere cu părinții și întâlniri în cabinet între părinți și copil. Pentru cei mai mulți părinți, aceasta este prima interacțiune cu un specialist.
În prezent, putem coopta mult mai ușor specialiști în sănătate mentală, emoțională și relațională. Important este ca părinții sau viitorii părinți să acceseze resursele educaționale sau diferitele programe de educație parentală și de dezvoltare personală (multe accesibile în mediul online, organizate de specialiști acreditați).
Cât durează o ședință de psihoterapie?
Terapeuții au abordări diferite în ceea ce privește frecvența și durata întâlnirilor, dar norma pentru terapia individuală (adică terapia cu un singur client) tinde să presupună sesiuni săptămânale de 45 sau 50 de minute. Pentru mulți terapeuți, pauza de 10 sau 15 minute oferă posibilitatea de a realiza notițe despre progresul clientului proaspăt văzut, de a răspunde la apelurile și la e-mailurile primite, de a gestiona facturarea, de a face o pauză ca să meargă la baie, de a-și lua un pahar cu apă sau efectiv de a avea un respiro. De cele mai multe ori, ședința de terapie sub o oră poate motiva, de asemenea, ambele părți să profite la maximum de timpul alocat.
Psihoterapeutul poate prescrie și medicație pentru copii sau adolescenți?
Nu. Psihoterapeutul intervine prin tehnici specifice pentru abordarea problemelor mentale și emoționale ale clienților prin ședințe de psihoterapie, fără să aibă voie să prescrie medicamente. Acesta poate colabora sau îi poate recomanda familiei evaluare clinică psihiatrică (în funcție de caz). Tratamentul cu medicație rămâne în sarcina medicilor psihiatri, cu pregătire medicală adecvată.
Care sunt cărțile de parenting care ar putea fi utile oricărui părinte?
Pentru început recomand, alături de cărțile lui Daniel Siegel și Tina Payne Bryson, despre dezvoltarea creierului uman, Creierul copilului tău. 12 strategii revoluționare de dezvoltare unitară a creierului copilului tău, și volumul lui Daniel J. Siegel, Vâltoarea minții. Puterea și rolul transformărilor cerebrale în adolescență, precum și setul de patru cărți din colecția Parenting conștient:
• Parenting pentru succes. Cum să ne creștem copiiii bine, de Madeline Levine.
• Mai bun decât părinții tăi. Un emoționant ghid de parenting, pentru toți adulții care provin din familii disfuncționale, de Janet G. Woititz;
• Parenting. Cum să creștem copii inteligenți emoțional, de John Gottman și Joan DeClaire;
• Confesiunile unei mame imperfecte. Cum îți transformă copiii viața, de Hariet Lerner;
• Inteligența parentală. Disciplină dincolo de drame și haos emoțional, de Daniel J. Siegel și Tina Payne Bryson.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
