A început cu a studia ASE, a continuat cu Facultatea de Psihologie și s-a format în TCC. Este un terapeut îndrăzneț, care-și asumă orientarea sexuală, dar care știe că dincolo de asta, cu toții suntem făcuți din emoții și sentimente. Cristian Lavric este un om colorat și plin de compasiune, crede în importanța relației terapeutice și are o voce care s-ar putea să ajute multe minți din România. Pentru a-l cunoaște mai bine, am povestit cu el despre viață, profesie și conținut educativ pe rețelele sociale.
Cum este să lucrezi în domeniul psihoterapiei și să-ți asumi că ești gay? Vin spre tine clienții non-gay cu rezerve sau vin pentru ceea ce le poți oferi și nu pentru orientarea ta?
A fi psihoterapeut înseamnă a fi eu însumi. Înseamnă să trec prin etape de dezvoltare personală și să învăț să fiu o variantă mai bună a mea, zi după zi. A fi gay nu schimbă cu nimic asta, sunt tot un necunoscut în fața căruia cel (cea) care vine la terapie își deschide sufletul. Și o face pentru că accept necondiționat, ofer căldură și încredere, provoc, zâmbesc și sunt la fel de „uman“ ca și persoana din fața mea. A fi psihoterapeut înseamnă „să faci pentru bine“, iar a fi psihoterapeut gay înseamnă același lucru. Clienții care vin către mine sunt atât din comunitate, cât și din afara ei. Pentru cei din afara comunității nu contează că sunt gay, dar pentru mulți din comunitate contează. Aceștia vin nu doar pentru ceea ce pot oferi, ci și pentru orientarea mea. Ajută să simți că necunoscutul din fața ta poate a trecut prin experiențe similare sau a avut dificultăți asemănătoare la un moment dat.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Probabil că sunt mai mulți psihologi sau psihoterapeuți care nu îndrăznesc să-și dezvăluie orientarea sexuală. Tu cum ai găsit îndrăzneala de-a te face văzut?
A fost un drum lung, pe care încă merg. Partea bună e că știu că mai e de mers, dar nu am obosit. Simt că lucrurile au decurs natural și cea mai importantă resursă în acest demers a fost grupul de prieteni. Am avut norocul ca cei de lângă mine să îmi ofere acceptarea și compasiunea necesară. Simt că fără ei nu aș fi unde sunt acum. De asemenea, parte a dezvoltării mele personale a fost să îmi asum și eu o bucată din această îndrăzneală de a mă face văzut. Așa că, astăzi, pot zice că sunt un om curajos și asta m-a ajutat mereu. Dacă aș trage linie, simt că am avut mai mult curaj, decât frică. Și credeți-mă, fricile au fost și sunt prezente. A fost nevoie de multă muncă și conștientizare să îmi accept și apreciez curajul.
Ai avut experiențe profesionale negative din cauza orientării tale sexuale?
Nu. Încerc să fiu mereu în contact cu nevoile și obiectivele celui din fața mea, dar și cu valorile mele. Succesul terapiei este dat și de relația terapeutică creată, iar dacă simt că aceasta este pusă în pericol de o neconcordanță de valori, am grijă să discut acest aspect în terapie. Dacă e nevoie, ajut clientul să își găsească un alt psihoterapeut, cu care să poată lucra, și încerc să evit astfel orice experiență negativă.
În cabinet lucrezi mai mult cu persoane din comunitatea LGBTQIA+ sau nu neapărat?
Nu, nu neapărat. Să fiu sincer, nu cunosc procentul clienților LGBTQIA+, nu m-a interesat niciodată, pentru că focusul pe client va fi același. Chiar dacă abordarea terapeutică poate fi diferită în cazul clienților LGBTQIA+, focusul pe relația terapeutică și pe emoțiile trăite rămâne același.
Cum sunt experiențele pe care le ai cu colegii de breaslă − apelează la tine pentru sfaturi cu privire la clienții gay?
Chiar mă gândeam la un moment dat la ce bine e că m-am înconjurat de colegi mișto. Simt că am învățat multe de la ei, și mă bucur că și eu pot să le ofer ajutor când au nevoie. Da, din fericire, am mulți colegi și colege care vin cu întrebări punctuale, cu cazuri mai complexe, pe care le discutăm pe larg sau chiar și cu clienți, pe care îi trimit la mine după ce au lucrat o perioadă (în aceste cazuri, lucrez focusat ceva ce ține strict de sfera LGBTQIA+, deoarece pot veni cu o perspectivă „din interior“, care poate debloca ceva).
Există vreo diferență între o ședință de terapie cu un client gay și unul heterosexual?
Ședința de terapie sau procesul terapeutic este același, însă, cu siguranță, este nevoie să am în vedere anumite aspecte ce țin de sfera LGBTQIA+. Este oarecum similar cu a spune că este nevoie să am în vedere diferențele culturale, dacă lucrez cu cineva din România sau cu cineva din China. În cazul clienților LGBTQIA+, apar anumite arii extrem de importante și definitorii: homofobia internalizată, procesul de coming out, etichetarea, familia și societatea, acceptarea identității etc, arii care au nevoie de o analiză mult mai atentă. Există o diferență între normal și comun. A face parte din comunitatea LGBTQIA+ este normal, dar nu este comun. Din acest motiv, procesul terapeutic cu un client LGBTQIA+ nu este comun (și voi ține cont de acest lucru), dar este normal (mă voi focusa pe client și pe nevoile sale, oferind aceeași calitate a procesului terapeutic).
Profilul tău de Facebook ne arată că ești un terapeut preocupat de relația terapeutică și de compasiune. Care este traseul tău profesional și cum au apărut aceste preocupări?
Prima dată am făcut ASE-ul. Am învățat multe lucruri, care îmi sunt de folos și astăzi. Am lucrat în corporații, am cunoscut mulți oameni faini. Am lucrat ca trainer și am ajutat la dezvoltarea de strategii de învățare în corporații. La un moment dat, eram într-un proiect de mentorat și eram mentor pentru elevi de liceu, care își doreau o carieră în IT. În perioada aceea, am început să mă privesc ca pe „mici bucăți de cărți, dintr-o bibliotecă“, deoarece părea că pot fi puțin din fiecare carte, dar nu pot fi o carte întreagă. Și îmi doream mult să fiu doar o carte, să știu bine ceva, să fiu expert în ceva, să fiu citit cu totul și să pot oferi cap-coadă ce are nevoie cel sau cea care m-ar lua de pe raft. Așa că am intrat într-un proces terapeutic, ca să mă descopăr, și am ajuns să îmi placă asta atât de mult, încât am dat la Psihologie. Am făcut formarea de bază în Terapie Cognitiv Comportamentală, precum și alte cursuri adiționale și formări de scurtă durată. Credeți că am ajuns să fiu o carte, după toate astea? Nici pe departe. Sunt tot „bucăți de cărți, dintr-o bibliotecă“, dar simt că are sens ce fac, are scop, ajut, fac parte din ceva și mă simt onorat să fiu primit în rândul celor care pot și știu să facă asta.
În ceea ce privește relația terapeutică și compasiunea, pot spune că sunt elemente învățate pe parcurs și în care m-am regăsit. Cred în importanța relațiilor și în puterea încrederii, la fel cum cred că a fi duri, critici și a ne vedea doar defectele și greșelile nu ajută. În schimb, a vorbi cu noi înșine cu compasiune, calm, blândețe și bunătate poate fi extrem de motivant.
Am văzut că ai diferite colaborări cu colega noastră, Cristina Petrescu-Ghenea. Cum v-ați cunoscut și ce proiecte aveți?
Mă cunosc cu Cristina în urma unui curs la care am participat, ea fiind trainerul. Ea lucrează mult cu persoane din comunitate și am învățat multe de la ea. În prezent, lucrăm împreună la redefinirea unui curs de Terapie afirmativă LGBTQIA+ pentru psihologi, care va fi gata în curând.
Ne poți recomanda câteva conturi de social media care promovează acceptarea și non-discriminarea față de membrii comunității LGBTQIA+?
Desigur. Prima persoană care îmi vine în minte este @crina_crit. Contentul Crinei este mereu fascinant pentru mine, deschiderea ei către lumea queer și veselia din story-urile sale sunt molipsitoare. Ea vine chiar și cu un program de psihoeducatie pentru persoanele LGBTQIA+, pentru a-i învăța cum să facă față mai ușor depresiei și anxietății.
Iar dacă vreau să mă gândesc la o platformă de suport pentru membrii comunității, mintea mi se duce instant la @identity.education. Mi se par geniali pe partea de evenimente și grupuri de suport, au un vizual cool și o energie care parcă îți dă curaj. Iar pentru content amuzant, dar informațional, safe space-ul @queeerrs. Colorat, scurt, creativ și mare promotor al diversității.
Luna iulie este luna în care are loc festivalul Pride din București. De ce crezi că sunt importante astfel de evenimente pentru societatea românească?
Pride-ul este o sărbătoare a oamenilor care vin împreună din dragoste și prietenie. Este despre acceptare, normalizare, egalitate și educație. Tocmai datorită acestor lucruri, Pride-ul este important. Doar cei care au fost la un Pride pot simți cu adevărat ce înseamnă acesta: zâmbete, îmbrățișări, aplauze și încurajări, diversitate și o mulțime de aliați și prieteni, fără de care drumul ar fi mai greu. Societatea românească are nevoie de astfel de evenimente, care să arate cât de diversă este și care să aducă curaj celor care au nevoie să se descopere și să se accepte.