Doru Trăscău este membru fondator și solist al trupei The Mono Jacks, înființată în 2008 și relansată în 2013 în noua formulă alături de Cristian Chiru (bass), Andrei Zamfir (chitară), John Ciurea (tobe). În anul 2000, Doru a înființat AB4, trupă care a luat în 2003 trofeul pentru Best Romanian Act la MTV Europe Music Award, în Edinburgh, Scoția. S-a destrămat ulterior, dar Doru nu a renunțat la visul lui. A fondat The Mono Jacks.
View this post on Instagram
Iași, here we come! #themonojacks #tmj #rockband #smile @andreizamf @wint3rice @johnciurea
Când spui „acasă“, la ce te gândești?
Acasă este orice loc în care mă simt bine. Acasă este un loc unde mi-am făcut un rost, un spațiu care poartă și amprenta mea. Pentru aproape trei ani, acasă a însemnat Italia. Acasă este sala de repetiții The Mono Jacks. Acasă este mini-spațiul pe care l-am amenajat și conceput singur și în care mă ocup de producție muzicală și de tot ce înseamnă creație. Acasă este în brațele celor dragi. Acasă este atunci când o vizitez pe mama. Acasă înseamnă tot ce îmi este familiar.
Surpriza care te-a făcut să plângi?
Vizita unor prieteni de la Roma. Eram tare supărat, pentru că doi oameni la care țineam foarte mult nu puteau ajunge la cununia noastră. În cele din urmă, au găsit o soluție și au apărut. A fost emoționant.
Cel mai surprinzător lucru care ți s-a întâmplat anul acesta?
Recent, am avut trei concerte în mai puțin de 24 de ore, într-un weekend. That was a first! Mai ales că toate cele trei concerte au fost la Iași. Primul a fost un show, la o petrecere privată. Câteva ore mai târziu, a urmat un concert sold out, la Acaju. Iar în următoarea zi, la prânz, un „Brunch Acoustic Session“, în aceeași locație unde cântaserăm cu o seară înainte.
Personajul preferat din povești sau filme?
Winnetou. M-a cucerit când eram copil, așa că am citit cartea acea de vreo cinci ori, sărind mereu peste ultimul capitol, pentru că murea Winnetou.
Cartea pe care ar trebui să o citească toată lumea…
Leadership and Self-Deception. Nu vă lăsați păcăliți de titlu, este o carte despre viață.
Plăcerea ta (ne)vinovată este…
Vinul roșu.
Cea mai importantă lecție de viață dobândită până în prezent…
Experiența dobândită în ședințele de psihoterapie este, de departe, cea mai tare lecție de viață pe care am primit-o. Am pornit pe drumul ăsta cu o oarecare reticență, însă odată încheiată terapia, mărturisesc că m-am simțit nu doar mai bine, ci cu adevărat câștigător.
Primul lucru pe care l-ai făcut azi-dimineață…
Îmbrățișările fac parte din ritualul fiecărei dimineți, iar dimineața asta nu a fost o excepție.
Cel mai mare mit în profesia ta…
Artiștii mor de foame! Biggest bullshit ever. O explică foarte clar cartea Real Artist Don’t Starve.
Muzica este…
℗PUBLICITATE
Vibrație. E o stare. Este viață și emoție.
Cel mai bun sfat despre iubire, pe care l-ai primit sau auzit?
Sincer? Nu știu. Nu-mi aduc aminte de vreun sfat în sensul ăsta, care să-mi fi lăsat o impresie puternică.
Ce piesă ai ascultat pe repeat în ultima vreme?
Sam Fender – „Play God“.
Depresia este…
Lucrul care m-a dărâmat complet, dar care m-a ajutat să mă descopăr.
La ce te-a ajutat cel mai mult psihoterapia?
Cu ajutorul psihoterapiei am învățat să trăiesc, am scăpat de anxietăți și am redevenit om. Ședintele de terapie au reprezentat oglinda în care fie nu voiam, fie nu știam cum să mă uit. Introspecția asta, atât de directă, a avut un mare impact – cu adevărat pozitiv – asupra calității vieții mele.
Prima amintire care-ți vine acum în minte despre copilărie…
O fotografie alături de fratele meu. Suntem în spatele blocului, ne ținem de mână – eu pe la vreo 5 ani, el aproape de 4. E ceva solar în imaginea aia. George este un om absolut extraordinar și îmi este aproape tot timpul, la fel ca în fotografia descrisă mai devreme.
Care este sărbătoarea ta preferată… și de ce?
Crăciunul – pentru că, dintre toate sărbătorile, Crăciunul are cea mai mare doză de voie bună.
Persoana publică alături care ți-ar plăcea să te bucuri de un prânz…
Leonardo DiCaprio. Îmi place mult omul ăsta. Este și bad ass și elegant, în același timp.
Ce apreciezi cel mai mult la România?
Rezistența, frumusețea și umorul sunt trei trăsături care-mi plac.
Care este visul (nu coșmarul) care te sperie cel mai tare?
No such thing. Iar dacă nu e coșmar, atunci e ok.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
