Emilian Mihailov este conferențiar universitar la Facultatea de Filosofie, Universitatea din București. Etica aplicată, filosofia morală, psihologia morală și neuroetica sunt interesele sale de cercetare. Este directorul Centrului de Cercetare în Etică Aplicată și, în această calitate, contribuie la dezvoltarea de parteneriate și proiecte cu universități și centre prestigioase de cercetare: Oxford Uehiro Centre for Practical Ethics și Institute of Biomedical Ethics din Basel. A publicat în 2017 cartea Arhitectonica moralității. În prezent, coordonează proiectul de cercetare exploratorie „Etica oamenilor viitorului: dezvoltarea unui cadru pluralist de evaluare a tehnologiilor de bioameliorare“. Iar în luna mai, îl vom vedea pe scena #EduCARE, unde va vorbi despre libertatea copiilor de a fi curioși.
Ce este, mai exact, etica aplicată și de ce are nevoie omenirea în secolul XXI de o astfel de ramură științifică?
Etica aplicată este un domeniu al filosofiei în care folosim argumente și teorii etice, pentru a propune soluții la dilemele etice ale lumii contemporane. Dezvoltarea tehnologică, încălzirea globală, împărțirea resurselor, toate acestea ridică probleme etice. De exemplu, tehnologiile biomedicale, cum ar fi editarea genetică, sunt folosite din ce în ce mai mult, nu doar pentru a combate probleme medicale, ci și pentru a îmbunătăți indivizi sănătoși. Această practică este denumită ameliorare biomedicală. Mulți consideră că ameliorarea biomedicală este inautentică și nenaturală. Pe când alții consideră că ameliorarea biomedicală este o soluție pentru a depăși limitările psihologiei noastre morale, cum ar fi xenofobia, care împiedică cooperarea oamenilor la scară largă.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Apropo de etica aplicată, care este perspectiva asupra a ceea ce face armata rusă în Ucraina?
Din perspectiva eticii aplicate, sunt multe probleme legate de ceea ce face armata rusă în Ucraina. În primul rând, teoria războiului drept ne spune că trebuie să existe o cauză dreaptă pentru a justifica inițierea unui război. Ori Rusia nu are nicio justificare. A pornit războiul împotriva Ucrainei pentru a-și extinde aria de influență, destabilizând ordinea mondială. Apoi, există problema responsabilității cetățenilor ruși, care au o datorie de a protesta. Mai trist este că rectorii universităților ruse susțin războiul lui Putin și promovează o propagandă a patriotismul orb în rândul studenților. Universitățile ruse și-au trădat menirea, deoarece scopul lor este să cultive deschiderea spre cunoaștere și să dezvolte personalități autonome. Per ansamblu, nu este vorba doar despre război și victimele războiului, ci și despre cum ne raportăm la cetățenii ruși și instituțiile lor culturale. Ce relații ar trebui să boicotăm și ce relații ar trebui păstrate? Nu e ușor de răspuns.
Unul dintre cele mai cunoscute materiale de etică aplicată îi aparține lui J.J. Thompson, și tema principală este avortul. Cât de important este să-i educăm pe copii și tineri pentru a înțelege mecanismele eticii aplicate?
Ați ales foarte bine acest exemplu. Filosoafa Judith Jarvis Thomson a construit unul dintre cele mai captivante experimente mentale. Un experiment mental este un scenariu imaginar care ne testează gândirea. Adesea avem credințe puternice despre ce se întâmplă în realitate, dar când suntem puși să analizăm ce se întâmplă în situații imaginare, ipotetice, gândirea noastră începe să-și pună întrebări. Cineva ar putea argumenta că avortul este imoral pe temeiul că fetusul este o persoană și că are un drept la viață. Thomson arată că deși fetusul este o persoană și are un drept la viață, asta nu înseamnă că avortul este interzis. E un gând subtil pe care nu foarte multă lume îl sesizează, deoarece în gândirea morală comună amestecăm adesea lucrurile. Nu facem distincții importante. Să ne imaginăm următoarea situație. Te trezești într-o dimineață spate-n spate cu un violonist inconștient. S-a descoperit că are o afecțiune renală fatală, iar Societatea Melomanilor te-a răpit, iar noaptea trecută trupul violonistului a fost conectat la rinichii tăi, pentru a supraviețui. Directorul spitalului îți spune că îi pare rău că Societatea Melomanilor ți-a făcut treaba asta – nu ar fi îngăduit-o, dacă ar fi știut. Însă ei au făcut-o, iar tu și violonistul sunteți conectați. A-l deconecta ar însemna să moară. Dar să nu-ți faci probleme: totul va dura numai două luni. Până atunci, el se va vindeca și se va putea deconecta de tine fără pericol. Este obligatoriu din punct de vedere moral să accepți această situație? Acum cititorii sunt invitați să se gândească la diferite răspunsuri și să analizeze în ce fel această situație este relevantă pentru decizia unei persoane de a avorta.
Este evident că etica este elementul comun care se regăsește în pasiunile profesionale pe care le aveți. De ce este important să vorbim despre etică și cum ne raportăm noi, românii, față de aspectele de etică?
Este important să vorbim despre etică într-o manieră filosofică, într-o manieră în care nu privim etica precum o vacă sacră. Nu-mi plac moraliștii, pentru că deși atrag masele prin mesaje frumoase, ei pot antagoniza oamenii. Etica ne aduce împreună prin idealul altruismului, dar ne și dezbină. Când te raportezi la ceilalți ca și cum ar fi doar lichele, nu-ți mai vine să colaborezi cu ei. Așadar, etica poate fi folosită pentru a-i diaboliza pe ceilalți prin cuvinte precum „needucați“ și „iresponsabili“. Dar a fi needucat și a fi iresponsabil nu sunt trăsături esențiale ale unei persoane, ci, adesea, sunt efecte ale sărăciei. Este ușor să arăți cu degetul spre eșecurile morale ale oamenilor, atunci când ție îți este bine. Așa și cu poporul român. A fost încercat, bătut, înfometat, dezamăgit. În acest context, trebuie să cultivăm compasiunea față de români, nu evaluarea lor etică. Suntem de abia la începutul dezvoltării românilor.
℗PUBLICITATE
Ar fi etica o alternativă bună la predarea religiei în școli?
Ar fi o alternativă bună la predarea religiei în școli, dar trebuie să avem mare grijă cum o predăm. Ceea ce ne deranja la predarea religiei în școli era plictisul, lipsa criticii, învățarea mot a mot, bigotismul. Și etica, dacă este predată după metodele vechi, poate deveni anostă. Dar dacă este făcută în școli în spiritul dialogului liber, al chestionării, al empatiei față de orice ființă umană, indiferent de religie, sex sau gen, atunci cultivarea unei gândiri etice independente se poate transforma într-o forță civică.
Coordonați CCEA (Centrul de Cercetare în Etică Aplicată), din cadrul Universității din București − care sunt obiectivele Centrului și ce proiecte aveți în desfășurare?
Centrul de Cercetare în Etică Aplicată a apărut și își desfășoară activitatea în cadrul Facultății de Filosofie a Universității din București. Este singura instituție din țară unde se studiază discipline etice, de la teoriile morale clasice la neuroetică, roboetică și etica sexului. Ne asumăm rolul de a impulsiona dezbaterile și de a încuraja reflecția rațională asupra domeniilor din etică aplicată. Modalitatea de a ne împlini scopurile este una socratică, evitând orice fel de tendințe „misionare“, de a impune ori dicta o anumită abordare.
În luna mai, veți participa la conferința #EduCARE și veți vorbi despre libertatea copiilor de a fi curioși. Ne puteți spune, în câteva cuvinte, mai multe despre cum veți aborda acest subiect și de ce ar fi bine să participe părinții?
Vreau să vorbesc despre virtutea curajului și cât de importantă este pentru formarea copiilor. De fapt, pentru mine, virtutea curajului este temelia pentru toate celelalte virtuți, fie că vorbim despre generozitate, fie că vorbim despre sinceritate. Dacă nu-ți dezvolți abilitatea de a tolera incertitudinea și necunoscutul lumii atunci blochezi orice act învățare. Orice demers de învățare presupune să pășești într-o zonă nefamiliară. Iar dacă nu te simți confortabil cu pașii către necunoscut, către risc, atunci te vei retrage în propria cochilie. Nu poți avea o personalitate frumoasă, dacă nu te expui provocărilor. Iar motorul care te va ajuta este curajul. Părinții sunt cei mai indicați să participe pentru că fără să-și dea seama ei pot fi obstacole. Prin natura lor de părinți iubesc mai mult valoarea siguranței decât valoarea libertății pentru proprii copii. Vreau să le vorbesc despre importanța libertății pentru dezvoltarea unei gândiri independente, despre curajul libertății care lărgește orizontul gândirii.
Care este acel subiect din etică ce vă pasionează cel mai tare și care vă stârnește la modul cel mai serios curiozitatea gândirii?
În momentul de față, mă pasionează partea întunecată a moralității. Noi avem o imagine angelică despre moralitate. Îngerul de pe umărul drept ne îndeamnă la bine, iar drăcușorul de pe umărul stâng ne îndreaptă spre rău. Această imagine este înșelătoare, deoarece moralitatea poate justifica foarte multă violență. Ceea ce s-ar putea numi violență virtuoasă și sacră, adică violența care este făcută în numele moralității și al religiei. Bunicii noștri se plâng că adolescenții din ziua de azi nu mai ascultă. Dar ideea de a respecta autoritatea și strictețea regulilor poate duce la pedepse drastice. Practica duelului, în care oamenii se puteau ucide unii pe alții, era justificată de valoarea morală a onoarei. Dacă erai dezonorat trebuia să-ți recapeți demnitatea printr-o confruntare violentă. Violența care apără o anumită religie este considerată sacră, deci, justificată. Răul din aceste exemple nu vine împotriva moralității, ci, dimpotrivă, este motivat de credințe morale.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
