Unii dintre noi o știu de la Festivalul de muzică ușoară Mamaia ’98, unde a obținut locul trei, alții de la Școala Vedetelor, din trupa Trinity sau din câteva seriale TV, iar generațiile digitale o cunosc, cu siguranță, datorită postărilor din social media. Lili este cântăreață, actriță, mama lui TJ (Thomas Jay), iubitoare de animale și o femeie pasionată de nutriția integrativă. De curând, Lili a lansat proiectul Jurnalul mamei, iar noi am vrut să aflăm mai multe despre cum este viața ei în prezent și ce înseamnă acest nou proiect.
Se spune că rolul de părinte este pe cât de frumos, pe atât de provocator. Cum a fost primul an de mamă din viața ta?
A fost exact așa cum se spune: un an plin de provocări, de nesomn, frici, anxietăți, pierdere de identitate, burnout.
Un adevărat carusel al emoțiilor. Dar totul era presărat cu un praf magic numit iubire necondiționată și din când în când câteva zâmbete ale puiului, care efectiv îmi luau respirația.
Cum ți-ai imaginat că va fi, înainte de naștere, și cum s-a transformat viața voastră de familie, odată cu trecerea de la doi la trei?
După spusele tuturor, ne așteptam doar la magie și iubire și poate cumva așa a fost mai bine, pentru că nu-mi imaginez să fi stat 9 luni cu gândul că provocările vor fi cu mult mai intense și mai serioase.
Cu siguranță au existat transformări în ceea ce a însemnat relația noastră de cuplu după ce am devenit părinți. Realitatea este cu mult mai diferită decât cea din poveștile auzite.
Mă gândesc că majoritatea cuplurilor trec printr-o distanțare intimă, cel puțin în primul an al maternității. Există totuși o reconectare atunci când totul prinde contur ca familie, iar noi am reușit să ne conectăm și să ne obișnuim deja cu rolul de părinți. Este extrem de importantă susținerea partenerului în toată această perioadă. Silviu a făcut constant asta pentru mine.
Psihologia recomandă ca, dincolo de grija față de bebeluș, mama să aibă timp de odihnă și relaxare. Ai avut parte de un astfel de timp?
Da, este extrem de important acest lucru, dar asta depinde foarte mult și de bebeluș. Unii plâng mai des și nu dorm, alții sunt foarte liniștiți și somnoroși. Noi am fost undeva la mijloc, dar, cu toate astea, odihna și relaxarea recunosc că mi-au cam lipsit. Fiind în plină pandemie, nu am avut ajutor și cu siguranță asta a fost un minus pentru bunăstarea mea fizică și emoțională.
Ai lansat de curând Jurnalul Mamei. Spune-ne mai multe despre acest proiect editorial și cum a luat el naștere.
Este un proiect căruia m-am alăturat cu tot sufletul tocmai pentru că eu sunt, să zicem, un „caz“ reprezentativ pentru noile mame. Poate că mai mult de 80 la sută se regăsesc în povestea mea. Restul mamelor, cele care au trecut fără prea multe provocări și cu mintea limpede prin acest prim an, sunt clar niște norocoase, dar sunt convinsă că rata este foarte mică. E drept că și factorul pandemie a contribuit la multe situații.
Proiectul a apărut din dorința de a veni în ajutorul mamei imediat după naștere, tocmai pentru că nu există un produs similar care să i se adreseze ei.
Cam totul este pentru bebeluși, iar mama pare cumva lăsată deoparte. Eu împreună cu psihoterapeutul Anca Nicoiu Șuteu, care este și creierul acestui jurnal, ne-am dorit să scoatem și mama în prim plan și să creăm un produs foarte personal, aș zice, care să i se adreseze ei.
Ce utilitate aduce un astfel de jurnal în viața unei mame?
℗PUBLICITATE
În primul rând, Jurnalul Mamei este un instrument terapeutic, iar tehnicile concepute de către Anca vin în întâmpinarea nevoilor femeii, dar și ale cuplului, în primul an de viață a bebelușului.
Seara, înainte de culcare, îți oferi ție, mama, femeia, partenera, câteva minute de introspecție. Actul de a scrie în jurnal reprezintă un moment pe care ți-l dedici ție, o pauză de autodescoperire. Astfel ajungi să integrezi experiența de zi cu zi, îi dai un sens, o lași apoi să treacă pentru a face loc noilor experiențe, fără a rămâne blocată în trecut, pierdută într-un viitor probabil sau confuză în scenariu de tipul „ce-ar fi dacă“ sau „ce a vrut de fapt să spună“…
Astfel de momente sunt terapeutice deoarece, prin simplul act de a lua o pauză de la programul prestabilit, înveți să ai grijă de tine, să trăiești conștient și asumat, atunci când pui pe standby toți ceilalți stimuli ce îți distrag atenția. Este un moment de maximă intimitate, vulnerabilitate și deschidere.
La finalul anului rămâi cu povestea călătoriei tale din primul an de maternitate – este o călătorie bogată în experiențe, colorată de emoții intense, este un an al transformării. În primul an de maternitate vei trece printr-o metamorfoză, iar tu poți decide forma finală pe care o vei lua la sfârșit.
Ce feedbackuri ai primit de la mamele care au utilizat deja jurnalul?
Îmi scriu pe social media după ce îl primesc. Foarte multe sunt extrem de încântate că am creat un astfel de produs. Alte mame îmi spun că nu s-au gândit până acum cât e de important să își conștientizeze emoțiile, trăirile. Suntem încă la început, dar deja simțim un feedback pozitiv, mamele îmi scriu despre ce simt, îmi dau feedback și asta ne bucură foarte mult.
Am aflat despre călătoria ta ca mamă, cum a fost experiența de tată pentru partenerul tău?
La fel de plină de provocări, dar Silviu, fiind muuult mai calm și mai rațional, trece mult mai ușor peste acestea. [râde]
Cum îți vizualizezi familia în timp? Cum ți-ai dori să arate viața voastră de familie peste câteva decenii?
Viața este clar plină de situații imprevizibile, dar îmi doresc să rămânem mereu uniți, orice s-ar întâmpla. Să călătorim împreună și să fim mereu fericiți de iubirea care ne leagă. Cel mai important lucru va fi să nu-i îngrădesc nicicum libertatea fiului meu de a se exprima și de a fi mereu el, autentic. Să înțeleagă că atunci când îți depășești limitele există cea mai mare satisfacție personală și sa-și dorească să devină mereu cea mai bună versiune a lui, fără a fi nevoit să se compare cu nimeni altcineva.
La Pagina de Psihologie suntem preocupați de sănătatea relațională și-i încurajăm pe români să citească. Care ar fi cărțile de psihologie și/sau parenting care simți că ți-au fost de ajutor?
Nu am citit cărți de parenting și, sincer, nu am fost neapărat interesată să citesc în cărți cum să-mi cresc copilul. Sunt de părere că prea multe cărți legate de parenting nu fac decât să te bulverseze, iar unele studii chiar arată că, pentru noile mame, poate aduce chiar mai mult stres.
În schimb, cărțile de psihologie sau conștientizare a greșelilor făcute de părinții mei, psihologic și emoțional vorbind, sunt cumva un ghid important pentru mine în relația cu copilul meu. Joe Dispenza este unul din autorii pe care îi prefer.
Un gând pentru mamele care resimt zbuciumul rolului de părinte și cărora le-ar prinde bine o încurajare.
Partea bună este că totul trece, timpul le așază și minunile de copilași sunt clar o binecuvântare care ne umple inima cu atât de multă iubire. Nimic nu se compară cu fericirea pe care o mamă o poate înțelege. De câte ori simțiți că efectiv nu mai vedeți lumina din tunel, credeți-mă, toate am trecut sau trecem prin asta. Lumina apare când te aștepți mai puțin. Jurnalul Mamei este, cu siguranță, acel mic refugiu atunci când aveți nevoie să vă eliberați mintea.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
