Interviu cu Mirela Oprea: Există trei motive care nimicesc rezoluțiile

Mirela Oprea este una dintre acele persoane care emană mult optimism și care te salută cu un zâmbet. O fi pentru că a studiat psihologia și are un doctorat în dezvoltare internațională? Sau, poate, pentru că a urmat diferite specializări în psihoterapie, coaching sau managementul viselor? Sau, poate, este darul ei de la natură? Indiferent de răspuns, Mirela ne poate ajuta prin exemplul personal și cunoștințele pe care le deține, să ne transformăm visurile în realitate. Așa cum vom descoperi în rândurile care urmează, Mirela a scris și o carte, și organizează periodic evenimente menite să ne ajute în realizarea aspirațiilor personale.

Ce presupune știința realizării aspirațiilor personale și cum ne poate ajuta în procesul de transformare a visurilor noastre în realitate?

Am susținut mai mult de 90 de ateliere și cursuri pentru identificarea și realizarea aspirațiilor personale (managementul visurilor, cum îmi place mie să spun), lucrând, astfel, cu peste 900 de oameni. Am fost foarte surprinsă să aflu că mulți oameni cred că numai cu chinuri și cu mari sacrificii poți să îți realizezi visurile. Această idee, că visurile noastre sunt „setoase“ de sacrificiu uman, este atât de înrădăcinată, încât mulți oameni nici nu mai îndrăznesc să se conecteze cu aspirațiile lor personale, iar acesta e un mare deserviciu pe care și-l aduc. Pentru că visurile noastre sunt forța motivațională cea mai înaltă pe care o avem la dispoziție.

În schimb, ceea ce cred eu că se întâmplă e că oamenii nu știu care sunt acele tehnici și metode prietenoase cu creierul nostru, care îi pot ajuta facă din călătoria spre visurile lor cea mai împlinitoare și frumoasă călătorie din câte au făcut vreodată.

Știința realizării aspirațiilor personale se referă la acest corpus de teorii, practici și tehnici, bazate pe evidențe științifice, despre care știm sigur că funcționează pentru că au fost testate, uneori de nenumărate ori, de mai mulți cercetători, din mai multe țări. Cu ajutorul teoriilor și al practicii, noi știm cum să ne stabilim corect aspirațiile, cum să ne orientăm spre un scop în viață, ce fel de obiective ar putea să ne facă mai fericiți și care dintre ele ar putea să ne facă mai nefericiți, cum trebuie să ne raportăm la scopul în viață, ca să fim cât mai aliniați cu el etc. În turnul de fildeș al cercetării academice, „secretele“ acestea sunt foarte bine cunoscute, dar de multe ori ele nu au fost „traduse“ pe înțelesul tuturor. Mi-am propus să ajut la acest efort de traducere, pentru că îmi dă o mare satisfacție să văd oameni care trăiesc o viață cu sens, o viață pe care și-o doresc cu adevărat, mai degrabă decât una plată, fără zvâc.

Acest corpus de practici și tehnici bazate pe evidențe științifice provine din mai multe arii de studiu: știința comportamentului uman (behaviour science), psihologie și, în special, psihologie pozitivă, neuroștiințe, management, comunicare etc.

Ca să fiu eficientă și să-i ajut pe oameni să țină minte mai ușor câteva principii de bază, am dezvoltat o metodă: metoda COPIL. Aceasta înglobează cinci elemente fundamentale: clarificarea visului, identificarea și abordarea obstacolelor prin tehnica contrastului mental, descoperită de Gabriele Oettingen, pași mici, inimă bună – o metaforă care se referă la sistemul de sprijin – și liniștea pe care o construim în noi înșine și în jurul nostru, pentru a putea să ne concentrăm pe ceea ce ne dorim cu adevărat. Cei care doresc să afle mai multe pot să acceseze un material gratuit prin acest link.

Suntem în luna ianuarie, și căutăm cu ardoare sugestii, recomandări, prin care să ne ținem de rezoluțiile propuse. Care ar fi cele mai importante 3 idei de bază, în acest sens?

Într-adevăr, studiile arată că doar 8% din rezoluții se realizează, iar pe 50% le dăm uitării până la finele lunii ianuarie. Reflectând la acest genocid al bunelor intenții de început de an, profesorul Paul Dolan, cercetător în domeniul științei comportamentului (behaviour scientist) a arătat că există trei motive importante pentru care se întâmplă asta în fiecare an:

În primul rând, oamenii nu își stabilesc rezoluții în funcție de ceea ce își doresc ei cu adevărat de la viață, ci în funcție de ce vor alții de la ei. Permitem normelor sociale să ne dicteze aspirațiile și visurile, iar asta nu are cum să fie OK pe termen lung, pentru că acestea nu au forță motivațională reală.

În al doilea rând, oamenii nu au un plan care să îi ducă de la rezoluție la implementare. Nu își stabilesc pașii cei mici, dar esențiali, care să construiască podul dintre punctul în care ești acum și punctul în care dorești să ajungi. Ne dorim totul acum, cu mijloace revoluționare ( de exemplu: De luni mă las de fumat!) și dacă rezoluția nu se întâmplă pe măsura nerăbdării noastre, o abandonăm. Doi dintre autorii care mă ghidează pe mine în acest sens sunt BJ Fogg și Peter Golwitzer, care a descoperit și pus la punct practica intențiilor de implementare (implementation intentions).

În al treilea rând și, poate, cel mai important, nu cunoaștem tehnici compatibile cu viețile noastre, deja aglomerate, și care să fie, în același timp, prietenoase cu propriul creier. Când ceea ce ne propunem devine prea greu, dăm vina pe noi înșine (nu am voință, nu mă pricep, nu e de mine), mai degrabă decât să vedem că nu am adoptat o metodă funcțională.

Care sunt motivele pentru care, în timp, motivația față de rezoluțiile noastre scade tot mai mult?

Există mai multe motive, desigur, dar eu aș vrea să revin, din nou și din nou, la faptul că nu știm și nu adoptăm acele practici care să ne ajute cu adevărat. De exemplu, ne temem să împărtășim visurile noastre cu ceilalți. Dacă o să râdă de noi, dacă o să ne judece, dacă o să ne fure ideea? Terapeuta Barbara Sher (recomand acest TEDx al ei) spunea că izolarea e ucigașul numărul unu al visurilor noastre. Iar Gail Matthews a arătat că oamenii care au un partener de responsabilitate pentru obiectivele pe care și le stabilesc au șanse de până la 74% să realizeze ceea ce și-au propus. Comparați asta cu 8% ‒ numărul celor care își realizează rezoluțiile de început de an. Asta e diferența atunci când utilizezi metode bazate pe evidențe științifice, prietenoase cu propriul creier. O să mă întrebați acum: OK, dar de unde aflăm despre aceste metode? Există, din fericire, foarte mulți autori care au cercetat și publicat despre asta. La cursul și la școala de Dream Management ofer o bibliografie, cred eu, destul de amplă. Pe mulți dintre acești cercetători îi menționez în cartea mea, Dream Management. Fișa postului pentru cei care își doresc să devină managerii propriilor vieți. De asemenea, din 14 ianuarie încep un training gratuit pe această temă (aici detalii).

Experiența ta de „manager de visuri“ ce îți arată, legat de comportamentele sau obiceiurile care ne ajută să ne păstrăm energia canalizată spre materializarea visurilor?

Experiența îmi arată că unul dintre cele mai importante lucruri care ne ajută să ne ținem pe calea visurilor noastre este cel de a nu merge singuri pe această cale. E important să împărtășești visul tău cu alți oameni, dar nu cu oricine. Ci cu oameni care te înțeleg și te susțin. Spre surprinderea mea, mulți dintre cei cu care am lucrat mi-au spus că nu au pe nimeni în jur care să îi susțină. Așadar, noi am început să construim o comunitate, în care oamenii folosesc puterea științei, pentru a se ajuta unii pe alții să își realizeze visurile. Dacă nu ai pe nimeni în jur care te poate ajuta, dă-mi un semn, hai în comunitatea noastră!

Un alt obicei este acela de a accepta să mergi spre visul tău cu pași mici. Pașii mari, revoluțiile în viața personală funcționează extraordinar de bine, cu excepția tuturor acelor cazuri (zdrobitoarea majoritate), în care nu funcționează. Caz în care e foarte probabil că vor funcționa mai bine pașii mici, care sunt mai puțin spectaculoși, dar mai siguri. Pentru asta e important să ne dezvoltăm abilitatea de a ne mulțumi cu ei și de a fi recunoscători pentru ceea ce se întâmplă, mai degrabă decât să ne supărăm pentru ceea ce nu se întâmplă. Focus pe pozitiv, mai degrabă decât focus pe negativ.

Dar poate că cel mai important lucru este acela de a clarifica ceea ce îți dorești cu adevărat. Obiceiul de a petrece timp cu visul tău, purtând o conversație cu el, punându-i întrebări cât mai diverse. Un exercițiu pe care îl recomand este cel de a-ți imagina că visul tău e o persoană cu care porți acest dialog în scris, ca atunci când creezi scenariul unei piese de teatru. De altfel, în programele mele, eu apelez foarte mult la tehnica jurnalului și încurajez oamenii să scrie cât mai mult despre visurile lor, pentru că scrisul e ca un dialog onest cu subconștientul tău.

În fine, un alt comportament important este acela de a învăța să spui „Nu“. „Nu“ ‒ proiectelor care nu îți aduc bucurie și care îți iau timp și energie de la ceea ce vrei să faci cu adevărat. „Nu“ ‒ visurilor altora pentru tine, atât timp cât ele nu coincid exact cu ceea ce îți dorești tu pentru tine. E foarte important să înveți să spui „Nu“, ca să poți să creezi spațiu în viața ta pentru ceea ce dorești tu cu adevărat. Știi, e o vorbă: că e important să îți clarifici propriile visuri, pentru că altfel se va găsi mereu cineva care te va antama să lucrezi la visurile lui.

℗PUBLICITATE

---

---

Cum arată activitatea ta de manager de visuri? Lucrezi 1 la 1 sau doar cu grupuri?

Acum lucrez mai ales cu grupuri. Fac două cursuri pe an (următorul va începe în februarie) și, de asemenea, o dată pe an organizez o școală de managementul visurilor, în care îi învăț pe cei interesați cum să folosească puterea științei, pentru a-i ajuta pe alții să își exploreze și să își realizeze visurile. Am fost, probabil, primul manager de visuri din România, dar acum nu mai sunt singură, pentru că am format un grup de colegi și voi continua să fac asta, pentru că mi-am dat seama că e foarte mare nevoie. Participanții la școala de managementul visurilor învață o metodă în 12 pași, pentru a organiza ei înșiși ateliere de managementul visurilor (întâlniri de grup de 3-4 ore) sau pentru a lucra 1 la 1, iar eu mă ocup mai mult de ghidarea și supervizarea lor, în cadrul unui program numit VIS – Viziune, Inovare și Supervizare în managementul visurilor. Pentru că sunt și psihoterapeut, eu lucrez 1 la 1 cu mijloace specifice meseriei de psihoterapeut, în acele cazuri în care blocajul este mai profund. Dar trebuie să recunosc că agenda mea este plină pentru sesiuni 1 la 1 și nu mai pot să accept decât persoane din cadrul comunității noastre, pe baza unei liste de așteptare.

Ce se întâmplă în retreat-urile pe care le susții?

Scriu aceste rânduri de la Cheile Grădiștei, unde mă aflu chiar într-unul din aceste retreat-uri. Eu sunt matinală și până se trezesc participanții și ne adunăm la ora 09.30, am zis să folosesc bine acest timp.

Toate retreat-urile noastre au legătură cu visurile celor care participă, dar fiecare retreat are și o temă secundară. De exemplu, am organizat unul despre visuri și bani, avem în plan unul numit Dream & Love, iar acum suntem la retreatul New Year’s Resolutions Fair, un „târg“ de rezoluții de început de an. Aici, participanții își fac o listă „curată“ de rezoluții, iar apoi aleg una pe care o împărtășesc grupului, pentru care primesc susținere și resurse din partea acestora. Ce înseamnă o listă „curată“„ de rezoluții? Înseamnă acea listă care te reprezintă cu adevărat, care nu e contaminată cu dorințele altora pentru tine și nici cu ceea ce știi că trebuie să faci. E lista a ceea ce vrei să faci cu adevărat în 2023 și mai departe. Lista care contează cu adevărat, în 16 domenii ale vieții, cele despre care psihologia pozitivă (în special teoria calității vieții, care stă la baza Quality of Life Therapy and Coaching) spune că sunt esențiale pentru o viață fericită.

În general, la retreat-urile pe care le organizez există multe momente de reflecție individuală, lucru pe grupuri mici, conectare emoțională cu sine, cu visul tău și cu ceilalți, timp liber pentru odihnă și activități recreative. Și râdem. Râdem cu hohote, până ne dor obrajii, pentru că eu cred că umorul e esențial pentru procesele transformare și e felul în care onorez eu pasiunea mea pentru psihologia pozitivă, care ne învață cât de important e să cultivăm emoții precum bucuria, fericirea, speranța și inspirația. Iar uneori apar și lacrimi, pentru că emoțiile pot fi puternice, revelațiile intense și descătușările bruște, după o lungă perioadă de așteptare.

Cum îi putem ajuta pe copiii și adolescenții din familia noastră să își concretizeze aspirațiile personale?

Pe zona asta am o tristețe mare și unul dintre proiectele mele este să dezvolt un program pentru părinții care vor să își susțină copiii de orice vârstă (!) să își realizeze visurile. Am lucrat cu adolescenți care mi-au mărturisit (atenție!) că le e teamă să le spună părinților lor despre visurile lor. Și, în oglindă, am lucrat cu părinți care sunt terorizați de visurile copiilor lor. Cum? Fata noastră să dea la istorie? Și cine o să preia afacerea de familie? După care fiica se sacrifică de dragul părinților și preia afacerea de familie, dar se afundă în tristețe cronică, pentru că nu poate trăi viața pe care și-o dorește cu adevărat.

Așadar, în primul rând, e extrem de important să îi întrebăm pe copiii noștri despre visurile lor și să le oferim spațiu să le exploreze, chiar dacă noi nu suntem de acord cu ele. Rezonez cu Khalil Gibran, care spune că pruncii voștri nu sunt ai voștri, ci…

„Ei sunt fiii și fiicele dorului Vieții de ea însăși îndrăgostită.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
Și, deși sunt cu voi, ei nu sunt ai voștri
Puteți să le dați dragostea, nu însă și gândurile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteți găzdui trupul, dar nu și sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteți vizita nici chiar în vis“.

Cât de frumos exprimă acest poet un adevăr simplu, de care adesea uităm și care apoi cauzează multă durere în familii, în care membrii, de altfel, și-ar da și viața unii pentru alții.

Dacă ai avut curaj să dai spațiu visurilor copiilor tăi, următorul pas este să îi încurajezi. Nu să îndepărtezi cu mâna ta toate obstacolele, ci să ajuți copilul să dobândească acele abilități și cunoștințe care îi vor fi necesare să își îndepărteze singur obstacolele și atunci când tu nu vei mai fi sau nu vei mai putea.

Sunt multe altele de spus și de făcut… Pentru cei interesați, recomand cartea lui Peter Benson: Sparks. How Parents Can Help Ignite the Hidden Strengths of Teenagers. E o carte ușor de citit, plină de sfaturi și strategii utile, bazate pe evidențe științifice. E adevărat, dovezile științifice vin din spațiul american, dar eu am găsit cartea foarte utilă și pentru contextul nostru cultural.

Din CV-ul tău reiese că știi foarte multe despre psihologie, ai studiat și ai aprofundat, la modul cel mai serios, această disciplină. De aceea, te întrebăm cum vezi legătura dintre visurile conștiente și visele din timpul nopții?

Da, este adevărat. Am făcut facultatea de psihologie și științele educației, sunt coach acreditat de Autoritatea Națională pentru Calificări și sunt și psihoterapeut integrativ. Psihologia e pasiunea mea și citesc cât pot de mult, la orice oră din zi și din noapte (râde). Lucrul cu visele din timpul nopții poate să fie foarte util pentru lucrul cu visurile, în sens de aspirații. Ca manifestare a inconștientului, visele din timpul nopții pot să ofere indicii, răspunsuri și orientări. La un moment dat, chiar doream să fac un atelier pe tema asta, a legăturii dintre vise și visuri, pentru a folosi resurse ale inconștientului. Așa cum se exprimă ele prin vise, pentru folosi energia emoțională a viselor și pentru a-i învăța pe participanți câteva tehnici simple pentru a se înțelege mai bine pe ei înșiși, prin intermediul acestei surse de informații reprezentate de visele noastre. Din păcate, încă nu am reușit să organizez acest eveniment, dar las aici cartea mea preferată pe tema aceasta. E vorba despre volumul profesoarei Gillian Holloway, de la Universitatea Marylhurst, Dreaming Insights: A 5-Step Plan for Discovering the Meaning in Your Dream.

Într-un interviu pe care l-ai acordat platformei noastre, în 2019, spuneai că visezi la o lume în care oamenii să se ajute reciproc și să ai mai mulți semeni în jurul tău. Cum s-au manifestat aceste aspirații, în ultimii ani?

Din această aspirație s-a conturat o adevărată comunitate. Nu a fost ceva ce am știut să îmi propun, ci a fost ceva ce s-a născut în mod spontan. După fiecare curs sau atelier participanții mă întrebau ce urmează, cum putem să continuăm călătoria noastră împreună, cum pot să țină legătura între ei, cum se pot susține unii pe alții în realizarea proiectelor lor speciale? Inițial, nu știam ce să le spun, nu aveam alte programe sau contexte în care să îi invit. Dar apoi, cineva mi-a spus: „Mirela, noi trebuie să construim o comunitate!“. Și în momentul acela am avut un declic, iar acum avem o comunitate în creștere. Organizăm împreună retreat-uri, ieșiri, colaborăm între noi, ne susținem. Eu am avut un vis pe care nu am știut să îl pun în cuvinte, dar apoi Universul a conspirat. De altfel, programul acesta a crescut prin voința și ideile celor care s-au îndrăgostit de visurile lor și de ideea că le pot realiza fără chinuri și sacrificii. Eu organizam ateliere de 3-4 ore, când o profesoară de la Universitatea de Vest mi-a spus că trebuie să fac un curs mai amplu. Am început să fac cursuri, iar apoi o cursantă mi-a spus că trebuie să fac școala. După școală, absolventele au vrut neapărat să facă o întâlnire de câteva zile, așa că am început să facem retreat-uri. Cred că meritul meu a fost să ascult ceea ce își doreau cei care veneau spre conceptul de dream management și să creez cadrul în care lucrurile se puteau întâmpla, să facilitez și să continui să mă formez în direcțiile pe care tot ei mi le indicau. Trebuie să spun că sunt foarte fericită pentru felul în care s-au așezat lucrurile și mă simt înconjurată de foarte multă apreciere și iubire. Iar eu ofer asta la rândul meu.

Dacă ar fi să formulezi un singur mesaj apropo de cât de importantă este relaționarea sănătoasă în realizarea aspirațiilor noastre, care ar fi aceea frază cheie?

Hm. Bună întrebare. Cred că aș spune așa: „Uită-te în inima ta: cercetează-ți visurile. Trăiește în armonie cu ele, pentru că ele sunt indiciile de care ai nevoie ca să înțelegi care e viața pe care ți-o dorești cu adevărat. Iar asta e foarte important, dacă nu vrei ca la finele ei, al vieții, să îți pară rău nu atât că mori, cât că nu ai trăit“.