skip to Main Content

Olga Udrea este psiholog clinician, psihoterapeut cu specializare în analiză tranzacțională și coach. A fondat Mind Initiative din pasiunea pentru cunoașterea minții umane și încrederea în resursele interioare ale fiecăruia de a traversa un proces de schimbare pozitivă. Alumna London School of Economics și The Neuroscience Academy, a îmbinat în formarea sa sistemul autohton și cel britanic de educație academică împreună cu experiențele multiculturale și din sectorul nonguvernamental. Când nu este în cabinet alături de clienții săi, Olga construiește și facilitează programe de învățare în cadrul We Grow Coaching Academy, cu încredere în potențialul de transformare și creștere personală prin intermediul experiențelor colective. Este pasionată de jazz, neuroștiințe și meditație. Despre toate acestea, dar și despre multe altele, am discutat în interviul de mai jos

Psiholog, psihoterapeut, coach – în care dintre aceste roluri profesionale te simți cu adevărat autentică și cum știi când ai de intrat într-un rol sau în altul?

Pot spune, cu recunoștință, că atunci când am îndrăznit să trăiesc cu adevărat mai aproape de cine sunt eu, de sinele meu, tot atunci a venit și claritatea autenticității în ceea ce privește drumul meu profesional. Psihologia nu a fost prima mea alegere profesională, însă ea a venit natural și tihnit, atunci când am înțeles ce îmi doresc să fac cu viața mea, pentru mine, pentru ceilalți. Îmi place să cred să suntem toți pe drumul căutării de înțelesuri în viața aceasta. Și ne întâlnim unii cu alții pe unele cărări, cu șansa de a ne sprijini în a construi acel sens individual sau colectiv, care ne animă și care ne aduce coerența de care cred că toți avem nevoie. Nevoia umană de sens se împletește cu nevoia de a ne simți liberi, autentici cu cine suntem, iar această înlănțuire am simțit-o și pe pielea mea. Am intrat în rolul de psiholog după terminarea facultății de psihologie, de altfel, un pas necesar impus la nivel național pentru a continua drumul spre una sau mai multe specialități ale domeniului (formarea clinică și psihoterapia fiind de interes pentru mine). Psihoterapeut cred că devin cu fiecare zi în parte și cu fiecare conversație terapeutică. Tocmai alegerea de a păși spre aceste roluri profesionale, fie că este vorba de cel de psihoterapeut, fie că este cel de coach, și de a nu rămâne cu alegerea făcută la 20 de ani, m-a făcut să înțeleg cu adevărat sensul congruenței interioare, al autenticității. Precum planurile unei benzi Mobius, ele au devenit, pe parcurs, expresii firești ale sinelui meu profesional, ale alinierii între ceea ce mă animă pe interior (emoții, credințe, valori, cogniții, vise) și traducerea lor exterioară.

Deși trăirea autenticității este transdisciplinară în aceste contexte, rolurile profesionale în cauză au, totodată, granițe bine definite. Cunoașterea și respectarea acestor granițe se învață în procesul de formare specializată și țin de responsabilitatea, autocunoașterea și valorile cu care ne aducem în relația profesională. Clientul, contextul și relația dau tonul, și ce bine că se întâmplă așa, căci nu decid eu singură care este calea. Drept pentru care, aleg să intru într-un rol sau în altul, numai după ce am avut acele discuții de clarificare cu cel care caută sprijin, prin prisma intențiilor, nevoilor, obiectivelor, așteptărilor celui din fața mea. Astfel, stabilim împreună cadrul în care lucrăm, definim rolurile fiecăruia, obiectivele și limitele acestui cadru profesional. În conversațiile de coaching poate apărea un moment în care să încurajez abordarea anumitor teme apărute într-un proces terapeutic, separat de lucrul nostru împreună. Aleg să nu jonglez cu ambele roluri în lucrul cu același client.

Coachingul presupune un mod de lucru unu-la-unu sau în echipă, cu scopul obținerii dezvoltării și a schimbării. Implică un proces axat pe viitor, orientat spre acțiune și scopuri, care folosește multe dintre abilitățile de terapeut, dar în interiorul unei relații și al unei practici diferite. El nu se bazează pe o metaforă a vindecării. Clientul are toate resursele de care are nevoie, fiind capabil să meargă mai departe către viitor. Ceea ce tinde să atragă la ședințele de coaching este procesul concret și clar orientat spre înainte, frecvența redusă a ședințelor și o întindere mai scurtă în timp. Majoritatea oamenilor vin la coaching într-un moment de tranziție, când trec printr-o dificultate personală, când o etapă de viață se încheie, într-un moment de decizie sau de confuzie. Este puțin probabil ca ei să vină la coaching căutând asistență psihologică sau dorind să proceseze și să integreze experiențe traumatice, să amelioreze simptome ale anxietății, depresiei, sau să reducă impactul perturbărilor emoționale din conflicte interioare. Cei care caută sprijin pe acest drum se îndreptă către diversele abordări terapeutice existente. Aidoma altor orientări umaniste, coachingul este lipsit de diagnostic, nu urmărește un model psihopatologic în legătură cu experiențele psihoemoționale ale clienților. În coaching, clientul este cel care știe unde are nevoie să lucreze mai departe în procesul de dezvoltare și ce legături există între aceste puncte vulnerabile și istoricul lor. De multe ori, procesul terapeutic conduce la conexiuni și indicii legate de aspecte inconștiente sau de alte dinamici interioare, drept sursă. Coachingul, pe de altă parte, nu folosește tehnica asocierii libere sau a travaliului asupra proceselor inconștiente. Cum scopul nu este acela de a aduce la suprafață material inconștient, un coach nu folosește interpretarea ca parte a metodologiei sale. În ambele roluri însă, coach sau psihoterapeut, am responsabilitatea de a fi conștientă de propriile răspunsuri oferite clienților și de felul în care acestea ar putea fi stimulate în urma proiecțiilor sau influențate de propriul meu material interior. Iar aici, supervizarea este cheia (fie că este de grup, individuală sau peer). Coachingul nu este centrat pe asimilarea trăirilor, nu folosește catharsisul sau retrăirea, pentru reconectarea cu evenimentele trecute. În coaching, scopul este de a merge înainte. Indiferent de situație, atât în psihoterapie, cât și în coaching, oamenii vor înainta, însă, cu ritm diferit, în funcție de cât de pregătiți sunt să întreprindă schimbările de care au nevoie. Un factor esențial este aici relația bazată pe încredere, respect, acceptare și încurajare.

Coach sau psihoterapeut, am propriile relații de supervizare, mentorat, sprijin colegial, care mă ajută să îmi păstrez claritatea și fluiditatea muncii mele, precum și granițele între cele două roluri.

CV-ul tău și platformele de online ne arată că ești pasionată de analiza tranzacțională. Pentru cititorii care nu cunosc prea multe despre această modalitate psihoterapeutică, spune-ne câteva dintre principiile cheie.

Cu rădăcini în psihanaliza clasică, analiza tranzacțională (sau mai scurt AT-ul) aduce împreună teorii psihologice, sociale și filozofice, având un spectru larg de aplicabilitate în domeniul organizațional, educațional, coaching și psihoterapie. AT-ul oferă un model coerent de dinamică intrapsihică și interpersonală, cu o metodologie corespunzătoare, integrată în filozofia umanistă și fundamentată în relația terapeutică. Pe mine m-a atras prin versatilitatea sa, de la eficiența utilizării ca intervenție pe termen scurt în ameliorarea funcționării sociale a individului, la profunzimea subtilă a călătoriei transformative a sinelui, de la lucrul individual, la cel de grup, în comunități și organizații. Fondatorul analizei tranzacționale, canadianul Eric Berne, și-a dorit ca limbajul și conceptele folosite să poată fi înțelese de publicul larg. De aceea, de multe ori, AT-ul este cunoscut pentru conceptul său central ‒ modelul stărilor eului (PAC – Părinte, Adult, Copil) ‒, ce explică modul în care oamenii sunt structurați din punct de vedere psihologic sau pentru principiul: „Eu sunt OK, tu ești OK“. La fel de populare sunt și scenariul de viață, un concept ce explică modul în care modelele de viață prezente își au originea în copilărie, și jocurile psihologice, ca modalități prin care folosim strategii timpurii, chiar și în viața adultă, pentru a ne justifica credințele și a ne întări poziția de viață. Un aspect inovator din AT, în care m-am regăsit atât din rolul de psihoterapeut, cât și de coach, este cel al contractului de tratament sau de schimbare, prin care clientul ajunge să își identifice propriile obiective și, în timp, pașii de întreprins spre atingerea acestora.

AT-ul propune o teorie explicativă a dezvoltării personalității despre cum sunt organizați psihologic oamenii, un sistem psihoterapeutic dedicat dezvoltării și schimbării personale, prin înțelegerea comunicării dintre oameni, precum și o teorie a dezvoltării copilului și a psihopatologiei. Susținând valorile mișcării umaniste, Berne a crezut că schimbarea este posibilă și că oamenii au o tendință naturală de a-și asuma responsabilitatea pentru ei înșiși și de a trăi în armonie cu ei și ceilalți. Premisele filosofice pe care se întemeiază AT-ul sunt: „Toți oamenii sunt OK“; „Fiecare om are capacitatea de a gândi“; „Oamenii își decid în mod liber destinul, iar aceste decizii pot fi schimbate“. În concepte și practică, deopotrivă, AT-ul integrează dimensiunile cognitivă, emoțională, comportamentală, legăturile dintre acestea și experiența corporală, deopotrivă, facilitând schimbarea. Obiectivul principal în AT îl reprezintă autonomia manifestă, prin creșterea și dezvoltarea a trei capacități: conștientizare, spontaneitate și intimitate.

Despre coaching se spun multe lucruri, așa cum în trecut s-au spus despre psihologie și psihoterapie. Dar una dintre ideile pe care le auzim, adesea, este că un coach câștigă mult mai mult decât un psiholog. Experiența ta profesională ce ne arată?

Din experiența mea de până acum, s-a dovedit că acolo unde mi-am pus energia, timpul, implicarea și o aliniere interioară cu mine (că tot vorbeam despre autenticitate), tot de acolo au venit și împlinirea profesională și un soi de liniște financiară, ca să-i zic așa.

Cum decide un client dacă are nevoie de serviciile unui psihoterapeut sau de cele ale unui coach?

Dacă deja iei în considerare să vorbești cu cineva, fie coach, fie psihoterapeut, te felicit! Ai făcut un pas important de conștientizare cu tine. Căci, cum putem fi bine cu noi, sau produce o schimbare, fără să avem măcar un gând, o intuiție, o întrebare care ne animă în a ne dori ceva diferit în viața noastră? În decizia aceasta, cred că este important să existe și o bucată de căutare personală, înspre a cunoaște ce ar presupune fiecare în parte – fie că citim articole, ascultăm interviuri, podcasturi sau căutăm referințe și experiențe. Astăzi, găsim extrem de multe resurse educaționale valoroase, puse la dispoziția publicului de colegii mei de breaslă. Indiferent de calea pe care o alegi, să primești ajutor și însoțire din partea unui profesionist calificat poate reduce severitatea și durata multor provocări ale vieții, sporind, în același timp, satisfacția vieții. Recomandarea mea ar fi de a alege un specialist a cărui pregătire în domeniu să o poți identifica cu ușurință, să aibă o formare de specialitate sau o certificare în serviciul pe care și-l promovează și să fie afiliat unor asociații sau entități profesionale din domeniu.

Coachingul definește o relație de parteneriat coach-client, într-un proces de gândire creativ și stimulativ, care îi inspiră pe clienți să-și maximizeze potențialul personal și profesional. Trecând, la rândul său, printr-un proces de învățare și dezvoltare de abilități specifice, evaluare și certificare, un coach însoțește clientul spre atingerea unui obiectiv clar, într-un interval de timp specific. De cele mai multe ori, coach-ul se îndreptă către una sau mai multe direcții sau categorii în care se specializează (câteva exemple ar fi life coaching, executive coaching, careeer coaching).

℗PUBLICITATE



Pe de altă parte, psihoterapia este un proces de durată ce vizează dezvoltarea persoanei, creșterea capacității de susținere și autoajutorare și implică, de cele mai multe ori, rezolvarea problemelor de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea, depresia, tulburări de personalitate, tulburări alimentare etc., dar nu numai. Procesul psihoterapeutic implică identificarea cauzelor ce produc simptome, analiza experiențelor trecute, care ajută la informarea sau explicarea situațiilor actuale, ajută clienții să proceseze și să se vindece de rănile și traume din trecut. Așadar, scopul ei este să îmbunătățească calitatea vieții, prin recuperarea vitalității, dezvoltarea unor mecanisme care să aline durerea, reducerea tensiunii conflictelor interioare și relaționale, creșterea capacității de introspecție și conștientizare, dezvoltarea de competenței noi și abilități sănătoase de a comunica și relaționa cu ceilalți, construirea unor mecanismelor de integrare a evenimentelor trecute, dezvoltarea mecanismelor proprii de gestionare a momentelor dificile, dobândirea autonomiei și a coerenței individuale.

Ce crezi că nu prea cunosc românii despre coaching și ar fi de mare ajutor, dacă ar ști?

În coaching, clientul este cel care știe ce are nevoie. Nu știu dacă aș merge atât de departe să spun că românii nu știu acest lucru despre coaching, însă cred că este un aspect esențial. Chiar dacă oamenii ajung să creadă că nu știu ce au nevoie, coach-ul este acela care va crede în această forță interioară ce duce la claritate și acțiune. Spațiul facilitat prin confidențialitate, siguranță și explorare îi va permite celui din fața noastră să-și deschidă mintea către noi posibilități, să testeze imaginativ, apoi, și practic, noi opțiuni, să dea glas nevoilor și dorințelor și să aleagă pe acelea care armonizează valorile, acțiunile și planul lor de viață.

Ce cursuri sau formări există pentru ca cineva să se certifice în arta coachingului?

Domeniul de pregătire a coach-ilor profesioniști este și el în creștere în România, urmărind de altfel o tendință globală. Dacă dorești să devii coach sau cauți un program de formare în profesia de coaching, cred că este valoros să cauți acele școli de formare sau programe care sunt recunoscute sau acreditate la nivel național sau internațional. Iar înainte de toate, caută să îți clarifici ce îți dorești să obții în urma pregătirii în cadrul unui program de coaching training, ce criterii l-ar face relevant pentru tine și, mai ales, pentru intenția pe care o ai pentru folosi coachingul mai departe.

În direcția acreditării internaționale, coach-ii din întreaga lume recunosc Federația Internațională de Coaching (ICF) ca lider al industriei și apelează la aceasta pentru formare și educație continuă. Pentru a asigura o pregătire de calitate, ICF atestă programe de instruire care respectă Codului de conduită și Etică ICF, precum și standarde și criterii stricte, printre care: structurarea cursului conform competențelor de coaching, dovada experienței formatorilor și echilibrul între orele de teorie și cele de practică. Acreditarea reprezintă dovada că un program de formare îndeplinește standarde de calitate necesare, pentru ca absolvenții să poată acumula și, ulterior, aplica abilitățile și tehnicile studiate, și mai mult decât atât, să integreze o mentalitate de coaching, mai departe, în viața și profesia lor. După absolvirea unui program de formare, în baza unui examen teoretic și a îndeplinirii unor cerințe referitoare la numărul de ore de practică, ICF acordă 3 tipuri de certificări individuale, în funcție de experiența de formare și de practică dovedită: Associate Certified Coach (ACC), Professional Certified Coach (PCC) și Master Certified Coach (MCC). Mai multe detalii despre procesul de acreditare ICF puteți citi aici. Lista programelor de formare în coaching acreditate de ICF poate fi găsită aici.

În direcția acreditării naționale, Autoritatea Națională pentru Calificări (ANC) supraveghează formarea profesional, iar diplomele acreditate ANC sunt recunoscute de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de Ministerul Muncii și pot fi acordate doar în baza unui examen.

Aceste a fost și parcursul meu de pregătire. Am ales acel program de formare pe care l-am considerat potrivit pentru mine, apoi am adăugat acele specializări cu care am rezonat, ca stil și viziune. Sunt pasionată de neuroștiințe, așadar, am căutat să-mi susțin practica de coaching prin noile descoperiri din domeniu, certificându-mă în cadrul About my brain Institute ca i4 Neuroleader™ Practitioner. Învățarea rămâne una dintre valorile mele de suflet. De aceea, mă bucur să fiu parte, la rândul meu, dintr-un program de formare în coaching, de data aceasta, și din rolul de facilitator al procesul de învățare. Un proiect al We Grow Coaching Academy, From A to B to Coach se bucură de certificarea ICF și acoperă formarea necesară pentru nivelul individual de certificare Professional Certified Coach (PCC). Învățarea se construiește în timp, prin exercițiu, emoții pozitive de susținere și cu metodele potrivite. Astfel că programul academiei noastre presupune o experiență de învățare ce se întinde pe 7 luni, folosind principiile învățării naturale a creierului (sau brain-based learning), acoperă mai multe tipuri de coaching și se concentrează pe practica intensivă în timp real, ghidată de mentorii academiei și de sprijinul comunității noastre de absolvenți. Toamna aceasta punem bazele unei noi cohorte de cursanți pentru generația a treia a programului de formare. Mai multe poți afla aici.

Care sunt top trei cărți care te-au ajutat în profesiile pe care le practici?

Sunt atâtea cărți care mi-au stârnit și hrănit setea de cunoaștere și explorare, care mi-au ghidat pașii sau care m-au făcut să continui în a-mi pune întrebări și caut răspunsuri. Cred că Darul psihoterapiei și Plânsul lui Nietzsche sunt cele care în perioada Facultății de Psihologie m-au făcut să mă întreb ce fel de psihoterapeut vreau să fiu în lucrul cu oamenii, dar și pe drumul cu mine. Resonant Leadership propusă de Richard Boyatzis și Annie McKee cred că a fost printre primele cărți care mi-au trezit curiozitatea spre acel stil de coaching și de dezvoltare a liderilor în care să mă încred autentic și spre care să mă îndrept ca formare și creștere.

Cu pași repezi se apropie sărbătorile de iarnă. Ce sfaturi de poți da pentru a le trăi din plin și a nu ajunge să regretăm că au trecut prea repede și că am pierdut vremea cu lucruri mărunte?

De cele mai multe ori, Sărbătorile pot veni cu nevoi, dorințe și emoții contradictorii. Iar a le trăi din plin înseamnă să ne dăm permisiunea de a trăi mai departe în tihnă, în ciuda acestor contradicții. Și de a alege să le dăm acel sens care ne face să mergem mai departe. Să regretăm că au trecut prea repede poate fi pentru că am alergat Sărbătorile ca pe un maraton. Sau, poate că am simțit puternic satisfacția și bucuria lor, iar trecerea lor ne conectează cu o tristețe legată de volatilitatea, finitudinea lor. În mare parte, însă, ajungem să simțim regretul în ceea ce privește lucrurile pe care nu le-am făcut (oportunități ratate) mai intens decât regretul pentru lucrurile pe care le-am făcut (sau deciziile pe care le-am luat). Regretul, deși inconfortabil de simțit, nu cred să fie bun, nici rău, în mod intrinsec. Regretul este o parte naturală a vieții, lasă-l să curgă prin tine și acordă-ți puțin timp să te întristezi pentru posibilitățile care s-au pierdut. Și apoi să te reculegi. Alteori, chiar și anticiparea regretului se poate dovedi utilă pentru deciziile ulterioare. Cum îl înțelegi și acțiunile pe care le alegi în urma emoției sunt cele care fac diferența pentru bunăstarea pe termen lung.

Încurajez pe fiecare să-și direcționeze energia și timpul din perioada Sărbătorilor spre ceea ce este cu adevărat important pentru ei și pentru cei apropiați. Să-și dea voie să împărtășească experiențe hrănitoare de a fi împreună, cu așteptări realiste, un zâmbet de acceptare și un strop de bunătate unul cu celălalt, într-un mod care să-i apropie.

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0