fbpx
skip to Main Content
Interviu Cu Paul Olteanu: Despre Cum Explicăm Reacțiile Creierului în Plină Pandemie și Despre Efectele Adverse Ale Lui „noi știm Mai Bine“

Paul Olteanu activează ca Master Trainer și Executive Coach, specializat în comunicare, neuroștiință și transformare. În 2019, Paul a fost desemnat cel mai bun trainer (Gold Award) și al doilea cel mai bun coach (Silver Award) din România, la gala L&D Awards. Topul a fost realizat în urma votului direct a 567 de directori și manageri de HR din toată țara.

În ultimii 12 ani, Paul a dezvoltat și oferit programe care cumulează peste 10.000 de ore de training, coaching și consultanță, pe subiecte precum neuroștiința comunicării, neuroștiința încrederii, stres și recuperare, PCM, public speaking, branding personal și dinamici de grup către diferite segmente de public din Europa, America și Asia.

Din 2013, Paul este trainer și coach certificat în Process Communication Model® – o teorie de personalitate premiată, utilizată la NASA în selecția și gestiunea echipelor și în pregătirea comunicațională a președinților americani. În timpul liber, Paul realizează MindArchitect.ro – un podcast despre neuroștiință și psihologie aplicate în viața de zi cu zi.

Cum ne putem păstra flexibilitatea minții, în vremea lui COVID-19?

Asta e o conversație foarte amplă și toată cercetarea din domeniu cred că nu ar putea fi rezumată nici într-o sută de articole, dar sinteza sintezelor, cu lucruri la îndemână tuturor, ar conține cu siguranță următoarele puncte:

Somn. În timp ce dormim, creierul nostru se curăță fizic și se reglează emoțional. Tot somnul contribuie la reglarea funcțiile metabolice, scade inflamația din organism, transferă informație din memoria pe termen scurt (ce s-a întâmplat peste zi) în cea pe termen lung și creează conexiuni între noile informații învățate și alte regiuni corticale, lucru care contribuie la creativitate.

Conexiune emoțională cu cei din jur. Atât empatia, cât și comunicarea interpersonală sunt funcții neocorticale. Cu alte cuvinte, cu cât le practicăm mai mult zilele acestea, cu atât ne antrenăm mai tare structurile corticale responsabile cu funcțiile superioare (gândirea critică, planificarea, capacitatea de a pune spațiu între stimul și reacție etc.).

Exercițiu fizic și conexiune cu natura. Există perspective neuroștiințifice care susțin că arhitectura noastră cerebrală a evoluat pentru a ne ajuta să ne deplasăm mai bine și anticipativ, în mediul înconjurător. Așadar, dincolo de endorfinele care se eliberează când facem sport și care ne dau emoție pozitivă, mișcarea este un mijloc foarte bun de a ne ține mintea trează și energizată.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Paul Olteanu (@olteanu.paul) on

Cum putem explica, din punctul de vedere al științei neurocognitive, comportamentul de shopping compulsiv din această perioadă?

Creierul nostru emoțional (Elefantul) scanează mediul după oportunități bune pentru supraviețuire și comunică cu noi cu ajutorul unor neurotransmițători (sau chimicale) precum dopamina. De fiecare dată când vedem ceva ce ne place sau ceva bun de mâncat, dopamina o să ne îndemne să „ne apropiem“ de lucrul respectiv, fiindcă e bun pentru supraviețuire.

Această strategie de evaluare a mediului înconjurător a fost foarte folositoare sute de mii de ani, cât am trăit în medii sărace în resurse sau acolo unde era nevoie de efort semnificativ pentru a satisface nevoile de bază.

În lumea în care trăim, mai ales în izolare acasă și cu stresul și presiunea pandemiei și a urmărilor ei, creierul nostru e însetat după chimicale care să ne ajute să ne simțim mai bine. Iar cataloagele și ofertele online abia așteaptă să ne satisfacă nevoia.

La fel și în cazul cumpărării din magazinele fizice, când o persoană vrea să-și stingă anxietatea cumpărând 10 baxuri cu apă și 10 cutii cu hârtie igienică.

Din fericire, neocortexul (Călărețul), structura cea mai evoluată a creierului nostru, poate să inhibe de cele mai multe ori aceste porniri.

Una dintre teoriile în care crezi descrie legătura dintre „elefant“ și „călăreț“. Ne poți explica pe scurt despre ce este vorba?

Metafora Călărețului și a Elefantului a fost folosită prima dată în cartea The Happiness Hypothesis a lui Jonathan Haidt și se referă la arhitectura creierului nostru.

Structurile subcorticale pe care le avem în comun cu toate mamiferele și care sunt responsabile cu precădere pentru buna funcționare a organismului, supraviețuire și atașament sunt reunite sub denumirea de Elefant.

Elefantul este puternic, bătrân, învață prin repetiție și asociere și nu mai uită niciodată, este focalizat pe prezent și responsabil pentru a ne ține în siguranță. Elefantul nu are funcții verbale. El comunică cu noi cu ajutorul stărilor și senzațiilor.

Structurile neomamaliene sau neocorticale, cele mai dezvoltate la specia noastră, formează Călărețul.

Acesta este implicat în toate funcțiile noastre superioare: vorbire, gândire abstractă și simbolică, planificare, empatie, moralitate și, foarte important zilele acestea, funcțiile inhibitorii. Călărețul comunică cu noi prin gânduri conștiente, povești și cuvinte.

Aceste două personaje sunt, cum le numea Daniel Kahneman (laureat al premiului Nobel), sistemele noastre cognitive. Elefantul este rapid, instinctual, intuitiv și consumă puțină energie. Călărețul este mai lent, conștient, analitic și consumă multă energie.

Ideal este ca aceste două sisteme să funcționeze în echilibru, fiecare ocupându-se de sarcinile pentru care a evoluat. Doar că, în situații amenințătoare sau de criză, când trăim anxietate sau frică, Elefantul îl deturnează pe Călăreț și încearcă să își înfăptuiască misiunea biologică: supraviețuirea.

Cum putem liniști Elefantul, în situații de criză, și cum ne putem antrena Călărețul, pentru a lua decizii înțelepte pentru noi și cei dragi nouă?

Sunt foarte multe de povestit aici, dar o să propun câteva strategii rapide, fundamentate pe cercetarea neuroștiințifică.

Spațiu între stimul și reacție. Dacă ne putem inhiba o reacție emoțională, fie doar și câteva secunde, îi dăm șansa Călărețului să preia din nou controlul, iar asta ne va ajuta să luăm decizii mai bune. Așadar, când ne simțim încărcați emoțional, este de mare ajutor să luăm o mică pauză și să nu acționăm la primul impuls.

Somn. Din nou. Somnul reduce nivelul de cortizon (sau cortizol) – un hormon mobilizat când simțim pericol sau stres – și liniștește Elefantul. Iar în timpul viselor (somnul REM) creierul nostru construiește simulări (visele), o lume în care simulăm situații care să ne ajute să gestionăm mai bine pericolele din lumea reală.

Meditație și mindfulness. Călărețul este responsabil de controlul atenției. Când simțim că nu ne mai putem concentra, e un indicator bun că neocortexul nostru a rămas fără resurse și, poate, este cazul să luăm o pauză.

Practica de meditație sau mindfulness ne poate ajuta să antrenăm Călărețul, prin focalizarea atenției pe respirație sau pe orice altceva, fără să judecăm, analizăm sau interpretăm.

Cercetarea neuroștiințifică arată că acest gen de practică, dacă este susținută, duce la modificări funcționale și structurale în creier. Reduce stresul, anxietatea, reactivitatea emoțională și îmbunătățește atenția, abilitățile cognitive și imunitatea.

Cum explici faptul că mulți dintre români refuză izolarea și distanțarea socială?

℗PUBLICITATE


Cred că sunt două componente universale care duc la comportamentul ăsta, plus unul cultural.

Primul dintre cele universale este nevoia noastră biologică de conexiune și atașament, pe care avem în comun cu toate mamiferele și care începe încă din viața intrauterină. Cu alte cuvinte, e o nevoie extrem de puternică și care stă la baza ADN-ului nostru comportamental. Încă din copilărie, căutăm proximitatea (mai întâi fizică, apoi mai abstractă) cu figura de atașament, ulterior și cu familia extinsă, iar apoi cu restul semenilor noștri.

O amenințare precum COVID-19 nu poate modifica aceste circuite emoționale și e nevoie de discernământ (Călăreț) pentru a le inhiba. Iar Călărețul, fiind mult mai tânăr decât Elefantul, obosește repede și mai pică.

Apoi, al doilea impediment universal în a respecta carantina, mai ales pentru adulți, constă în obiceiurile pe care le avem. Odată ce repetăm suficient de mult un comportament, Elefantul încearcă să îl automatizeze, pentru că deciziile conștiente necesită mult efort cognitiv și multă energie consumată.

Așadar, dacă am un obicei din a mânca la prânz cu prietenii și colegii (vezi Italia), iar seara obișnuim să jucăm fotbal împreună, aceste rutine și reflexe automate vor necesita foarte mult efort conștient pentru a fi inhibate. Din nou, Călărețul obosește repede și, atunci, Elefantul trece pe pilot automat.

Particularitatea culturală care ne încurcă mult zilele acestea e că, în România, credem că noi știm mai bine. Asta provine din competitivitatea toxică la care ne invită acel „Cât a luat colegul?“, auzit încă de la 12 ani, plus faptul că avem o relație pasiv-agresivă cu autoritatea.
Pe scurt, cultural, nu ne e ușor să ascultăm de alții și să facem ce ne spun fără proteste.

Împreună cu mai mulți colegi, păstorești podcast-ul „Mind Arhitect“. Putem fi arhitecții minții noastre în vremuri de criză?

Anca, Tudor, Dorin și cu mine (echipa Mind Architect) credem că putem fi arhitecții minții noastre oricând și, cu cât înțelegem mai multe despre cum funcționează aceasta, cu atât o putem modela să ne servească mai bine. Asta e, practic, misiunea noastră cu podcastul: să contribuim la relații mai bune și la clădirea unei țări în care să ne placă să trăim, printr-o mai bună cunoaștere de sine și a altora.

Cu toate astea, în timp de criză eforturile de dezvoltare personală și bună relaționare s-ar putea să fie mai dificile. Asta se întâmplă pentru că mintea noastră este inundată cu hormoni de stres care ne scad reziliența emoțională, ne îngustează focusul atenției și capacitatea de concentrare și ne fac să avem fitilul mai scurt.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Paul Olteanu (@olteanu.paul) on

Ce facem, atunci când anxietatea ne înțeapă și stârnește stolul gândurilor negre?

Aceiași hormoni de stres de care vorbeam mai sus ne dau și stări de frică sau anxietate și ne deturnează Călărețul. Și cum acesta este responsabil de focalizarea pe aspectele pozitive, e posibil ca zilele astea să resimțim mai multe gânduri negre decât de obicei.

Tocmai de aceea, orice practică de natură să ne ajute să ținem Călărețul funcțional și Elefantul liniștit este acum mai importantă ca oricând.

Somn, exercițiu fizic, meditație, mindfulness, împărtășit gânduri și sentimente, sesiuni de psihoterapie sau coaching online, toate astea ne pot sprijini în a naviga cu bine prin furtunile din mintea și corpul nostru, zilele acestea.

Care crezi că sunt cele mai importante comportamente prin care putem aduce o anumită stabilitate în viețile noastre (care par extrem de instabile „aici și acum“)?

Din perspectivă neuroștiințifică, Elefantului îi place familiaritatea foarte mult. Avem o arhitectură corticală veche de 500 de milioane de ani, care a învățat să găsească liniște și confort în rutine.

Așa că orice obicei pe care îl aveam și înainte de criză și care ne dădea o stare de bine, dacă nu presupune pericol acum, merită păstrat și practicat.

De la cafeaua sau ceaiul de dimineață, la micul dejun servit în weekend, la serialele de seară, la discuții cu prietenii (acum online sau telefonic), gusturi familiare, filme din copilărie cu care avem asocieri emoționale pozitive, toate astea ne vor liniști Elefantul și vor ajuta Călărețul să păstreze controlul.

Cât de importante crezi că sunt exercițiile de meditație și cele de tip mindfulness, în momentele grele și confuze?

Extrem de importante, pentru că practica de minfulness, meditația și tehnicile de respirație sunt unele dintre cele mai puternice și directe metode de a ne întări neocortexul (Călărețul) și de a ne calma sistemul limbic (Elefantul).

Cum ar fi sănătos să începem și să încheiem o zi în care stăm în casă?

Eu încerc să practic ce predic, așa că vă pot povesti cum arată o zi, pentru mine. Încerc să dorm mai mult, așa că mă trezesc undeva între 9.00 și 10.00. Urmează un duș, poate câteva exerciții fizice, deschid ușile la balcon să intre aer proaspăt și fac cafeaua.

Apoi lucrez preț de două-trei ore – fie construiesc sau refac cursuri, fie am coaching, fie muncă administrativă, fie vreun atelier online. În timpul ăsta, Alexandra (logodnica mea) are sesiuni de psihoterapie în altă cameră.

La prânz, mâncăm împreună și povestim, dacă e frumos afară stăm la cafea sau ceai pe balcon. Avem noroc că stăm la parter, iar în fața balconului sunt copaci înalți și flori și simțim că, practic, suntem afară. Apoi, mai lucrez până spre orele 18.00-19.00 și mai ies la câte o gură de aer și soare pe balcon.

Seara, îmi sun părinții și prieteni, în timp ce pregătesc cu Alex masa de seară. Uneori, mâncăm cu prietenii, pe Zoom (online). Apoi facem un ceai și mai povestim cum ne-a mers ziua, ce mai trăim, ce ne mai propunem și ne așezăm la televizor. Cât ne uităm la vreun serial, eu în general mai fac exerciții pentru forță, yoga sau flexibilitate.

Cam așa arată cele mai multe zile ale noastre, în perioada asta.

Ce efecte crezi că va avea această experiență colectivă asupra viitorului nostru?

Mi-e foarte greu să mă pronunț. Ce sper eu este să înțelegem realitatea evolutivă – cum că specia noastră s-a ridicat împreună și a decăzut separat. M-aș bucura din suflet să vedem că degeaba ne e bine singuri, dacă nu ne e bine împreună, degeaba eu am, dacă tu nu ai, și degeaba ne e bine pe termen scurt, dacă pentru plăceri imediate rămânem fără viitor.

S-ar putea să mai descoperim și că foloseam prea mult control la muncă. Și că ne copleșeam reciproc cu așteptări uriașe, provenite din traume trecute.

Și nu în ultimul rând, sper să ne arate cât de mult avem de lucru cu noi, dar și că introspecția, cunoașterea de sine și dezvoltarea personală ne pot salva, la propriu, viața.

Pagina de Psihologie

Informații utile, articole de psihologie, o agendă a activităților și evenimentelor din sfera psihologiei, magazin virtual. Împarte informația - sănătatea relațiilor noastre este cea mai importantă resursă pe care o avem.

Back To Top
×Close search
Caută