Mihaela Miroiu este profesor universitar la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) și autoare a mai multor lucrări academice în filosofie, studii de gen și teorii politice. Mihaela Miroiu este una dintre personalitățile remarcabile ale României, fiind cunoscută și pentru aportul său în zona feminismului, ea coordonând prima colecție de studii de gen din țară. Totodată este inițiatoarea ONG-urilor intitulate Societatea de Studii Feministe AnA, respectiv Centrul de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen Filia.
Să fie orientat pe scopuri. Iar scopurile să se refere la formare, educare și la fundamentele culturii generale. Ce fel de caractere formăm? Cât de creativ-flexibil sunt educați elevii? Ce ar trebui să știe despre ei înșiși, despre familie, comunitate, societate? Ce fundamente culturale le pot forma conștiința apartenenței la umanismul european și la democrațiile liberale? Cum îi pregătim, pentru ca să producă ei înșiși cunoaștere științifică, artistică, tehnologică?
Care sunt punctele forte și care sunt punctele slabe ale sistemului nostru educațional?
Punctul forte este acela că e destul de accesibil (mai ales învățământul public). Alte puncte forte ale sistemului nu există, căci ele țin de variabile individuale. Învățătorii și profesorii să fie devotați intereselor și nevoilor elevilor. Punctele slabe sunt multe:
- Formează o cultură mai degrabă literaturo-centrică – și aceea, oprită undeva prin anii ʼ70 (în ultimii 50 de ani, pare că nu s-a întâmplat mai nimic).
- Formează o cultură umanistă cu adresă strict națională, prea puțin europeană, prea puțin cosmopolit-universală.
- Îi învață să rețină, cel mult să interpreteze și să gândească algoritmic, nu euristic și creativ.
- Dă un loc cu totul marginal formării artistice.
- Este excesiv bazat pe text, prea puțin pe observație, experiment, imagine.
- Fetișizează examenele, în dauna dezvoltării personalizate.
- Investește în clădiri, prea puțin în pregătirea cadrelor didactice și în tehnologii auxiliare de educație.
Cât de utile sunt amenințările, criticile și cicălelile, în procesul de îmbunătățire a rezultatelor școlare? Va învăța mai bine un elev care este, constant, certat și înfricoșat?
Copiii trebuie să fie încrezători, lucizi și dornici de dezvoltare. Critica aplicată cu bunăvoință îi poate ajuta. Cicăleala, cearta și frica… niciodată. Sancțiunile își au rostul lor, la fel ca și aprecierea. Important este să fie drepte și explicate ca atare.
Poate un elev în România zilelor noastre să treacă, cu succes, peste evaluările și testările naționale, fără meditații?
℗PUBLICITATE
Și azi, și ieri, puțini au trecut examenele fără meditații. Dar poate că nu ei sunt de vină, ci faptul că nu dăm examene cu cărțile pe masă, într-o căutare creativă, cu subiecte în care să evidențiem alte calități, mult mai puțin legate de învățarea unor rezumate și comentarii. În plus, tot nu înțeleg fetișizarea matematicii, ca disciplină de examen. Ne trebuie tuturor matematica folosibilă în viața de zi cu zi. La fel, și chimia sau fizica. Cei înclinați spre aceste științe pot să fie educați în module speciale. Dar nu ne putem purta după principiul „Cine nu știe matematică este un ratat iremediabil“. (Vezi examenul de capacitate, ca destin iremediabil.) Așa se pierd talentele pentru alte domenii.
Dacă ar fi să le dăm un sfat părinților care au citit acest interviu, ce credeți că ar fi bine să nu uite aceștia?
Să nu uite să se așeze și în bancă, și la catedră – deopotrivă.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
