Amalia Sterescu este Leadership Consultant, Personal Branding Strategist și Public Speaking Coach. Este fondatoarea BrandingYOU, prima agenție de personal branding din Europa de Est, și fondatoarea Public Speaking School, locul unde profesioniștii învață să se exprime pe orice scenă a lumii.
Ce-ți amintești despre fetița Amalia?
Fetița Amalia era puternic conectată cu natura. Îmi petreceam foarte mult timp în aer liber, cutreierând dealurile Câmpinei ori pe malurile râului Prahova. Am fost un copil cu cheia de gât și cu mulți prieteni pe toate străzile din jur. Îți pot reda și acum numele fiecărui vecin și culoarea fiecărei case în care eram invitată adesea – și acolo unde erau copii, dar mai ales acolo unde nu erau. Eram copilul tuturor, cumva. Improvizam ușor jucării, croiam haine pentru păpuși, îmi construiam mini-căsuțe din celofan, în care îmi petreceam o mare parte din timpul liber jucându-mă „de-a familia“. Când am descoperit cărțile, devoram cam tot ce îmi pica în mână. Locuiam lângă gară și priveam fascinată trenurile ce veneau din străinătate – nu visam neapărat la destinații anume, dar știam că vine iarna înaintea altora… după zăpada de pe acoperișul trenurilor ce veneau de la munte și înțelegeam că sunt într-o stație din care oricând poți pleca, la dreapta sau la stânga. Cântam adesea, uneori în limbi numai de mine înțelese.
Cine era liderul, în familia ta de origine?
Mama. Doar pe ea am avut-o ca părinte, mult timp.
Erai un lider, în rândul copiilor de grădiniță și mai apoi la școală?
În grădiniță și în scoala primară, nu. În clasa a VI-a însă, am schimbat școala și m-am mutat de la oraș la țară, într-un alt județ, am renunțat la casa copilăriei mele, la prietenii pe care-i cunoșteam din grădiniță și am luat-o de la zero. Tata mi-a ridicat atunci ștacheta și mi-a spus că „trebuie să fiu cea mai bună“! Și am cam fost. Atunci am început să preiau tot felul de roluri adiționale, să mă implic în toate concursurile, să particip la olimpiade naționale. Îmi doream să fiu cea mai bună – rezultatele nu au încetat să apară, dincolo de decorații, roluri de „comandant“ specifice sistemului; colegii mă urmau ca pe un model. Am avut parte de profesori foarte buni, care ne pregăteau pentru a avea o șansă la un liceu bun și care se străduiau din răsputeri să ne insufle dragostea pentru învățătură.
Ce visai să te faci, când aveai să fii mare?
Inițial, călugăriță – ați zâmbit, nu-i așa? Îmi imaginam că e cel mai comod job din lume… Cât de dificil trebuie să fie să te rogi? Apoi m-au luat părinții într-o vară la mănăstirile din Moldova și am văzut că măicuțele munceau ca niște albinuțe și spălau până și pietrele – și-așa pieri visul meu de călugărie. Apoi, profesoară de istorie; și după aceea, avocat. Dintre toate, istoria a rămas pasiunea mea. Licențiată în drept sunt, dar nu am practicat, căci, deh, sunt din categoria celor care s-au regăsit ceva mai târziu pe drumul lor. Astăzi, îi ajut pe profesioniști să ajungă la nivelul următor al carierei lor sau al business-ului lor și probabil că, pentru câtiva ani, voi fi cu mintea și sufletul pe acest drum.
Ce-ți mai amintești din manualul de Psihologie din clasa a X-a?
Voi mă flatați, fac parte din generația căreia îi era interzis studiul psihologiei în liceu.
Care sunt cele mai importante trăsături ale unui lider, în 2018?
Să înțeleagă impactul tehnologiei și al inteligenței artificiale și să le coreleze cu viziunea și strategiile sale de business; să gândească global, căci business-urile depășesc de mult granițele geografice ale unei țări; să continue să investească, în calitate de coach ori mentor, în dezvoltarea propriei echipe; să se implice mai mult în comunitate, astfel încât să facă din România o țară în care se rămâne și nu una din care se pleacă.
Prin ce se aseamănă și prin ce diferă leadership-ul, atunci când liderul este o femeie, față de cel în care liderul este un bărbat?
Există studii care demonstrează că, la nivel global, performanța financiară a business-urilor mari conduse de femei e, de cele mai multe ori, superioară celei înregistrate în companiile conduse de bărbați, la nivel de CEO. Din experiență personală, aș spune că femeile aduc în plus la masa deciziilor inteligență emoțională și o mai bună abilitate de gestionare a conflictelor. Pe de altă parte, femeile-lider sunt mai precaute, atunci când vine vorba de asumarea unor riscuri mari în business sau decizii „bold“. Un lucru mi-e cert: în board-ul fiecărei companii sau la vîrful echipelor de management, trebuie să existe întotdeauna un echilibru de gen, dar și o armonizare de stiluri manageriale.
Ce este mai provocator să faci: leadership sau parenting?
Parenting. E pe viață. Eșecul în parenting nu se traduce în cifre, ca (de cele mai multe ori) în leadership. Eșecul în parenting e cel mai dureros eșec. Succesul în parenting îl încadrăm de obicei la „normal“, însă nu este un dat, nu vine întâmplător; este o construcție de nedelegat.
Știm că tu ești și expert în „public speaking”. Care sunt cele trei secrete ale unui discurs reușit?
a. Capacitatea speaker-ului de a dărui, de a sădi ceva în mintea și sufletul publicului printr-un mesaj puternic.
b. Pregătirea discursului și asezonarea sa cu povești, imagini sugestive.
c. Adaptarea discursului la categoriile de public din sală.
Când vine vorba despre discursuri, pe cine preferi: Brené Brown, Esther Perel sau Helen Fisher?
Ce ți-ai dori să-și amintească despre tine copiii tăi, când vor fi mari?
Gesturi care i-au făcut să se simtă bine și ocrotiți, cuvinte ori sfaturi care i-au inspirat să devină mai buni, puterea exemplului meu personal în acțiune. Iar dacă le-am greșit – să aibă puterea să mă ierte.
Trei calități ale tale, ca mamă…
Îmi manifest iubirea față de copiii mei prin cuvinte, gesturi, fapte. Din tot ce manifest în raport cu ei, iubirea mi se pare cea mai importantă. În rest, învăț în fiecare zi să fiu o mamă mai bună pentru copiii mei, însoțită fiind de autocritica necesară și de o doză mai mare, poate, de perfecționism.
Cea mai vulnerabilă experiență avută în ultima vreme…
Când am avut curajul să-mi întreb prietenii din mediul virtual cum mă văd ei ca profesionist. Am fost curajoasă, m-am expus – puteam să ies șifonată, dar în adâncul sufletului meu știam că balanța se înclină întotdeauna în favoarea celor care dăruiesc constant.
De curând, am lansat cartea #DansulFricii, scrisă de remarcabila Harriet Lerner – care este relația ta cu frica?
Pentru mine, frica este ca atunci când se face brusc întuneric și trebuie să te împrietenești cu ce ți se întamplă, să accepți, să te adaptezi, dar niciodată să nu renunți la a ieși în lumină.
Există discurs public, fără niciun dram de frică?
Da, cel fără nicio miză.
Cum stau liderii la capitolul frică, anxietate și rușine?
Depinde la care lideri vă gândiți, când puneți această întrebare. Pentru mine, adevărații lideri sunt cei care au curajul să-și recunoască vulnerabilitățile, cei ce și le acceptă, dar compensează prin alte calități. Pentru mine, ei sunt de o sută de ori mai puternici decât cei ce pozează în eroi salvatori și care nu salvează, de fapt, pe nimeni. Un leader care nu riscă de frică, un leader care nu are curajul să provoace un anume statu-quo, un leader care merge până acolo încât își cosmetizează eșecurile pentru a le arăta lumii ca fiind succese, pentru mine nu e lider. Un lider care simte rușine e un lider care încă funcționează după niște valori și principii sănătoase – și ar fi ideal să avem mai mulți de acest gen prin Guvernul si Parlamentul României.
Un mesaj pentru tine la bătrânețe…
Ai construit frumos în această viață, catedrala ta peste timp va dăinui!
Un gând pentru cei care au citit acest interviu…
Dăruiți mai mult!
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
