Dana Rogoz este o actriță de film și televiziune, designer, model, personalitate publică și prezentatoare de televiziune din România. La vârsta de 3 ani a intrat în grupul Minisong, a urmat un an la Teatrul Evreiesc de Stat. Actrița a debutat la vârsta de numai 4 ani, când făcea primul ei turneu, și când avea să înceapă să joace la TVR în rolulul Ambramburicăi din serialul TV Abracadabra.
Ce-ți amintești despre fetița Dana?
Că vorbea mult, că avea o memorie bună, că era împiedicată, că îi plăcea să se joace pe platourile de filmare.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
De care dintre adulți erai mai atașată în copilărie?
În afară de părinții adevărați, aveam și părinții de turneu: Marian Râlea și Ruxandra Ion.
Cum erai la grădiniță? Erai genul de copilaș căruia îi plăceau serbările sau le evitai?
Nu îmi plăcea deloc la grădiniță. În locul serbărilor, preferam spectacolele cu Minisong-ul condus de Ioan Luchian Mihalea.
Cea mai dificilă experiență din timpul școlii?
Să le demonstrez profesorilor și colegilor că Dana nu e doar Abramburica.
Ce-ți mai amintești din manualul de Psihologie din clasa a X-a?
Piramida lui Maslow și exemplul cu Marie Curie găsită leșinată din cauză că nu mai mânca.
Majoritatea oamenilor te cunosc ca fiind Abramburica… Ce-a adus acest personaj în viața ta?
Nenumărate lucruri. Prieteni pe viață, o carieră în actorie, bucurii, satisfacții, dar și multe responsabilități și ore de muncă.
În psihologie există conceptul de „copil interior“. Care este legătura dintre tine și această parte a sinelui?
Adultul din mine e cel care nu e niciodată mulțumit, care trebuie să facă mai mult și mai bine. Copilul din mine, în schimb, are nevoie să fie ascultat, are nevoie de îmbrățișări, ba chiar să-și mai facă și de cap uneori.
Televiziunea este…
O casă a copilăriei mele.
Care este cea mai importantă lecție de viață din timpul carierei tale în televiziune?
Că ceea ce vine peste noapte, nu persistă.
De ani buni, te citim pe platforma danarogoz.com. Care este partea cea mai interesantă din viața unui blogger?
Nici nu-ți dai seama că ceea ce faci se cheamă job în toată regula, nenică…
℗PUBLICITATE
Ești mamă – mai exact, mama lui Vlad. Care consideri că sunt calitățile tale, ca părinte?
Îl iubesc și i-o arăt zilnic, nu mă ascund. Sunt atentă la emoțiile sale, dar atentă și să nu-l fac responsabil de emoțiile mele. Îmi cer iertare când greșesc și nu sunt fricoasă atunci când pleacă în explorare.
View this post on Instagram
Ce ți-ai dori să-și amintească băiatul tău, despre tine, când va fi adult?
Că îl iubeam necondiționat. Și că eram veselă.
Citești cărți din sfera parenting? Dacă da, ce autori te-au captivat?
Am citit multe și citesc în continuare: de la Copilul invizibil al lui Gáspár György și până la Parenting necondiționat al lui Alfie Kohn. Multe cărți legate de metoda Montessori… Și tot mai descopăr din când în când câte una interesantă.
Cea mai mare exprimare a curajului de care ai dat dovadă în acest an este…
Mi-am spus și asumat public părerea despre referendum, într-un moment în care nevalidarea lui – pe care mi-o doream – părea imposibilă.
Dacă pe o carte de identitate s-ar trece și trei valori morale, ce-ai vrea să fie în dreptul numelui tău?
Cetățean iubitor de oameni în diversitatea lor, curajos în exprimarea sentimentelor și gândurilor și responsabil de acțiunile sale.
În ce piese de teatru te putem vedea în prezent?
„Leonce si Lena“ la Teatrul Unteatru, „Ambasada iubirii“ la Teatrul Dramaturgilor Români, „Dibuk“ la Teatrul Evreiesc de Stat, „Jurnalul lui Adam și al Evei“ la Godot Cafe-Teatru.
Un mesaj pentru tine la bătrânețe…
Călătorește, nu te mai plânge de durerea de spate.
Un gând pentru cei care au citit acest interviu…
Mulțumesc că m-ați citit puțin, printre rânduri.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
