Skip to content

Aurora Liiceanu este doctor în psihologie, autoare a mai multor volume și una dintre cele mai cunoscute femei psiholog din România. Cititorii noștri vor găsi aici un interviu recent al Aurorei Liiceanu, ca invitată a Andreei Esca la radio.

Care sunt primele dv. amintiri din copilărie?

În jurul vârstei de 3 ani, când am primit o păpușă gen clovn din fetru verde. Poate, de aici mi se trage preferința pentru culoarea verde.

De cine erați mai apropiată în primii ani de viață? Cine a fost figura dv. de atașament?

Cred că bunicul meu, pentru că cu el stăteam mai mult.

Ce vă doreați să deveniți la maturitate?

Balerină și apoi, când eram adolescentă, chimistă.

Ați avut o jucărie preferată?

Nu.

Care era povestea de suflet a fetiței Aurora?

Îmi plăceau toate poveștile – cele din colecția „Povești nemuritoare“.

Cum vă alintau părinții?

Uneori, mi se spunea Aurica.

Dascălul de la care ați învățat cele mai multe lucruri, în școală, a fost…

Învățătoarea mea, care m-a învățat să văd cât este ora la ceas și care mă iubea tare mult.

Care este cea mai plăcută amintire cu mama dv.?

Când mă trăgea iarna cu sania și când îmi făcea ou frecat cu zahăr.

Ce v-a motivat să studiați psihologia?

Eram îndrăgostită de un băiat care nu învăța prea bine și nu-i plăceau științele exacte (matematica, fizica, chimia). Amândoi am dat concurs la Psihologie.

℗PUBLICITATE



Ce părere aveți despre noile tendințe în parenting?

Îmi place că există mai multă libertate, dar nu-mi place că părinții nu au autoritate, în sensul că nu reușesc să se impună în fața copiilor, în sens pozitiv (prestigiu, încredere, respect).

Ce fac diferit părinții din 2018 față de cei dinainte de 1989?

Sunt lipsiți de direcție, nu știu să ia decizii împreună cu copiii lor, sunt dezorientați privind viitorul, ca și copiii lor.

Unde greșesc părinții de azi?

Sunt prea protectori; își iau copiii cu ei la întâlniri de adulți, unde uneori nu mai sunt și alți copii; cheltuiesc mult pentru copii, care devin un fel de mici beizadele. Nu în toate cazurile însă, dar cei cu bani o fac, copiii devin un ingredient al reușitei lor sociale. Dacă îi promiți ceva unui copil și nu te ții de cuvânt – atenție la ce scoți pe gură! – trebuie s-o faci; dacă n-o faci, nici el nu va face ce-a promis, va învăța că se poate și altfel.

Ce considerați că este cel mai dificil pentru copiii secolului XXI?

Faptul că nu au decât modele mediatizate, deci false modele adesea, iar părinții uneori îi exploatează, împingându-i să devină celebri, să evite cu orice preț anonimatul.

Care este secretul unei bune relații părinte-copil?

Iubirea părintelui este, se zice, necondiționată, dar cred că acest lucru trebuie să devină doar o față a monedei; cealaltă să fie faptul că un copil trebuie să știe că există reguli de comportament, norme de reciprocitate care trebuie respectate. Părinții ar trebui să știe cum se îmbină, în personalitatea copilului, în timp, autonomia și dependența.

Copii mici, probleme mici! Copii mari, probleme mari! Sunt adevărate aceste vorbe?

Da. Dacă pe un copil mic îl îmbraci și, chiar dacă plânge, îl iei de mână și-l duci unde trebuie (deși este necesară răbdarea), pe un copil mare nu-l mai poți obliga în niciun fel. Dacă nu vrea să meargă la școală un băiat sau o fată de 16 ani, tu nu ai ce face. Nu trebuie să se ajungă la astfel de situații, pentru că școala este „serviciul copilului” și el trebuie să știe acest lucru.

Față de care dintre cărțile scrise de dv. simțiți cea mai mare mândrie?

Două cărți care mi-au cerut fie teren și documentare, fie multă documentare: Rănile memoriei. Nucșoara și rezistența din munți și cea mai recentă carte, Putere și sânge. O aventură indiană.

Cum ați defini cuvântul „mamă“?

Îmi place mult cuvântul „mamă“ și cuvântul „tată“. Nu-mi place „mami“ și nici „tati“. Mama are un statut special pentru copil, este încărcată de un adânc sens biologic. De aici și atacul la mamă din înjurături, și nu atacul la tată. Multe animale-femele își cresc copiii după ce i-au născut. Maternitatea pare să fie cea mai profundă investiție emoțională a unei femei. Evident, există și excepții regretabile.

Un mesaj pentru toate mamele care au citit acest interviu…

Creșteți copiii făcându-i să fie legați de dv. printr-un cordon ombilical simbolic. Cel care se taie după naștere, se taie; cel simbolic rămâne toată viața.

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0