Ioana Chicet-Macoveiciuc este blogger – Prințesa Urbană, autor și organizator de evenimente.
Ce-ți amintești despre fetița Ioana?
Era măruntă, blondă, cu gura mare, mereu plină de julituri și vânătăi.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
De care dintre adulți erai mai atașată în copilărie?
De bunica de la țară și de bunica de la oraș. Avea, fiecare, magia ei. Una mirosea a pâine coaptă în țest, alta a cremă de mâini.
Cum erai la grădiniță? Erai genul de copilaș căruia îi plăceau serbările sau le evitai?
Nu-mi aduc aminte nimic din serbări, dar din ce văd în poze, aveam mereu câte-un rol principal; deci bănuiesc că aveam talent la recitat, deși probabil nu era activitatea mea preferată. Din grădiniță, îmi amintesc doar fustele drepte ale educatoarei (am repetat de trei ori la rând grupa mare, pentru că m-am atașat de ea în prima zi și am sărit de grupele mică și mijlocie) și pe băiețelul Răzvan, care mereu mă fugărea ca să mă pupe, iar eu uram să fiu pupată de băieței. De oricine, de fapt.
Ce visai să te faci când aveai să fii mare?
Mai întâi, prezentator de știri la TV. Apoi, am vrut să fiu star rock. După asta, am vrut să mă fac bucătăreasă.
Cartea care ți-a marcat adolescența…
Cu rușine mărturisesc că am citit foarte puțin spre deloc, înainte de facultate. Eram olimpică la mate și lucram atât de mult din culegeri de matematică, încât nu aveam timp deloc să citesc. Îmi amintesc cu drag de Elevul Dima dintr-a șaptea, pe care am recitit-o de atunci de multe ori.
Ce materie te pasiona cel mai mult în liceu?
Matematica. Puteam lucra ore în șir, fără să mă mișc din loc.
Ce-ți mai amintești din manualul de Psihologie de clasa a X-a?
Absolut nimic.
Blogging-ul este?
Ocupația mea principală, sursa mea principală de venit, locul meu de joacă și de terapie.
De ce Liviu și nu un alt bărbat?
Pentru că e un tip genial, e frumos, mult mai deștept ca mine, e corect și e stânca mea.
Trei calități ale tale ca mamă…
Privesc. Ascult. Mă joc mult.
Ce ți-ai dori să-și amintească despre tine copiii tăi, când vor fi adulți?
Brațele mele. Că am fost acolo pentru ei mereu; râsul nostru împreună, complicitatea, serile, diminețile, omletele și florile cu care uneori îi iau de la grădiniță.
Trei calități ale tale ca autor…
Scriu simplu. Scriu doar despre ce cunosc foarte bine. Cuvintele mele curg ușor prin venele celor care mă citesc.
View this post on Instagram
O fetiță mult mai frumoasă ca mine îmi spunea că sunt foarte frumoasă. 🥰 #lansare #Iasi #SemnCaTeAm
La ce proiect editorial lucrezi acum?
Am finalizat două cărți pentru copii – foarte diferite, una despre intimitate, propriul corp și limitele față de alții, cealaltă parte din seria de aventuri cu Ema și Eric. Pentru toamnă, pregătesc o carte pentru copii cu secrete despre MAMA.
Cum ai defini relațiile de prietenie în 2018?
Ceva mai relaxate ca înainte. Avem nevoie de mai puțin timp împreună și de mai multă înțelegere unii pentru alții.
O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă este…
Mottoul care descrie relația mea cu persoanele pe care le iubesc și cartea care m-a convins că pot scrie cărți care să facă o diferență în mine și în alții.
Viața e „pumoasă“ atunci când…
Nu te doare nimic și ai alături oameni care te iubesc și pe care-i iubești.
Un mesaj pentru tine la bătrânețe…
Vezi, ți-am spus eu că-ți faci prea multe griji… Totul a ieșit foarte bine până la urmă!
Un gând pentru cei care au citit acest interviu:
Lasă ecranul. Fugi și ia în brațe repede pe cineva (cu acordul lui, desigur).