Matei Buță este considerat unul dintre cei mai buni fotografi ai României. Portretele făcute de el sunt celebre și se bucură de multă apreciere, atât în rândul colegilor de breaslă, cât și al celor pe care-i fotografiază.
Ce-ți amintești despre copilul Matei?
Pfoaaa, era mereu pus pe șotii, mereu la joacă, mereu năzdrăvan. Aveam mai tot timpul zgaibe în genunchi și mâinile murdare. Mi-am spart capul de mai multe ori decât pot ține minte și mă îndopam cu mâncare până plesneam. La școală, eram un elev mediocru, dar un năzdrăvan de excepție.
Care era relația ta cu fotografiile, în copilărie?
Țin minte că aveam un proiector de diapozitive și, din când în când, seara ne uitam pe perete la ele. Mi se părea magic. Înțelegeam cumva treaba cu fotografiile alb-negru developate pe hârtie, dar nu îmi încăpea în cap cum se face că o fotografie color poate ajunge așa de clară pe perete. Cam atât în copilărie, restul a apărut în adolescență.
De la cine ai moștenit pasiunea pentru artă și mișcare?
Artiști în familie nu știu să fi avut. Bunicul meu a cântat la vioară, dar eu nu l-am auzit niciodată. Mișcarea era o parte normală din viața unui copil sănătos. Ai mei mă trimiteau în vacanță ba la țară, ba la munte – și așa, m-am apropiat de natură.
Ce-ți mai amintești din manualul de Psihologie din clasa a X-a?
NI-MIC ! Cel mai probabil, am chiulit la orele de psiho și am ales să învăț cum e cu oamenii – prin practică. Eu nu mai țin minte, dar îmi reamintesc colegii, că eram unul dintre nucleele sociale din clasă.
Fotografia este…
Orice, de la un mediu artistic până la o unealtă fidelă de reproducere a realității. Este ceea ce vrea fotograful să fie. Definiția clasică spune că fotografia este pictură cu lumină – de acolo îi vine și numele. Pentru mine, fotografia este o preocupare constantă. Acum cel mai bine mă simt în fotografia de portret, încercând să transform un cadru într-o pictură cu pixeli. Dar cine știe, poate, peste 5 ani am să mă îndrăgostesc de peisaje.
Trei lucruri pe care este bine să le cunoască un fotograf amator?
- Echipamentul NU contează, dar uneori îți simplifică munca. Asta e derivată din „Banii nu aduc fericirea, dar te ajută sa întreții iubirea“.
- Din fotografie nu te îmbogățești (cel puțin, nu în România); pasiunea este cea care trebuie să fie factorul motivant.
- Istoria și tehnica trebuie învățate. Fără să știi ce-a fost înaintea ta, nu poți evolua.
Ce crezi că văd majoritatea oamenilor, atunci când se uită la pozele lor?
O reproducere infidelă a percepției lor. De cele mai multe ori, nu suntem multumiți cu imaginea noastră reprodusă în fotografie – și asta, pentru că aparatul ne arată o „radiografie“ obiectivă a formei noastre, nu pe cea subiectivă cu care ne-am acomodat noi.
De ce crezi că le este atât de jenă multor oameni să stea în fața camerei?
Pentru că nu se simt confortabil cu imaginea și forma lor. De asemenea, pentru că nu au avut o experiență bună cu un fotograf care să-i treacă prin procesul de cunoaștere și să le dea câteva sfaturi pentru a ajunge la un rezultat pozitiv.
Cum se pot relaxa mai ușor oamenii, atunci când sunt fotografiați?
Unii nu se pot relaxa nicicum. (Sau nu mi-am dat eu încă seama care-i secretul lor.) De cele mai multe ori însă, cel mai simplu este să-i tratezi ca pe niște oameni normali, să le vorbești, să comunici – adică „să spargi gheața“. Acum, desigur, depinde și ce vrei să realizezi în fotografie… căci poate nu-i vrei relaxați și zâmbitori. Un exemplu extrem de relevant este acela când R. Avedon – într-o ședință foto cu Ducesa și Ducele de Windsor – i-a mințit, spunându-le că, pe drum, taxiul cu care el venise a călcat un câine. Aceștia, mari iubitori de căței, au avut o primă reacție autentică, foarte potrivită în acea ședință. Așadar, dacă e să fim sinceri, cuvântul-cheie nu este relaxarea, ci manipularea.
Cât de importantă este naturalețea în prezent – mai este Photoshop-ul la modă?
℗PUBLICITATE
Desigur. Photoshop-ul nu va dispărea. Asta, pentru că el face mult mai multe lucruri decât observă, în general, publicul. Percepția generală este că, dacă lucrezi în Photoshop, înseamnă că scoți riduri sau subțiezi șolduri. Evident, se poate face și asta, dar de cele mai multe ori se fac corecții de lumină, culoare, contrast ș.a.m.d. Lucrurile astea se făceau și pe film, înaintea erei digitale. Photoshop nu este bau-bau, este camera obscură cu becul roșu. Când sunt acolo, stau în liniște și mă joc în culori.
Iar punctual, în cazul meu, eu nu fac fotojurnalism. Nu am o obligație morală de a reda realitatea în scopul știrilor. Nu, eu fac portrete. Așa cum pictorii făceau portrete acum 300 de ani. Și o făceau pentru că le plăcea și pentru că voiau să creeze ceva frumos. Se prea poate ca oamenii să arate mai bine în unele dintre pozele mele, decât în realitate.
Cum ai defini relațiile dintre români și imaginea de sine, în 2018?
Defectuoase. Observ în jurul meu foarte mulți oameni care au fie o imagine exagerat de bună despre ei înșiși, fie una pesimist de rea. Destul de rar însă, găsesc și oameni cu capul pe umeri. Dar… acum, cine sunt eu, să vorbesc de imaginea de sine? Sunt industrii întregi care trăiesc din asta și alimentează ambele părți.
Trei recomandări esențiale pentru o poză de Instagram reușită?
Ha, ha! O blondă superbă, pe un fundal exotic, cu o profunzime redusă? Serios, o poză bună e o poză bună. Nu Instragram impune fotografia. Insta e doar o platformă unde se postează imagini. O platformă foarte lucrativă, totuși, o platformă. Și mai avem o problema: cum stabilim care anume este o poză de Instagram reușită? După numărul de like-uri? Mda, nu sunt de acord cu întrebarea asta și nu știu cum să răspund.
Ce este indicat să nu apară într-o poză reușită?
Din nou, depinde CE este o poză reușită. Cred că o fotografie poate fi reușită, în ciuda tuturor greșelilor tehnice și estetice, atât timp cât te atinge, te mișcă sau surprinde un moment de importanță istorică.
Ce asemănări și diferențe ai observat între femei și bărbați, atunci când vine vorba despre a le face poze?
În general, femeile sunt mai conștiente de propia lor imagine, probabil pentru că sunt mai preocupate de asta decât majoritatea bărbaților. Din ce în ce mai des, însă, observ mai ales la persoane de succes – indiferent de sex – un fenomen neplăcut. Nesimțindu-se confortabil în fața camerei de fotografiat sau în pielea lor, îmbracă o haină agresivă și superioară, încercând să domine experiența de moment și forțând-o să se termine mai repede. Desigur, fără să-și dea seama, cei care pierd sunt tot ei.
Ai susținut anul acesta un Ted Talk cu titlul „Fericirea este un lucru mărunt…“. Ce este fericirea pentru tine?
Măi, stai, căci aici a fost o neînțelegere! Inițial, i-am spus „Fericirea e un lucru mărunt“, dar mai apoi l-am schimbat în „Demistificarea talentului“. Din păcate, această schimbare nu s-a regăsit în toate materialele. Acum, despre fericire – pe scurt. Fericirea este fiecare zi ce trece și în care fac ceva ce-mi place, singur sau alături de cei dragi. Și cum munca mea (fotografia) e o pasiune, voluntariatul meu (la Asociația SKV Brașov) e tot o pasiune, iar în timpul liber mă preocup tot de pasiunile mele (muntele, schiul și motocicleta), îmi este destul de ușor să mă mențin fericit. Eu, unul, nu am nevoie de mult, pentru a fi fericit. Sigur, din afară poate părea altfel – doar ieri mi-a spus cineva că viața mea (pe FB, cel puțin) pare o vacanță. Asta, însă, pentru că mi-am creat un echilibru între cele 4 – Jobby, Voluntariat, Hobby și Familie, care funcționează și se întrepătrund destul de des. Așa că, pentru mine, fericirea e un lucru mărunt.
Acum, desigur, sunt și o groază de motive care mă supără, dar acestea (de cele mai multe ori) nu țin de mine; și atunci, încerc să nu le las să mă afecteze prea rău. Uneori reușesc, alteori nu.
Unde te pot găsi cei care vor să afle mai multe despre tine sau care vor să apeleze la tine ca fotograf?
Faimoasele mele fotografii le găsiți pe mateibuta.com, iar extraordinarele drumeții le organizez în cadrul skvbrasov.ro. Acolo puteți găsi detalii despre acestea și vă puteți alătura activităților respective. Lăsând modestia la o parte, pentru sugestii și reclamații, vă stau mereu la dispoziție, pe adresa: [email protected].
Un mesaj pentru tine la bătrânețe…
Dormi liniștit, ai avut o viață plină!
Un gând pentru cei care au citit acest interviu.
Sunteți eroi pentru că ați citit până aici și vă mulțumesc pentru asta. Să auzim numai de bine!
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
