skip to Main Content
Interviu La Minut Cu Michel Stanovici – Trei Cuvinte, Cinci Minciuni

Interviu la minut cu Michel Stanovici – Trei cuvinte, cinci minciuni

1. Ce-ți amintești despre băiețelul Michel?

Din păcate, sunt lucruri care s-au petrecut demult, dar din ce îmi amintesc și din ce mi s-a mai povestit, eram un copil foarte năzdrăvan și neînfricat. Îmi plăcea să mă joc, să râd, să fac glume și nu eram chiar cel mai bun elev din clasă… Un băiețel obișnuit, ce mai!

2. De care dintre adulți erai mai atașat?

Copil fiind, eram foarte atașat de tatăl meu. Eram tare mândru de „diferențele mele“. Trăiam în Franța, părinții mei erau străini și puțini copii se puteau lăuda cu un tată care își părăsise țara și fugise din calea comunismului traversând Dunărea înot. De cum povesteam întâmplarea asta, mă priveau altfel. Tatăl meu era un erou și, la vârsta respectivă, era un lucru care îmi plăcea și despre care nu mă feream să vorbesc.

3. Care este povestea ta? Cum ai ajuns să vorbești limba română?

La 15 ani de când a fugit, tata a putut să o aducă pe bunica în Franța. Vreme de mai mulți ani, ea ne-a crescut pe mine și pe sora mea și de la ea am învățat și româna. Apoi am revenit de mai multe ori în România. După Revoluție, am deschis la București o societate de servicii informatice și așa am reînceput să vorbesc această limbă, care îmi este foarte dragă. Mai trebuie doar să mă las de accentul franțuzesc!

4. Ce visai să te faci când aveai să fii mare?

Mi-au trecut mai multe lucruri prin cap! N-aș ști să vă spun de ce, dar îmi amintesc că voiam să mă fac ambasador sau armator! Asta mi-a trecut repede, apoi adevăratul meu vis a fost să devin pilot de curse. Ador automobilul cu un singur loc, ador să fiu la nivelul solului și să văd cum cele două roți din față înghit pista – asta îmi procură o plăcere intensă. Vreme de câțiva ani, am participat la competiții de karting amator. În cartea mea, amintesc admirația pe care o nutream pentru piloții Alain Prost și Ayrton Senna, care m-au făcut să ador acest sport.

5. Cum a fost adolescența ta?

O adolescență lipsită de probleme, motiv pentru care am regretat-o adesea în perioada care i-a urmat. Nu am traversat perioade de răzvrătire, nu am avut probleme existențiale, crize de identitate… Eram, pur și simplu, fericit și mă bucuram de viață. Fetele, camarazii, prima motocicletă… Nu am înțeles decât mult mai târziu cât este de important să-ți „trăiești criza“ adolescentină și să te îndepărtezi de părinți, ba chiar să îi respingi, ca să poți deveni adult… Dar la acea vreme eram, probabil, un imbecil fericit. 😊

6. Care este profesia ta de bază?

După bacalaureat, am avut șansa să joc într-un film pentru tineri, cam cum era filmul La Boum (Prima dragoste), care a făcut-o celebră pe Sophie Marceau. Mi-a plăcut experiența și am urmat doi ani de actorie la Cours Florent din Paris. Am mai avut alte trei roluri mici, apoi m-am hotărât să mă opresc. Nu-mi plăcea mediul respectiv, adeseori superficial și nesănătos. Mulți dintre colegii mei erau gata pentru orice ca să reușească, dar nu era și cazul meu… Am urmat o școală specializată în drept și afaceri imobiliare, după care am continuat să lucrez în acest domeniu.

7. Ce înseamnă să fii bărbat în 2018?

Ce întrebare! Cu siguranță, este un subiect vast pentru un psiholog! Dar nu și pentru mine. Sincer, nici nu prea știu ce să vă răspund. Ce-ar putea fi diferit de trecut în 2018, dacă nu emanciparea femeii și o egalitate între cele două sexe în majoritatea domeniilor?! Eu, unul, m-am mulțumit să îmi trăiesc viața, să mă bucur de ea, să fac copii la momentul potrivit… Dar să fii bărbat în 2018 înseamnă adesea și să duci mai multe vieți, ba chiar să ai mai multe familii! Nu ne mai oprim din progres, vorba francezilor…

8. Cum ai descrie în câteva cuvinte volumul Trei cuvinte, cinci minciuni?

O terapie personală, sinceră, care nu poate lăsa indiferent pe nimeni.

9. Ce te-a determinat să scrii această carte?

O nevoie neostoită, care m-a lovit dintr-odată. Mă simțeam rău și nu găseam niciun remediu. Trebuia să mă curăț sufletește și să mă eliberez de acele elemente nevăzute, dar nocive, care mă rodeau puțin câte puțin. Scrisul a fost cea mai bună idee care mi-a venit.

10. Care este legătura dintre viața ta și povestea cuplului din carte?

Strânsă, foarte strânsă…

11. Cum au primit cititorii cartea? Dar rudele și prietenii?

Foarte bine, ceea ce constituie și motivul pentru care m-am încumetat să merg atât de departe. Mai ales prietenii m-au încurajat, pentru că ei au fost cei care au citit primele pagini ale manuscrisului. Apoi, reacția publicului, care nu mă cunoaște. Discursul este aproape mereu același: „Cartea sparge orizontul de așteptare obișnuit, părăsește cărările bătătorite ale scriiturii, dar mustește de adevăr și se citește dintr-un foc!“ A citit-o și familia mea în cele din urmă, căci, odată publicată, nu îi mai puteam împiedica… Le-a plăcut și așa s-a închis cercul.

12. Trei calități de-ale tale ca tată…

– Autoironia (am avut nevoie de ea ca să scriu cartea 😊)
– Fidelitatea în prietenie și în dragoste
– Spiritul deschis
– Bucuria de a trăi! Ah, scuze, asta este deja a patra!

13. Ce ți-ai dori să își amintească despre tine copiii tăi când vor fi adulți?

Că am încercat să dau tot ce-a fost mai bun din mine pentru ei, lăsându-le în același timp cea mai mare libertate posibilă. Să realizeze că am avut o contribuție importantă la valorile umane și morale pe care și le-au însușit. Să fie conștienți de faptul că pofta de viață le vine în mare parte de la părinții lor.

14. Cum ai defini relațiile de cuplu în 2018?

Complicate și riscante, fiindcă din te miri ce ne lăsăm de izbeliște partenerul, ba uneori chiar și copiii. Dăm dovadă de un egoism exagerat, care face ca relațiile să fie foarte nesigure, cel puțin în mediile în care mă mișc eu. Probablement pas le milieu le plus recommandable… (Probabil că nu este cel mai recomandabil lucru…)

15. Locurile tale preferate din Paris sunt…

Este o întrebare puțin cam vagă… Muzeul preferat: Luvru. Cartierul preferat: cheiurile Senei. Acum nu mai ies, însă demult, adoram așa-numitul Les Bains Douches, un club de noapte de vis din Paris. Acum mă mulțumesc cu restaurantele bune, iar lista e lungă…

16. Locurile tale preferate din București sunt…

Parcul Herăstrău, Parcul Cișmigiu, Centrul Vechi, restaurantele cu profil tradițional, cum ar fi Lacrimi și Sfinți.

17. Un mesaj pentru tine la bătrânețe…

Să fiu fericit pentru ceea ce mi-a dăruit viața, recunoscător pentru înțelepciunea pe care mi-a oferit-o și, mai ales, să trăiesc clipa prezentă!

18. Un gând pentru cei care au citit acest interviu…

Sper că nu s-au plictisit prea tare și că au reușit să ajungă până la această ultimă întrebare!

Michel Stanovici este autorul volumului Trei cuvinte, cinci minciuni – una dintre cărțile recent publicate pe piața de carte din România și despre care Jacques Salomé spune că ne ajută să intrăm într-o anumită maturitate relațională.

Traducere din franceză de Anca-Maria Pănoiu

Pagina de Psihologie

Informații utile, articole de psihologie, o agendă a activităților și evenimentelor din sfera psihologiei, magazin virtual. Împarte informația - sănătatea relațiilor noastre este cea mai importantă resursă pe care o avem.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută