Oana Zamfir este o brașoveancă ce a ales să vină la București, pentru a face mai mult și mai bine. După câțiva ani de muncă în radio, Oana ajunge la DIGI 24, acolo unde prezintă „Jurnal ora 10“, cât și singura emisiune pentru iubitorii de filme din România – „Ca-n filme“.
Ce-ți amintești despre fetița Oana?
Că era foarte neastâmpărată, că făcea mereu câte o boacănă, că se bătea cu toţi copiii din jurul blocului, că era foarte atrasă de muzică şi dans şi că era mereu în centrul atenţiei, dintr-un motiv sau altul.
De care dintre adulți erai mai atașată în copilărie?
Îmi este greu să-mi dau seama de asta acum. Mama era mereu cu mine şi cu sora mea, pentru că ea şi-a dedicat tot timpul educației noastre. Tata muncea enorm, dar era fabulos când petrecea timp cu noi, în weekenduri. Cred că am fost un copil legat de ambii părinţi.
View this post on Instagram
Cum erai la grădiniță? Erai genul de copilaș căruia îi plăceau serbările sau le evitai?
Iubeam serbările şi mă implicam cât puteam de mult. Am şi acum o înregistrare de la serbarea de Crăciun din 1992, când dansez pe Technotronic – Pump Up The Jam, în mijlocul mulţimii de copii. Toţi se uitau la mine şi încercau să îmi imite mişcările, pe care eu le învăţasem singură acasă. Pentru mine, e un mister cum reuşeam să fac asta.
Ce visai să te faci când aveai să fii mare?
Am oscilat între mai multe opțiuni: de la cântăreaţă, dansatoare, jucătoare de tenis, până la astronaut sau secretară (pentru că mă fascina ideea de a sta la un birou cu telefon și calculator). În anii ’90 vedeai asta numai în filme, deci era motiv de fascinaţie.
Cartea care ți-a marcat adolescența…
A fost Jurnalul lui Bridget Jones. Eram sătulă de cărţile grele şi complexe pe care eram obligată să le citesc pentru şcoală, iar cartea asta, care era nou ieşită în lume, a fost cea mai uşoară, mai plăcută și mai amuzantă lectură de până atunci. A fost prima carte soft pe care am citit-o, m-a captivat cu totul (o citeam pe sub bancă, la orele de latină) şi a rămas una dintre poveştile mele de suflet.
Ce materie te-a pasionat cel mai mult în liceu?
Limba şi literatura română. Am terminat un liceu cu profil uman, secţia engleză intensiv, aşa că limba română şi engleza se regăseau din plin în orar. Şi dacă nu te pasiona una dintre ele, ajungea să fie dragoste cu forţa.
Ce-ți mai amintești din manualul de Psihologie din clasa a X-a?
Absolut nimic. Mi-o amintesc doar pe profesoara de psihologie, care niciodată nu preda vorbind liber, ci doar citind din manual, iar când era rugată să ne explice, era pur şi simplu incapabilă să vorbească liber fără să se bâlbâie.
De unde pasiunea pentru televiziune?
Printre meseriile pe care mi le-am imaginat când eram mică, se număra şi DJ la radio, vis care s-a şi împlinit. Dar nu am visat niciodată „să lucrez în TV“. De gustul imaginii am dat în vacanţa de vară dintre anul I şi anul II de facultate, când am fost nevoiţi să facem practică într-o instituţie media, iar eu am ajuns în redacţia de ştiri a unei televiziuni importante din România.
Televiziunea este…
Un instrument prin care informaţia ajunge uşor la oameni. Menirea ei este să informeze oamenii, oferindu-le imaginea – în plus faţă de radio. Din păcate, televiziunea poate fi şi un instrument prin care poţi dezinforma şi manipula publicul, dacă te abaţi de la principiile deontologice. Televiziune nu înseamnă întotdeauna adevăr.
℗PUBLICITATE
Prezinți în fiecare zi jurnalul de la ora 10, pe Digi 24, și în weekend te vedem la „Ca-n filme“. Cum se potrivesc cele două formate în viața ta?
Când voiam să o ajut, mama îmi spunea tot timpul: „Lasă-mă să car ambele sacoşe, ca să mă echilibrez“. Aşa simt şi eu: că cele două se echilibrează perfect.
Care este cel mai bun film pe care l-ai văzut în ultima vreme?
Acum câteva zile am văzut la cinema filmul Maria by Callas, un documentar despre viaţa fabuloasă a sopranei, care conţine imagini de arhivă rare şi bucăţi de interviuri impresionante. Am ieşit răvăşită, dar şi fericită, din sala de cinema.
Cine sunt modelele tale, în viață? Cine te inspiră, ca femeie și ca jurnalist?
Aici răspund în continuarea răspunsului anterior. Sunt un fan autentic al Mariei Callas. Am descoperit-o citind cărţi despre viaţa ei, ascultând înregistrări şi urmărind interviuri cu ea şi, bineînţeles, ascultându-i muzica şi vocea. Aş putea scrie multe despre femeia și artista impecabilă Maria Callas, dar ca să fiu scurtă: mă inspiră forţa umană pe care a avut-o, determinarea şi îndârjirea cu care şi-a urmat visul de a deveni soprană, eleganţa şi respectul pe care le-a avut faţă de meserie şi loialitatea ei faţă de iubire.
Trei calități ale tale, ca femeie…
Sunt bătăioasă, ştiu să gătesc, nu sunt cicălitoare.
Știm că sora ta este tot jurnalist. Cum este când vă întâlniți prin intermediul ecranelor de la TV?
Mereu cu emoţii. Niciodată nu reuşesc să o privesc doar ca pe „colega mea, Mădălina Zamfir“. Mereu mă întreb dacă îi este frig sau prea cald, dacă a plouat-o acolo de unde transmite, dacă se simte bine, dacă o fi mâncat… Orice ar fi, e sora mea mai mică.
Cea mai mare dovadă de curaj pe care ai dat-o în ultima vreme este…
Să îmi accept slăbiciunile şi limitele (unele de ordin fizic, altele emoţionale) şi să acţionez în consecinţă.
Cum arată în ochii tăi un bărbat curajos?
Un bărbat care îndrăzneşte să spună ce simte în faţa unei femei, cu delicateţe şi sinceritate.
Un mesaj pentru tine la bătrânețe…
„Sper că te-am adus unde trebuie! Că nu eşti singură şi că nu ai regrete (mari).“
Un gând pentru cei care au citit acest interviu:
Îmi doresc ca sinceritatea mea să vă stârnească dorinţa de a fi sinceri cu voi. Și sper că a fost o lectură sănătoasă.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
