Irina și Răzvan sunt unul dintre cele mai simpatice și autentice cupluri din peisajul românesc. Irina Fodor este una dintre prezentatoarele celei mai noi emisuni de la PROTV, „Inspirație de weekend“. Răzvan Fodor este un cunoscut actor, cântăreț și prezentator TV.
Cum erați în copilărie?
Irina: Prea puțin ascultătoare. Curioasă. Curajoasă.
Răzvan: Un copil alintat, răsfățat, crescut probabil mult prea mult la sânul mamei, foarte bolnăvicios, poate chiar din acest motiv. Eram foarte prietenos și loial, tocmai de aceea cinci dintre cei mai buni prieteni ai mei mi-au fost alături chiar de la primii pași și până azi.
De care dintre adulți erați mai atașați în copilărie?
Irina: De mama. Parcă niciodată nu apucam să mă satur de timpul petrecut cu ea.
Răzvan: De mama. Pe tata l-am pierdut când aveam 14 ani.
Ce ați visat să deveniți când aveați să fiți mari?
Irina: Medic sau învățătoare. Nu știu dacă erau cu adevărat opțiunile mele, pur și simplu asta mă întrebau adulții din jur dacă aș vrea să ajung și mi se păreau opțiuni bune. În plus, erau în top 3 meserii despre care aflai din abecedar.
Răzvan: Ținând cont că povestesc despre copilărie, iar asta se întâmpla în anii ’80, meseriile către care puteai visa, potrivit vremurilor respective, erau: inginer proiectant (că asta era tata), contabil și membru de partid (pentru că asta era mama) și milițian sau doctor (pentru că asta vedeam în filme).
Cartea care v-a marcat adolescența…
Irina: Ion. E o carte care m-a șocat, cumva. Eu am fost atrasă tot timpul de povești cu final fericit, mai ales atunci când venea vorba de povești de dragoste. De data asta nu a fost cazul, romanul ăsta era altceva decât citisem eu până atunci.
Răzvan: Nu m-a marcat nicio carte. E prea mult spus. M-a atins un pic Despre neajunsul de a te fi născut, a lui Cioran. M-a întristat.
Ce materie vă pasiona în liceu?
Irina: Limba și literatura română.
Răzvan: Geografia.
Ce vă mai amintiți din manualul de Psihologie din clasa a X-a?
Irina: Nu îmi amintesc nimic din manual, dar îmi aduc aminte de profesor: un om foarte blând și calm. Știu că ne-a explicat la un moment dat despre limbajul nonverbal – nu știu dacă făcea parte din programa școlară – și asta m-a fascinat. Am văzut psihologii atunci ca pe niște super-oameni, care „te citesc“ ca pe o carte deschisă.
Răzvan: Nimic. Dar am recuperat ani de zile mai târziu, după ce am fost la ședinte de terapie și am citit mai multe cărți de psihologie.
De ce Irina și nu o altă femeie? De ce Răzvan și nu un alt bărbat?
Irina: Pentru că semănăm enorm, iar unde nu semănăm, ne completăm. Pentru că nu am simțit vreodată o conexiune atât de puternică cu un străin, practic. Cu cineva care nu e sânge din sângele meu, cum se zice.
Răzvan: Pentru că încă din copilărie mi-am proiectat-o. Încă de mic am înțeles că femeia care îmi va sta alături trebuie să aibă niște trăsături anume: să fie feminină, loială, o mamă bună pentru copiii noștri.
Cât de des spuneți „te iubesc“?
Irina: Eu des. Răzvan și mai des.
Răzvan: Sunt chiar obositor.
Trei calități ale Irinei (spuse de Răzvan)…
Ca să scap de întrebarea asta, ți-aș spune că le-am enumerat mai sus, numai că îți mai zic încă trei: are foarte mult umor – iar ca să duci umorul meu, trebuie să ai ceva abilități. E extrem de ordonată, practic trăiesc ca într-un spital. Și e foarte ambițioasă. Atât de ambițioasă, că a reușit să pună mâna pe mine.
℗PUBLICITATE
Trei calități ale lui Răzvan (spuse de Irina)…
Iubitor și cald, cu un simț al umorului foarte dezvoltat, familist.
Rolul de părinte este…
Irina: Să fii stâlpul de susținere al copilului tău.
Răzvan: De a proteja și a călăuzi. De a-l învăța pe copil să iubească și să respecte. De a-l ajuta să își construiască amintiri frumoase.
Ce v-ați dori să-și amintească fetița voastră despre mama și tatăl ei, la maturitate?
Că ne iubeam mult și că o iubeam și mai mult. Că râdeam tare, că eram tineri și amuzanți. Sperăm să ne povestească frumos, așa cum și noi ne-am povestit părinții.
Cea mai mare dovadă de curaj, din ultimul an:
Irina: Mi-am schimbat locul de muncă. Acum știu că am făcut o alegere bună, însă atunci mi-a fost foarte teamă să fac pasul ăsta.
Răzvan: După cum știi, sufăr de o formă de agorafobie. Anul trecut mi-am făcut curaj și am mers trei zile la rând în mall, pentru că tot aveam nevoie de lucruri de acolo în perioada sărbătorilor. Trei zile. La rând.
Cum ați defini relația de cuplu, la modul general, în 2018?
Irina: Cred că regulile în dragoste nu se schimbă foarte tare. Știi cum e, chiar dacă v-ați combinat pe facebook, tot trebuie să vă întâlniți față în față, și atunci începe distracția. Poate că ritmul e puțin mai alert, asta ar putea fi: tinerii vor să se întâmple lucrurile mai repede, au mai puțină răbdare și trec la urmatoarea „jumătate“ mai rapid.
Răzvan: Nu știu dacă se schimbă ceva de la an la an. Dacă printre cei bătrâni, toate-s rele și la fel, printre tineri (mai ales în peisajul urban), toate canalele de informare (online si offline) fac diferența. Oamenii citesc articole despre relația de cuplu, se informează și-și reglează așteptările. Devin mai rezonabili, după părerea mea.
Cum arată un bărbat curajos în secolul XXI? Dar o femeie curajoasă?
Irina: Oau, asta e o definiție chiar grea. Curajul îmbracă multe forme, în funcție de fricile fiecăruia sau de limitele pe care și le impune (ori i-au fost impuse). Ce înseamnă femeie curajoasă pentru mine, pentru alții s-ar putea să fie o prostie. Mie îmi plac femeile care își testează limitele fizice, de exemplu.
Răzvan: Nu știu, nu am nicio definiție a omului curajos. Eu, de exemplu, nu mă consider unul. E relativă definiția: unii au curaj să își facă un implant, alții au curaj să se căsătorească, alții au curaj să facă un copil. La mine e simplu – dacă te apropii de familia sau bunul meu, devin extrem de curajos.
De ce să ne uităm la „Inspirație de weekend“?
Pentru că avem conținut fresh și oameni cool. Pentru că oameni pasionați din toate domeniile ne vând secrete din zona lor de activitate, care ajută pe oricine să aducă un plus în viața de zi cu zi.
Un mesaj pentru voi la bătrânețe…
Irina: You did it your way.
Răzvan: Ți-am zis eu că am dreptate?
Un gând pentru cei care au citit acest interviu:
Irina: Orice are o rezolvare. Și oricine are pe cineva, undeva (de care știe sau nu), căruia îi pasă.
Răzvan: Curaj. Orice ar însemna asta pentru fiecare dintre voi.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
