Rebecca Sears este unul dintre formatorii seniori ai Institutului Relațional Imago din SUA și reprezentanta Centrului Imago din Washington. Rebecca profesează în domeniul psihoterapiei de peste 30 de ani și este psihoterapeut Imago din 1994. Din 2016, Rebecca a demarat primul program de certificare clinică în Terapia Imago din țara noastră, în cadrul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie, iar din 2016 susține workshop-uri și în România.
Ce-ți amintești despre fetița Rebecca?
Îmi amintesc diverse întâmplări, mergând înapoi până la vârsta de 2 ani, pe vremea când familia mea locuia în Japonia… Cele mai multe amintiri timpurii sunt despre cum mă bucuram să stau în mijlocul naturii – culegeam pietricele, flori, învățam care sunt stelele și păsările… Și despre aventurile din călătoriile mele – vedeam și cunoșteam oameni noi și stiluri de viață atât de diferite de-al meu.
De care dintre adulți erai mai atașată în copilărie?
Cu siguranță, fiece rol și model de părinte a fost unic, dar eu semăn mult mai mult cu mama mea… Și totuși, bunicul meu – cu credința lui spirituală profundă și împăcată, dar și cu prezența lui, care niciodată nu judeca pe nimeni – întotdeauna m-a inspirat.
Ce profesie ai visat să-ți alegi, când aveai să fii adult?
Oh, când eram copil voiam să mă fac biolog marin sau ornitolog. Când am crescut, mi-am dorit să mă fac negociator de pace, apoi cercetător-analist și expert internațional în probleme rusești.
Cum a fost să crești în SUA?
M-m simțit întotdeauna foarte norocoasă că jumătate din copilăria mea s-a petrecut în afara granițelor SUA… Dar, în calitate de cetățean american, am simțit o curioasă responsabilitate de a învăța diferențele dintre noi și restul lumii și de a aprecia că mesajul „Ce-am făcut eu a contat“ ajută lumea să devină mai bună – nu ne judeca! (Bineînțeles, am învățat ce înseamnă să fii într-adevăr responsabil, nu doar să te plângi.) Mi-am dat seama – și am fost recunoscătoare – că mereu „am avut destul“. Pentru că am văzut foarte de timpuriu în viață cât de greu trăiau oamenii, prin alte părți ale lumii…
Cum e să trăiești azi în SUA, în Washington, D.C.?
Ce-mi place și apreciez eu în Washington, D.C., e cât de activ politic și de cosmopolit e orașul acesta. E foarte divers, adăpostind oameni din toată lumea… vezi toate rasele, toate tipurile de vestimentație, auzi vorbindu-se limbi de care n-ai habar de unde vin. E un oraș frumos, deși e foarte extins – și e locul în care se iau atât de multe decizii cu impact internațional… Acolo, în fiecare zi, te poți duce să participi la dezbateri politice și poți urmări cum se face politica pe Dealul Capitoliului; poți protesta față de politica actualului Președinte (o activitate foarte populară în aceste zile!); și, desigur, te poți bucura de frumusețea monumentelor istorice și a muzeelor.
Când și cum ai descoperit Terapia IMAGO?
Am descoperit Imago în timp ce mariajul meu se dizolva și am realizat cât de puține știam despre mine, despre viața mea, nevoile mele, sentimentele mele – și „credeam“ că știu ce nevoi au alții și cum se simt ei… De fapt, niciodată până atunci nu învățasem să pun întrebări temeinice și să ascult răspunsurile cu toată ființa mea. Și mai vedeam ceva: munca mea de terapeut era ineficientă pentru cupluri…. Eu mă simțeam confortabil și aveam succes doar cu persoane singure – care, desigur, aveau relații suferinde!
Pentru mine, IMAGO este…
…un fel de a fi, în această lume – conștient, conectat, în siguranță. Imago îmi dă instrumentele necesare ca să trăiesc după credința mea religioasă: „Iubiți-vă unii pe alții“, căci „toți suntem un singur trup“.
Ce-ai putea spune că aduce diferit Terapia IMAGO, în comparație cu alte terapii de cuplu?
În mod sigur, Imago vine cu o focalizare pozitivă și plină de speranță, dar și cu o înțelegere utilă în profunzime și bazată pe compasiune – asupra a ceea ce se întâmplă în relații… asupra conflictelor. Și îți pune la dispoziție un set inteligent de instrumente ușor de asimilat, care să te ajute să rămâi empatic și conectat la ceilalți, astfel încât să poți transforma universul „tău“ în universul „nostru“.
Care sunt cele mai dificile provocări din viața cuplurilor moderne?
℗PUBLICITATE
Oh, lista e interminabilă!… Păi, nu avem un set de informații sau de abilități relaționale ca să înțelegem de ce apar conflicte când evoluăm și de ce avem toți nevoie să evoluăm. Vrem să fim iubitori, dar nu mai știm cum, atunci când începem să suferim. Venim din cultura lui „Doar fii fericit!“ și „Găsește persoana potrivită“. În ziua de azi, avem la îndemână diverse distracții și prea puțin sprijin; ne lipsește deprinderea de a clădi reziliența într-o relație, de a vindeca rănile, de a învăța din greșeli și a evolua – aceste eforturi nu sunt indiciile unei relații nesănătoase. Mi-ar fi plăcut ca această cultură occidentală a noastră să nu se debaraseze de asemenea strădanii atât de facil. Deci, sper că toate cuplurile moderne de azi își vor schimba modul de gândire, îndreptându-se spre o lume în care relațiile să fie fundamentate pe acțiuni și intenții, nu doar pe emoții (de vreme ce acestea din urmă vin și pleacă).
Unde fac partenerii de azi cele mai mari greșeli?
Nu-și fac timp să se asculte cu adevărat unul pe altul… Reacționează pripit la inițiativele celuilalt și la cuvintele care-i rănesc sau îi frustrează – convingându-se că partenerul le-a cauzat în mod special respectivul disconfort, în loc să-și dea seama că el a recăzut într-o suferință sau o frică veche. În plus, partenerii de cuplu n-au învățat încă să se gândească mai întâi la relație, nu la ei înșiși; și nici nu iau în calcul faptul că partenerul este o persoană diferită, așa că e nevoie de timp ca să asculți și de dorința de a înțelege pe cineva diferit.
În toamna aceasta, vei veni din nou în România – de data aceasta, la Cluj. Ce fel de eveniment îi pregătești publicului românesc?
Voi vorbi la Universitate, în fața studenților și a profesorilor.
Obișnuiești să vizitezi frecvent Europa. Ai observat vreo asemănare sau vreo deosebire între români și alte popoare europene?
Aș zice că relațiile sau problemele de cuplu sunt cam aceleași peste tot. Iar din perspectiva mea, românii sunt foarte prietenoși, îndrăzneți și curioși. Pare să existe aici o adevărată sete de viață; și am remarcat disponibilitatea lor de a încerca lucruri noi. Îmi place să văd că românii se implică în rezolvarea problemelor prin care trece țara lor, mai ales că multe alte națiuni cu un trecut similar nu par să manifeste acel simț al puterii personale și colective… Îmi place să văd toate astea în România și mi-a plăcut cum se evidențiază românii!
Ce avantaje le aduce oamenilor participarea la seminarul Keeping the love you find?
Acest seminar e pentru oricine vrea să evolueze, să-și perfecționeze comunicarea, să-și rezolve conflictele și să-și dezvolte abilitățile relaționale. Oamenii vor învăța despre tiparele inconștiente care nu sunt benefice ori n-au funcționat bine în relațiile lor trecute sau prezente și despre cum să le schimbe – o oportunitate surprinzătoare și o călătorie a descoperirii de sine.
Mulți români se confruntă cu jena și rușinea, când vine vorba de a veni la asemenea seminare. Cum putem depăși aceste sentimente?
Noi toți suntem în aceeași barcă, dacă vine vorba de așa ceva! Ne temem de ce-ar putea gândi alții, iar asta ne împiedică să creștem. Ne folosim energia pentru a expune în lume o anumită imagine. Ne iluzionăm că celorlalți le merge bine și că viața tuturor e în mare ordine – iar asta nu e adevărat. Avem împreună responsabilitatea de a crea o cultură și o comunitate în care să putem fi vulnerabili, onești și de ajutor altora. Toți suntem la fel, iar seminarul de care vorbești va fi pentru toți un „mediu sigur“. Vom vedea cum e să avem o conexiune empatică cu cei din jur, în loc să ne judecăm unii pe alții (și pe noi înșine). Așa începe să se vindece rușinea – e valabil pentru fiecare în parte.
Ce zone din România ai văzut până acum și ce impresie ți-au făcut?
Ador să călătoresc prin Transilvania, dar și prin alte provincii românești. Și încă mai aștept ocazia de a mă plimba prin Deltă. Îmi plac pădurile voastre și am învățat cât am putut despre istoria românilor și, evident, despre consecințele trecutului asupra vieții voastre actuale.
Dacă i-ai transmite acum un sfat tinerei Rebecca în vârstă de 20 de ani, ce-ai vrea să afle – despre relații?
Multe lucruri. De exemplu: „Nu ești obligată să faci nimic din ce nu vrei… Fii răbdătoare și lasă-ți partenerul să procedeze în felul său… Înlocuiește judecățile cu pură curiozitate… Nu învinui niciodată, căci toți ne dăm silința să facem tot ce putem… Continuă să înveți!!!“
Un gând pentru bărbații și femeile care au citit acest interviu…
Citiți cartea Primește iubirea pe care o dorești. E atât de inspirațională și de revelatoare în plan personal… e dătătoare de putere. Vă va îndrepta în direcția creșterii și vă va insufla dorința de a clădi relații conștiente și profund devotate.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
