Virgil Ianțu este cântăreț și om de televiziune. A prezentat mai multe emisiuni de mare succes la Prima TV și la Televiziunea Română. În prezent, îl putem urmări pe TVR 2, dar și pe pagina de Instagram și îl putem citi pe site-ul virgiliantu.ro.
Ce-ți amintești despre copilul Virgil?
Eram extrem de sensibil, ascultător, dar și neastâmpărat, chinuit de (poate) prea multă școală, dar și răsfățat. Eram un copil bun.
De care dintre adulți erai mai atașat în copilărie?
Tata era mai riguros, mama era mai înțelegătoare. Ea era refugiul meu, când aveam probleme.
Cum erai la grădiniță? Erai genul de copilaș căruia îi plăceau serbările sau le evitai?
Cum să le eviți? Dar te întreba cineva ce și cum vrei? Serbarea era sfântă, mai ales când prindeai câte un copil talentat. Îl faci și greier și grădinar și dirijorul corului. Nu mi-a fost nici mie ușor.
Ce visai să te faci când aveai să fii mare?
Actor. Și am ajuns, în cele din urmă, să ating meseria asta, în două piese de teatru și în trei filme. Atingerea a fost una discretă, dar experiența a fost serioasă și foarte frumoasă.
Cum era relația cu fratele tău, în copilărie?
Foarte faină. Ne distram mult împreună, ne jucam, ne buzăream, adică ne sâcâiam, dar împărțeam totul. Asta și pentru că el era mai mare cu 10 ani decât mine și pentru că așa ne-au educat ai noștri.
Cea mai dificilă experiență din timpul școlii?
Fiecare an, fiecare zi din timpul școlii a reprezentat o experiență dificilă. Am făcut Liceul de Muzică din Timișoara, începând de la preșcolari. Am trăit presiunea viorii, a scenei, a audițiilor și recitalurilor, cu tot ce înseamnă examene și concerte. Am căpătat multă experiență, dar am trăit într-o permanentă presiune și cu teama de a nu dezamăgi.
Ce-ți mai amintești din manualul de psihologie din clasa a X-a?
Sincer să fiu… nimic! Îmi amintesc doar de un curs de la Conservator, care mi-a plăcut și pe care l-am reținut – „Psihicul și conștiința“.
Televiziunea este…
O întâmplare fericită, o poveste frumoasă în care mi-am întâlnit și familia, o joacă serioasă, din care învăț și astăzi.
9. Care este cea mai importantă lecție de viață dobândită în televiziune?
„Nu le știi pe toate!“
Anul trecut, ai publicat cartea Copiii spun… emoțiile sunt bune. Cum ai explica emoțiile pentru un copil de clasa I?
Copiii înțeleg și simt cel mai bine emoțiile, pentru că sunt nealterate și vin pe un fond imaculat, pur. De asta îmi este foarte ușor să îi înțeleg și să ne înțelegem. Din acest motiv, trebuie să avem mare grijă de energiile pe care le transmitem în preajma lor. Ei sunt deschiși și se bucură fără limite; însă, pe de altă parte, pot suferi la fel de mult.
Iar dacă mă refer la școală, rolul părinților, dar și al profesorilor, în aceeași măsură, este de a nu transfoarma școala într-o povară și de a le stârni copiilor pofta de a afla, de a explora, de a întelege. Creativitatea lor trebuie stimulată, nu îngrădită, așa cum se întâmplă, din păcate, cu sistemul nostru de învățământ, de astăzi.
℗PUBLICITATE
Cum vezi generațiile de copii din prezent, față de generațiile de acum câțiva ani, atunci când realizai emisiunea „Copiii spun lucruri trăsnite“?
Astăzi, copiii sunt mult mai prezenți, mai ancorați în realitate, mai informați și au o abordare mai matură de la vârste mici. Am constatat această diferență și nu sunt sigur dacă e bine sau nu. Eu m-am trezit pe lumea asta pe la 13-14 ani. Asta, dacă m-am trezit vreodată.
Cum pot cultiva părinții inteligența emoțională a copiilor?
Prin conștientizarea importanței pe care o are inteligența emoțională. Este la fel de importantă ca educația. Un copil se formează sănătos într-o familie sănătoasă. Rolul părinților este fundamental. Atmosfera de acasă, din familie, ascultarea, înțelegerea, dragostea arătată prin fapte, toate acestea îi oferă copilului un mediu de formare armonios. Dar pentru toate astea, e nevoie de părinți educați și cu o inteligență emoțională care poate fi transmisă mai departe peste generații. Cred că cel mai mult de lucru este la părinți.
Teama de eșec este…
Neîncredere în sine. Și aici, ea poate fi insuflată de cei din jur, dar și mai grav, de către propriii părinți. Valabil și la adulți. Și ei au fost copii. Marile probleme ale adulților vin din copilărie. Dar multă lume știe acest lucru. Sau…
Care sunt cele mai importante calități ale tale ca tată?
Nu îmi impun punctul de vedere neargumentat, ascult, ofer sprijin și iubesc.
Ce ți-ai dori să-și amintească fetița ta despre tine când va deveni adult?
Păi, cum vine asta? Atunci eu nu o să mai fiu? Sper să păstrăm aceeași relație pe care o avem acum și să râdem la fel cum o facem astăzi, mai tot timpul.
În prezent te putem urmări pe TVR 2 la emisiunea „Câștigă România!“ – Cum stau românii la capitolul cultură generală, cât de bine ne cunoaștem țara?
Am cunoscut oameni cu totul speciali, care își cunosc țara, istoria și valorile ei. Este fascinant și emoționant să vezi oameni atât de pasionați de cunoaștere. Oameni obișnuiți, dar oameni mari și puternici prin ceea ce au acumulat. Ei trebuie să reprezinte modele pentru noi și pentru generațiile viitoare. Iar surprizele frumoase au venit și de la concurenți tineri. Cred în generația lor și știu că ei vor aduce schimbarea pe care o tot așteptăm de la alții, nu de la noi.
Un mesaj pentru tine la bătrânețe…
Bravo, Virgilică!
Un gând pentru cei care au citit acest interviu…
Înțelegeți ce înseamnă respectul în toată esența lui și folosiți-l ca reper zilnic. Vă mulțumesc!
Credit foto: Mihaela Tulea
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
