skip to Main Content
Intimitatea și Apropierea în Relațiile De Cuplu

Intimitatea și apropierea în relațiile de cuplu

Sunt tot mai multe studii clinice care ne arată că o relaţie de cuplu sănătoasă înseamnă mai mult decât absenţa conflictelor. O relaţie sănătoasă, pentru ambii parteneri, include atât conflicte constructive cât şi un nivel crescut de intimitate. Mai concret, „beneficiile” sau „avantajele” unei relaţii de cuplu sunt intimitatea şi apropierea. În percepţia psihoterapeuţilor integrativi, intimitatea este reprezentată de un model (pattern) de interacţiuni în care unul din parteneri este dispus să împărtăşească din propriile gânduri, emoţii, dorinţe, şi aşa mai departe, şi ca răspuns la aceaste destăinuiri celălalt partener exprimă acceptare şi înţelegere, dând astfel dovadă de validare – ceea ce în alţi termeni, înseamnă manifestarea apropierii şi experienţierea sentimentului de a fi înţeles şi susţinut. Desigur aceste comportamente sunt mutuale şi bogate în reciprocitate.

[cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

răspunsurile care transmit acceptare şi înţelegere sunt forme de validare

[cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

Intimitatea în relaţia de cuplu înseamnă auto-destăinuire, şi toate celelalte comportamente care dovedesc prezenţă alături de partener, înţelegerea acestuia şi acordarea de sprijin şi suport. Din perspectiva noastră (a abordării integrative), răspunsurile care transmit acceptare şi înţelegere sunt forme de validare.  Astfel, auto-destăinuirea şi validarea sunt elementele de bază pentru intercaţiunile de intimitate.

[cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

ne-acceptarea şi invalidarea sunt factori toxici pentru interacţiunea dintre noi şi cei apropiaţi

[cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

Tot mai mulţi specialişti în terapia de cuplu, subliniază importanţa intimităţii în starea de bine a partenerilor (oamenilor în general). Spre exemplu, lipsa de intimitate adesea este asociată cu depresia şi cu practicile parentale problematice, care sunt o formă de exprimare a unei disfuncţionalităţi la nivel personal şi relaţional. Aşa cum acceptarea şi validarea sunt factori de protecţie pentru relaţie, tot aşa ne-acceptarea şi invalidarea sunt factori toxici pentru interacţiunea dintre noi şi cei apropiaţi.

Cu alte cuvinte, validarea experienţelor partenerului, a dorinţelor, şi a emoţiilor acestuia sunt comportamente cu un impact major asupra felului în care aceste experienţe private sunt procesate şi implicit (automat) sunt o parte integrală în alienarea suferinţei şi a durerii psihologice.

György Gáspár

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută