Adulții care au crescut în familii disfuncționale au același gen de griji, când vine vorba de o relație intimă sănătoasă – fie că au parteneri de sex opus, fie de același sex. În acest din urmă caz, grijile se multiplică din cauza dificultăților pe care le implică homosexualitatea într-o cultură predominant homofobă. Deși problemele sunt similare cu cele ale cuplurilor heterosexuale, ele sunt amplificate din cauza contextului cultural.
Abilitatea cuiva de a fi deschis, onest și liber (fără teama de consecințe) e afectată de ghinionul de a-și fi trăit copilăria într-o familie disfuncțională. Iar comportamentele defensive asimilate acolo trebuie dezvățate – mai ales de către o persoană homosexuală, a cărei nevoie de a se apăra a fost întărită de curentul cultural predominant.
Cele trei categorii de persoane gay
Acei clienți ai mei care au parteneri de același sex se încadrează, în linii mari, în trei categorii.
℗PUBLICITATE
- Prima categorie este formată din aceia care au fost conștienți de preferințele lor sexuale de când se știu și care au alocat timp și energie pentru a se ocupa de problema asta, de a înțelege mai clar semnificațiile pe care le are pentru ei această realitate. Pentru asemenea oameni, zbuciumul e același ca și pentru heterosexuali, cu precizarea că totul poate căpăta o tentă mai pronunțată.
- Cea de-a doua categorie este alcătuită din cei care acum devin conștienți de sexualitatea lor. Sunt oameni de toate vârstele, care abia au recunoscut la nivel conștient că au preferințe față de parteneri de același sex. Multe dintre simptomele pe care le-au cărat după ei toată viața încep să dispară. Un prim simptom e depresia, care începe să se risipească în cazul multora, odată ce și-au acceptat preferința sexuală. O persoană din această categorie aduce foarte mult cu un adolescent în plină înflorire, ce tocmai a devenit conștient de sine ca ființă sexuală și se simte pentru prima oară entuziast și, în același timp, oarecum temător, așa că trebuie să încerce cât mai multe experiențe, ca să afle ce funcționează și ce nu. O astfel de persoană trăiește mari bucurii, dar și mari suferințe (extreme tipice pentru adolescenți). Asemenea comportamente pot părea inadecvate la vârsta lor, însă fiecare om trebuie să treacă prin toate aceste etape, indiferent când i se trezește conștiința. O complicație în plus vine din faptul că mulți dintre ei sunt deja căsătoriți, au copii și trăiesc vieți complicate în universul heterosexual. Așadar, trebuie să ia decizii în cel mai bun mod posibil, ca să-și poată gestiona tot restul vieții.
- Cea de-a treia categorie îi reunește pe cei care – din cauză că au avut relații terifiante cu persoane de sex opus (începând, invariabil, cu părintele de sex opus) – nu vor să mai repete în veci experiența. Drept rezultat, decid să se implice numai în relații cu parteneri de același sex. Nu mai e nevoie să spun că, în cazul lor, nu funcționează. Dacă o persoană are același sex ca tine, asta nu garantează că va avea un alt tip de personalitate ca partenerul din trecut (sau ca mama ori tata). De fapt, am constatat din experiență proprie că oamenii care se implică în relații de același sex ca o modalitate de a evita retrăirea coșmarului din trecut sunt expuși riscului de a alege un partener cu același tip de personalitate ca și partenerii heterosexuali pe care i-a avut anterior.
Important de precizat este că, în terapie, ajung la înțelegerea problemei subterane de care fug. Și, astfel, devine posibil și pentru ei să aleagă sănătos, indiferent că sunt femei sau bărbați.
Că sunt lesbiene sau gay, dificultățile fundamentale referitoare la intimitate nu diferă de cele din relațiile heterosexuale – atâta vreme cât și unii, și ceilalți au crescut în familii disfuncționale. Pentru ei, respectivele dificultăți sunt amplificate de societate. Dar zbuciumul e același.
Extras din cartea Intimitate zbuciumată.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
