În ultimii ani, practica din cabinet ca terapeut relațional imago mi-a arătat fațetele multiple ale relațiilor, care se complică după ce se naște copilul. Numeroase studii care au investigat satisfacția maritală au descoperit existența unor practici sănătoase, dar au evidențiat și factorii care duc la deteriorarea calității relației de cuplu în primii trei ani de viață a copilului.
Principalii indicatori sunt cei ai scăderii intimității emoționale între partenerii de cuplu, intensificarea conflictelor (certuri, negativitate, critică, retragere emoțională, răspunsurile prin care se protejează de durere), deconectarea, nesiguranța și căutarea unor modalități de ieșire din relație, chiar separarea. Partenerii de cuplu percep spațiul relațional ca pe o sursă de conflict, disconfort, ba chiar simt că nu mai fac parte din aceeași familie. În lipsa unor repere sănătoase de dialog despre ceea ce au nevoie în mod real, ajung adesea să se învinuiască unul pe celălalt, toate acestea fiind susținute de așteptări nerealiste aruncate cu reproș în spațiul dintre cei doi.
Proiectele dedicate relațiilor conștiente pun un accent puternic pe crearea conexiunilor emoționale esențiale între partenerii de cuplu și între părinți și copii. Aceste punți emoționale reprezintă fundația unei familii echilibrate, unde pilonii de bază sunt siguranța emoțională, susținerea și comunicarea autentică.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Călătoria redescoperirii iubirii în relația de cuplu
Dacă ești într-o relație de cuplu și ai copii, ai simțit că punțile emoționale nu apar pur și simplu odată cu existența unei familii. Ele reprezintă conexiuni adânci și conștiente, construite și îmbunătățite pe parcursul relației. Fiecare dintre voi are nevoie să primească suportul necesar pentru a consolida aceste legături – fie între parteneri, fie între părinte și copil – pentru a crea un mediu familial sănătos și echilibrat, bazat pe înțelegere, empatie și susținere reciprocă.
Cum putem asigura toate acestea?
La fel cum pregătiți cu atenție fiecare detaliu pentru o călătorie care să vă aducă bucurie, liniște și pace, la fel aveți nevoie să construiți un plan de redescoperire a iubirii. Poate părea simplu, dar un astfel de demers necesită consecvență și dialog între voi, cei doi parteneri de cuplu. Pentru a porni la drum, aveți nevoie de câteva abilități necesare unei comunicări reale:
- Receptivitatea fiecărui partener pentru nevoile celuilalt. La vârsta adultă, aveți nevoie de disponibilitatea de a asculta, de a oglindi și de a valida mesajul transmis de partener. Această punte emoțională este consolidată prin empatie.
- Construirea unor rutine sănătoase care să susțină intimitatea emoțională în cuplu, aceasta fiind o etapă importantă pentru intimitatea fizică, sexuală.
Care sunt pașii ce asigură magia redescoperirii iubirii în cuplu?
Pornim de la această imagine: femeia (mama) aleargă spre pătuțul copilului care plânge, iar bărbatul (tatăl) aleargă după femeie. Aceasta ia copilul în brațe. Ce e de făcut?
Crearea unui spațiu pentru emoții și exprimarea acestora reprezintă o resursă pentru cuplul puternic în momentele de stres, când totul este nou și copleșitor. Pentru asta, pornim de la stabilirea unui moment de ascultare a trăirilor emoționale a partenerei. Verificăm disponibilitatea pentru ascultare sau ne oprim din ceea ce făceam, dacă este un moment în care bebelușul se odihnește, și alegem acel moment. Apoi, dăm sens acestor emoții pe principiul conform căruia oricum ceea ce simți este deja în interior. Verific cu mine, ca receptor, dacă emoțiile celuilalt îmi creează disconfort ori teamă. Se poate să fie copleșitor și pentru mine.
℗PUBLICITATE
În astfel de situații, recomand mesajele scurte de împărtășit, urmate de oglindire din partea receptorului: „Am auzit că tu spui că …, te simți … “, în locul exprimării în avalanșă a tot ceea ce simte partenerul/a. La început, presiunea care cade poate anula ascultarea și receptorul se poate proteja, încercând să evadeze din acel spațiu. O întrebare de ajutor din partea emițătorului (partenera) poate fi: „Este în regulă pentru tine să-ți povestesc despre momentele în care mă simt tristă sau nesigură?“.
Treci la următorul pas: îți imaginezi cum creezi un spațiu în care emoțiile există și se manifestă (acceptarea). Dacă ești o persoană centrată pe rezolvarea problemelor, acceptarea este soluția pe care o poți dărui. Doar atât, faci deja ceva foarte important. Urmează să-ți scanezi rapid corpul: te așezi la nivel cu partenera ta, o privești în ochi, lași brațele să se odihnească, ai o postură relaxată a corpului. Timp de câteva momente, atenția ta este acolo, în spațiul-dintre voi.
Urmează dialogul structurat în patru pași siguri.
Cum pot dialogul, ascultarea, validarea, empatia și exprimarea nevoii să deschidă ușa iubirii?
- Oglindirea. Femeia ia copilul în brațe pentru alinare, bărbatul oglindește această imagine a iubirii: „Cât ești de frumoasă acum, când ții copilul în brațe!“, „Ador vocea ta caldă când îi cânți!“, „Ești grijulie și preocupată de ce este mai sigur pentru copilul nostru!“, „Te simți tristă și neputincioasă acum!“, „Cauți printre lucruri, încercând să găsești rapid ce ai nevoie ca să liniștești bebelușul“, „Te-ai trezit de mai multe ori azi-noapte și ai liniștit bebelușul“, „Ai venit cu aer proaspăt de afară, după plimbarea cu bebelușul“;
- Validarea. Este mai ușor să validezi un comportament dacă pornești de la ideea că orice comportament are sens. Opusul blochează validarea. „Are sens să te simți obosită și lipsită de răbdare, ai dormit puțin și te-ai trezit de mai multe ori în timpul nopții“, „Are sens să te privești în oglindă și să vezi schimbarea: dai multă energie copilului și te preocupă să fie sănătos și cu nevoile împlinite. Faci asta minunat!“, „Totul este nou în viața noastră și primim cu multă curiozitate fiecare provocare împreună“;
- Empatia: „Îmi imaginez că te simți epuizată după o noapte grea“, „Îmi imaginez că, în situații noi, te simți speriată și nesigură, fără soluții“, „Îmi imaginez că, stând lângă tine și copilul nostru, te simți în siguranță“, „Îmi imaginez că, dacă te anunț când întârzii sau îți spun planul zilelor următoare, te simți încrezătoare, liniștită. Asta este ceea ce simți?“;
- Exprimarea nevoii: „Sunt aici, cu tine!“, „Spune-mi ce ai nevoie de la mine? Cum pot să te ajut?“.
Dacă simți că vrei să o asiguri pe cealaltă persoană de ceva sau să-i promiți ceva, spune-i că-i ești alături, aici și acum: „Îmi fac timp de câte ori ai nevoie“. Mai târziu, faceți schimb de roluri și amintiți-vă că această disponibilitate de a fi alături o veți practica și cu copilul vostru. Mai ales în momente dificile și intense (plâns, frustrare, tristețe, bucurie, frică etc).
O modalitate prin care poți sta cu emoțiile dificile este observarea cu blândețe. De exemplu: „Observ că mă simt cu adevărat epuizată, îmi observ durerea în corp“; „Îmi observ tristețea sau singurătatea“.
Când ne observăm lumea interioară sau îl ascultăm pe celălalt cu compasiune și blândețe, nu mai luptăm împotriva experiențelor emoționale. Putem doar să fim cu ele. Și când poți să fii cu emoțiile, acceptarea ta blândă elimină puțin acea dificultate sau provocare, permițându-ți să faci următorul pas curajos către ceea ce contează cel mai mult. Să înveți câte ceva din aceste experiențe trăite, lăsându-te ghidat de un nou mod de a fi în relație cu tine și cu ceilalți.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
