În ultimul deceniu și jumătate, România a cunoscut un nou concept, cu o largă răspândire la nivel internațional. „Parenting“ este un termen ce a intrat în vocabularul autohton – cu care unii rezonează și pe care alții îl resping cu ardoare. Pentru a face puțină lumină și a înțelege din punct de vedere științific conceptul de parenting, am invitat-o pe Adela Moldovan, doctor în psihologie, psihoterapeut și formator în cadrul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie, să ne explice care dintre următoarele zece enunțuri sunt false sau adevărate.
Parentingul este o invenție a psihologilor, care nu știu cum anume să mai facă bani.
FALS. Pentru că psihologii răspund unei nevoi (solicitări) care vine din partea părinților. A spune că parentingul este o invenție în scopuri financiare este similar cu a spune că mașina este o modalitate de a stoarce bani de la oameni. Sigur că unele mașini sunt exagerat de scumpe, altele sunt nesigure și periculoase, dar nevoia oamenilor de a se deplasa rapid dintr-un loc într-altul este reală și poate fi satisfăcută cu mașini diferite, la prețuri diferite ș.a.m.d. De asemenea, unii au nevoie să se deplaseze cu o mașină mai mare, alții mai mică, unii cu un camion, alții cu un avion. La fel e și în parenting. Mulți părinți au îndoieli, frici, nelămuriri pe care își doresc să le clarifice împreună cu un specialist. Faptul că unii părinți nu au această nevoie (similar cu oamenii care utilizează rar sau deloc mașina) nu înseamnă cu nimeni nu are nevoie și că parentingul este o invenție malițioasă, menită să genereze venituri exorbitante.
Un părinte adevărat nu are nevoie să citească cărți de parenting, fiindcă experiența copilăriei sale și iubirea de părinte sunt suficiente pentru a crește un copil sănătos.
FALS și ADEVĂRAT. Este adevărat că poți să te descurci în calitate de părinte, acționând exclusiv în baza instinctelor tale și a experienței din copilărie. Însă cât de bine te poți descurca depinde de ce ai primit tu în copilărie. Instinctiv, nu poți da mai departe decât ceea ce ai primit tu. Falsă este asumpția că iubirea de părinte te face automat un „părinte adevărat“. Iubirea copilului e una și abilitatea ta de a-i citi, înțelege și satisface nevoile lui într-un mod echilibrat este cu totul altceva.
Parentingul adevărat înseamnă să aplici în relația cu copilul tot ceea ce îți spun experții în parenting.
FALS. M-aș lega în primul rând de sintagma „parenting adevărat“, care pe mine, personal, mă duce cu gândul la „perfect“ – o perfecțiune care nu există. Există parenting mai potrivit nevoilor copilului și un parenting care înțelege și satisface mai puțin nevoile copilului. Și nicidecum nu există categorii de „părinte bun“ și „părinte rău“, ci un raport foarte diferit între nevoi satisfăcute și abilități încurajate, respectiv nevoi nesatisfăcute și abilități descurajate.
Dacă ai ascultat suficient de multe podcasturi și ai participat la toate conferințele și workshop-urile de parenting, ai toate șansele pentru a fi un părinte perfect.
ADEVĂRAT și FALS. Te ajută, într-adevăr, dar nu vei fi părintele perfect, nu le poți citi pe toate și nici nu poți participa la toate. Există atât de multă informație deja în domeniu și această informație nu de puține ori creează confuzie și îndoială, chiar presiune asupra părinților. E bine să fim încrezători în informațiile și abilitățile pe care le putem învăța, dar este esențial să învățăm să le aplicăm flexibil și personalizat în familia noastră.
Dacă greșești în relația cu copilul, acesta este un indicator al faptului că nu-l iubești.
FALS. Probabil, majoritatea covârșitoare a greșelilor unui părinte se fac din iubire, cu bune intenții, din dorința de a proteja sau încuraja ceva pozitiv în viața copilului. Greșelile au loc, în esență, din cauza unei desincronizări în diferite momente, între ceea ce are nevoie copilul și ceea ce oferă părintele.
℗PUBLICITATE
Parentingul este, înainte de toate, despre părinte și abia apoi despre copil.
ADEVĂRAT. Noi „devenim“ părinți și „creștem“ alături de copiii noștri. Iar aventura extraordinară de a crește un copil ne scoate nouă la iveală răni, neîmpliniri, frici. Dacă mă uit doar la copil și ignor ceea ce se întâmplă cu mine, va fi foarte greu să aplic cele mai grozave tehnici de parenting și să înțeleg de ce uneori nu funcționează. Și voi ajunge probabil să spun că parentingul e o prostie.
Părinții care nu sunt pe aceeași pagină la capitolul parenting, distrug, din cauza diferențelor de viziune, viitorul copilului.
FALS și ADEVĂRAT. Nu trebuie să fim pe aceeași pagină, dar ar fi bine să fim măcar în aceeași carte. Anumite diferențe în modul în care procedăm în calitate de părinți sunt inevitabile și pot fi chiar benefice copilului, ajutându-l să-și dezvolte o flexibilitate cognitivă. Dacă aceste diferențe sunt însă extreme, copilul se va afla adesea în situații de confuzie sau va avea momente de ales „între ciocan și nicovală“, care îl vor copleși emoțional.
Misiunea părintelui este să ferească copilul de orice formă de stres sau emoție neplăcută.
ADEVĂRAT și FALS. Da, o mare parte din misiunea noastră e să ferim copilul de un stres pe care el nu îl poate duce la un moment dat, prin prisma vârstei și abilităților sale. Fals că asta înseamnă să îl ferim de orice stres sau emoție neplăcută. Un stres dus la extrem, într-o situație pe care copilul nu o poate înțelege și integra coerent în experiențele sale de viață, poate lăsa urme importante în construcția personalității copilului. Însă mare parte din experiența maturizării implică o oarecare dificultate, aspecte neplăcute și emoții negative. Atât a lăsa copilul singur și neprotejat în fața stresului și emoțiilor negative, cât și a-l feri cu îndârjire de ele reprezintă două extreme cu consecințe importante în dezvoltarea viitorului adult. Nu are cum să învețe să își gestioneze emoțiile negative și să facă față provocărilor vieții în condiții sterile (veșnic ferit) sau copleșitoare (de tip „descurcă-te, că ești mare“).
Parenting înseamnă să corectezi comportamentele indezirabile ale copilului și să utilizezi sistemul de pedepse și recompense.
ADEVĂRAT. O bună parte din parenting constă în corectarea comportamentelor indezirabile din punct de vedere social ale copilului, însă e trist dacă ne rezumăm doar la asta. Un alt aspect esențial al meseriei de părinte este asistarea copilului în a-și dezvolta inteligența emoțională și relațională, care îi vor permite să fie cu adevărat adaptat societății, mulțumit și satisfăcut de viața sa. Dacă punem accent doar pe comportament, putem forma anumite comportamente, însă adesea ele vor fi realizate cu un sentiment subiectiv de falsitate. Copilul nu integrează cu adevărat comportamentul într-un sistem de valori și principii, ci procedează așa pentru că „așa trebuie“. Iar în momentul în care nu mai primește recompense sau pedepse imediate când se conformează ori nu (sau dacă nu îi mai pasă de aceste consecințe), comportamentul încetează să mai fie realizat. Despre recompense și pedepse, ar fi multe de zis. Mă voi limita la a spune că ele sunt niște instrumente, pe care însă adesea le folosim excesiv sau nepotrivit. Drept urmare, ele aduc beneficii pe termen scurt și dezavantaje pe termen lung. Esențial este să învățăm să le folosim eficient, astfel încât să aducă beneficii fără să dăuneze relației.
Copilul care nu este bătut nu știe cu adevărat ce înseamnă respectul față de părinte.
FAAALLLSS!!!! Bătaia nu te învață niciodată respectul, ci frica și teroarea. Bătaia rănește stima de sine a copilului, îl duce adesea în zona unor sentimente de nedreptate și revoltă, îl face să se îndepărteze emoțional de părinte și să se deconecteze de sine. Niciodată, în nicio circumstanță, bătaia nu este justificată. Palma la fund, trasul de ureche, bătaia… sunt erorile noastre, ale părinților, scăpările noastre – în momente în care nu ne putem controla emoțiile. Nu sunt niciodată, dar niciodată, metode educative.
Pentru o lectură mai complexă în jurul conceptului de parenting, vă recomandăm volumele Inteligența parentală, Parenting – cum să creștem copii inteligenți emoțional, Copilul invizibil, Confesiunile unei mame imperfecte și Mai bun decât părinții tăi.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
