În ceea ce privește pandemia, aceasta doar a schimbat regulile jocului numit viață și, din fericire, nu a reușit să-l strice definitiv. Astfel, mare parte din activitățile noastre au trecut prin ajustări și ceea ce eram obișnuiți să facem în prezența fizică a multor oameni acum se întâmplă în online, poate în prezența a și mai multor oameni. Una dintre aceste activități este cea legată de vorbitul în public, o provocare serioasă pentru cei mai mulți dintre noi. Iar pentru a afla ce-i mit și ce este adevăr în ceea ce privește vorbitul în public, am stat de vorbă cu Amalia Sterescu, public speaking coach și fondatoarea publicspeakingschool.ro.
Adevărații vorbitori sau oratori sunt înnăscuți, gena vorbitului în public o ai sau nu o ai.
FALS. Copil, am fost timorată de timiditate, iar natura mea introvertită nu mi-a fost de ajutor – cel puțin în primii ani ai carierei mele. Când am realizat că am un balaur de înfruntat și dacă îl înving voi putea să dăruiesc mai mult celorlalți, m-am instruit în public speaking, am exersat constant, iar când deunăzi eram în San Diego în fața unei comunități de profesioniști din multiple țări, pe care eu trebuia să îi instruiesc în public speaking, mi-am validat din nou ideea că public speaking se învață și se exersează constant. De ar fi invers, atunci speakerii profesioniști nu ar trebui să se mai pregătească cu atenție înainte de un eveniment, nu ar trebui să-și aleagă inspirat poveștile care vor ajunge la inima și sufletul publicului, nu ar trebui să-și mai repete speech-ul de minimum șase ori, nu-i așa? Atunci, mă întreb: ei oare de ce o fac? E adevărat că cei care au abilități de comunicare înnăscute sunt mai spontani, nu trebuie să se lupte cu anxietatea de a fi în fața publicului, au abilitatea de a se conecta mai ușor cu publicul, și asta îi face eficienți ca speakeri. Memorabili? Nu neapărat. Îmi amintesc de un eveniment în care un speaker extraordinar de timid aproape plângea pe scenă, dar povestea sa, dorința de a dărui din experiența vieții sale, a atins infinit mai mult sufletele celor din public decât a făcut-o cel mai experimentat și mai extrovertit speaker din acel panel. În concluzie, a fi memorabil pe scenă sau online depinde de abilitatea ta de a anticipa nevoile publicului, de a te conecta cu el prin informație, poveste, umor și, mai ales, depinde de disponibilitatea ta de a dărui ceva din experiența ta, ceva ce poate aduce valoare celorlalți. Altfel, înnăscut sau nu, poți deveni ușor un egoist cu un microfon în mână!
De când cu pandemia și munca online, nu mai avem nevoie de prea mult vorbit în public.
FALS. Oportunitățile de a vorbi în public nu s-au redus, ba chiar au crescut! Scena este cea care s-a schimbat! Suntem obișnuiți să operăm mental, fiecare cu „scena“ din mintea noastră. Pentru unii e o sală de meeting cu oameni în jurul ei, pentru alții e o scenă clasică, cu public numeros în față, pentru alții poate fi un studio TV… Pandemia a schimbat regulile jocului – azi, cu munca la distanță, scena poate fi oriunde. Am ținut recent o conferință cu 1800 de profesioniști din toate colțurile lumii – scena era acea platformă pe care am ales să o folosim pentru acel eveniment. Alteori, susții o intervenție într-un eveniment de acasă – iar dacă biroul e ocupat pentru că un alt membru al familiei susține o conferință, atunci orice colț decent al casei devine scena ta. Alteori, intervin vocal într-o conferință online în timp ce sunt în mașină, așteptându-mi copiii de la școală… Și în toată această schimbare, cel mai greu, culmea, nu mi-a fost să-mi adaptez comunicarea la multiplele forme pe care „scena“ le ia azi, ci m-am surprins emoționată atunci când a trebuit să fac „la loc, comanda“ și să susțin un eveniment față în față – în plină pandemie.
Într-o lume în care interacțiunea fizică cu publicul, cu echipele pe care le conduci, cu comunitățile cu care obișnuiai să interacționezi s-a diminuat, interacțiunea prin comunicarea prin orice canale s-a amplificat!
Americanii se descurcă mai bine la vorbitul în public deoarece, încă de mici, copiii sunt încurajați să se expună și să-și cultive abilitățile de exprimare.
ADEVĂRAT. Când ești în excursie prin Europa și auzi în apropierea ta o persoană exprimându-și opinia cu voce tare și încrezătoare, nu trebuie să-i mai identifici accentul ca să știi că vine din Statele Unite ale Americii. Când eram în California, în una dintre ședințele de management cu lideri seniori din SUA, nu puteam să nu observ ușurința cu care își susțineau discursul în timp ce eu, în mintea mea, încă mai aranjam niște cuvinte. „De ce?“ m-am întrebat atunci. Răspunsul e simplu: educația timpurie în public speaking. Expunerea încă din școala primară la munca în echipă, în proiect, prezentări în fața grupului în care profesorul nu te așteaptă la colț ca să te umilească, ci e acolo ca să te susțină și să te ghideze… Tot acest mod de lucru al elevilor se propagă în ciclurile superioare de învățământ și devine o obișnuință de comunicare. Argumentarea și contraargumentarea sunt instruite și exersate acolo prin cluburi de dezbateri timpurii. Astfel, la conferințele de business ce au loc în SUA, publicul nu e o masă inertă, ci e un grup de oameni ce se simt jigniți dacă speakerul nu îi implică în conversație. Sunt așa de dornici să contribuie prin ideile lor, încât ca speaker gafezi enorm dacă intenționezi să susții un monolog! E adevărat că stilul de public speaking american nu prinde în multe țări din Europa din cauza diferențelor multiculturale (de exemplu, stilul francez e foarte diferit), dar rămâne un reper bun și general aplicabil atunci când vrei să interacționezi eficient cu publicul tău. Personal, m-am inspirat din stilul de public speaking american și îl transmit tuturor elevilor școlii noastre publicspeakingschool.ro fie prin cursuri, fie prin dezbateri publice sau coaching unu la unu.
Niciun vorbitor „adevărat“, cu experiență, nu mai are emoții înainte de un discurs.
FALS. Orice speaker experimentat, fie el și profesionist (adică din asta monetizează), poate avea emoții înainte de discurs dacă:
- Miza discursului său e mare și contează pentru el personal;
- Emoțional are o zi proastă – există un eveniment personal nedorit care îl distrage sau ceva mai mult „zgomot de fond“ în mintea sa ca de obicei;
- Anticipează că are în sală public ostil;
- Nu s-a pregătit corespunzător.
Ai șanse cu vorbitul în public dacă ai o structură extrovertită, dacă ești mai introvertit nici măcar nu merită să încerci.
FALS. Susțin cu tărie că orice om are o poveste ce merită spusă, o emoție ce merită transmisă și un mesaj de dăruit pentru binele, transformarea și evoluția comunității sale. Celor extroverți le va fi, poate, mai simplu, dar vor păcătui la valoarea per ansamblu a mesajului – din prea multă încredere în forțele proprii, din prea puțin timp alocat pregătirii. Celor introverți le va fi mai greu din punctul de vedere al expunerii în fața publicului și al interacțiunii cu el, dar valoarea mesajului lor va fi mai mare pentru că va fi un speech pregătit și repetat de atâtea ori în fața oglinzii din dorința de a fi bine.
℗PUBLICITATE
Oratorii adevărați dețin aceleași secrete ale vorbitului în public.
ADEVĂRAT. Nu există o magie anume în spatele unui discurs bine redat. Există o pregătire și documentare temeinică, există exersare, există asumarea feedbackului și stabilirea unor obiective de dezvoltare constantă în public speaking. Ce face diferența dintre un speaker comun și unul extraordinar este practica (numărul de speech-uri pe care le susține pe lună, tipul de public la care a fost expus, varietatea temelor abordate, diferențele culturale la care a fost expus), carisma personală, aplicabilitatea mesajului sau a soluțiilor propuse unei mase cât mai mari de oameni!
Posibil ca alți specialiști să aibă răspunsuri diferite la această afirmație, însă eu mi-o susțin.
Cele mai bune discursuri sunt cele memorate, repetate în prealabil și exersate de mai multe ori.
FALS. Nu sunt pentru memorarea integrală a discursurilor, deși pentru unii funcționează foarte bine. Sunt pentru pregătire conform stilului personal de învățare. În practica mea de coaching în public speaking am văzut speakeri care au fost fabuloși redând un discurs învățat și repetat și am văzut speakeri care cu zece minute înainte de discurs și-au făcut un mind map și au redat ideile respective natural, cu glume și povești, într-un flow natural lor. Dacă memorarea nu e stilul tău, nu va funcționa pentru tine în public speaking! Dacă memorarea îți dă siguranță și control, atunci ți se va potrivi! Introvertiții aleg de cele mai multe ori memorarea, iar ceilalți, improvizația pe niște mesaje-cheie atent alese.
Dacă ai emoții înainte să vorbești, fă tot posibilul să nu le vadă nimeni.
ADEVĂRAT. Instinctul te face să decizi dacă vei asculta o persoană sau nu înainte ca aceasta să rostească primul său cuvânt pe scenă: postura ezitantă, grimasele feței timorate, așezarea ezitantă în spațiu etc. (vezi studiul lui Mehrabian din 1971). Iar dacă prima frază e însoțită de „Mă scuzați, sunt emoționat(ă)…“, ai mari șanse să-i pierzi pe toți cei lipsiți de empatie, pe cei ce-și vând din timpul lor și nu un produs sau un serviciu, care, ca la un semn, își vor lua telefoanele și vor sta pe social media. Indiferent de cât de greu îți e acolo, în lumina reflectoarelor sau în conferința online, ca speaker, mai întâi zâmbește-le și nimeni nu se va prinde că mori de frică. Și, indiferent ce ți se întâmplă acolo, nu-ți cere scuze – poate că ceilalți nici nu au observat detaliul pentru care ți-ai cerut, timorat, scuze. Sigur, sunt și speakeri care apelează la empatia publicului sau la auto-ironie făcând haz de necaz despre starea lor emoțională – poți risca dacă îți cunoști publicul și știi că vei căpăta o reacție de suport și nu una opusă.
O ținută nou-nouță îți va da încrederea necesară pentru a-ți gestiona mai bine tracul și anxietatea.
ADEVĂRAT. La doamne funcționează! La mine funcționează. Nu mă întrebați de ce, dar merge. Noroc că avalanșa de evenimente față în față s-a mai domolit [râde]!
O singură condiție: ținuta aceea nouă sau pantofii aceia fabuloși să nu-ți limiteze mișcările sau să-ți provoace un disconfort și mai mare.
Cu cât ne expunem la mai multe situații în care să vorbim în public, cu atât mai ușor îi este creierului uman să se obișnuiască cu astfel de contexte și să ne simțim mai încrezători în abilitățile noastre.
ADEVĂRAT. Progresul în public speaking se realizează prin exercițiu și expunere constantă. Dacă nu exersezi, regresezi! Simplu! Dacă în 2019 erai un speaker bun și în pandemie nu ai exersat deloc, nu te aștepta ca în 2022 să fii la fel de bun. Va trebui să muncești ceva mai mult, să înveți din nou despre public și modul în care l-a schimbat pandemia, va trebui să ratezi pe ici, pe colo, până când vei și fi mai bun. Eu vă urez mult succes! Nu uitați că, până la urmă, public speaking înseamnă să dăruiești ceva din experiența ta, din poveștile tale de viață – ceva ce poate fi de folos celor ce te ascultă!
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
