fbpx
skip to Main Content

Anxietatea este starea emoțională pe care am ajuns să o resimțim din ce în ce mai intens în ultimele luni. Indiferent de vârstă, statut social sau nivel educațional, cu toții am ajuns să gustăm, într-o anumită măsură, din ce înseamnă anxietate. Iar pentru a înțelege puțin mai bine cum anume îi putem face față, am invitat-o pe psih. Diana Lupu să ne explice ce este adevărat și ce este fals atunci când vorbim despre anxietate.

Anxietatea este doar o invenție a lumii moderne. 

FALS. Anxietatea reprezintă un întreg mecanism format din vulnerabilitatea noastră biologică, cea psihologică și contextul de mediu specific fiecărei povești de viață. Aceste trei elemente sunt responsabile pentru intensitatea și modul în care simțim anxietatea. De asemenea, cercetările de specialitate ne arată că anxietatea are o anumită predispoziție genetică, codată la nivelul temperamentului, iar temperamentul este o variabilă înnăscută a fiecăruia dintre noi. Astfel, elementele de temperament care prezintă o predispoziție spre anxietate sunt: introversiunea, sensibilitatea față de dezgust, inhibiția comportamentală, afectivitatea negativă (nevrozismul) sau pragul crescut de activare fiziologică.

Anxietatea este o formă de boală psihică foarte gravă. 

FALS. Fiecare dintre noi trăiește stări de anxietate pe parcursul vieții. Anxietatea este un mecanism care ne-a asigurat supraviețuirea și ne-a alertat în situațiile cu potențial de pericol. Astfel că, în zilele noastre, pericolul de care ne proteja în trecut s-a modificat considerabil, însă mecanismul anxietății a rămas același și este format din trei componente: vulnerabilitatea biologică (ce informație genetică primim de la părinți și generațiile anterioare), vulnerabilitatea psihologică și factorii de mediu. Mai simplu spus, bagajul genetic cu care ne-am născut, mesajele pe care le-am primit de la aparținătorii noștri de-a lungul timpului și mediul în care ne-am născut sunt factorii care determină și influențează intensitatea cu care resimțim anxietatea pe parcursul vieții.

Anxietatea este o emoție firească ce poate, uneori, deveni copleșitoare.

ADEVĂRAT. Vă invit să privim toate emoțiile pe care le catalogăm ca tulburări mintale drept un spectru. Fiecare dintre noi are pe acest spectru întreaga gamă emoțională care variază și se intensifică în funcție de trei mari tipuri de vulnerabilități: cea biologică, cea psihologică și contextele specifice de viață. Toate aceste trei elemente creează un spectru unic care intensifică anumite arii emoționale, însă acest lucru nu înseamnă că fiecare dintre noi trece, de-a lungul vieții, prin toate aceste emoții. Diferența este dată de intensitate, durată și frecvență. Astfel, pentru unii dintre noi, anxietatea poate să devină copleșitoare, în timp ce pentru alții poate să reprezinte o stare mult mai ușor de gestionat.

Singurul tratament potrivit pentru anxietate este medicația. 

FALS. Chiar dacă încă ne luptăm cu stigmatul conceptului de tulburare mintală sau cu diferențierea dintre psiholog și psihiatru, tratamentul potrivit pentru anxietate nu este doar cel medicamentos. Cea mai bună metodă de intervenție în cazul unei anxietăți severe este alternarea medicației cu procesul de terapie. Pe măsură ce aceste două forme de intervenție se desfășoară, doza de anxiolitice va scădea, evitându-se, astfel, riscul de dependență. În fapt, relația terapeutică este unul dintre cele mai puternice „medicamente“ pentru tratarea anxietății deoarece, printr-un proces de terapie, persoana învață cum să gestioneze emoțiile, gândurile și comportamentele alături de o persoană care oferă înțelegere, lipsă de judecată și ascultare.

Atacul de panică face parte din categoria tulburărilor de anxietate. 

ADEVĂRAT. Conform DSM5 (Manualul de Diagnostic și Statistică al tulburărilor mintale), cunoscut ca fiind cel mai popular sistem de diagnostic, atacul de panică se regăsește în categoria tulburărilor de anxietate. Acest lucru se datorează, în primul rând, similarității formelor prin care anxietatea și atacul de panică se manifestă: palpitații, creșterea ritmului cardiac, transpirații, spasme musculare, disconfort toracic, senzații de dificultate sau incapacitate de a respira. Iar, în al doilea rând, prin prezența sentimentului de teamă, a dorinței de evitare și a sentimentului de lipsă de control. Ce este important de reținut este faptul că atacul de panică este o formă de manifestare a anxietății, asemenea agorafobiei. Acest lucru presupune că identificăm similarități de ordin simptomatologic, adăugându-se particularități pentru fiecare dintre formele prin care se manifestă anxietatea. Pe scurt atacul de panică este „apariția abruptă a unei frici intense sau a unui disconfort intens care atinge un maxim în câteva minute.“ (DSM5)

Copiii nu dezvoltă forme grave de anxietate.

℗PUBLICITATE



FALS. De cele mai multe ori, nu luăm în seamă timiditatea sau frica celor mici deoarece o considerăm o normalitate în această perioadă în care copilul descoperă și este înconjurat de o grămadă de lucruri și situații necunoscute. Însă mi-ar plăcea să ne îndreptăm atenția către unul dintre cele mai importante aspecte ale dezvoltării sănătoase, și anume relația de atașament dintre copil și părinte. Aceasta este unul dintre elementele cu un impact decisiv asupra funcționării viitoare a copilului. Afectivitatea și sprijinul parental au un impact major pentru dezvoltarea emoțională a copilului și a viitorului adult. Astfel, relația de atașament poate să fie privită drept un mediator între temperamentul înnăscut al copilului și factorii din exterior. Prin atașament, copilul extrage informații legate de lumea care îl înconjoară, învață cum să regleze reactivitatea emoțională negativă la evenimente din exterior. Prin urmare, putem concluziona că, în ceea ce privește anxietatea, felul în care un copil percepe lumea (vulnerabilitatea psihologică) este determinat de interacțiunea părinte-copil din care acesta învață că lumea este un mediu predictibil și controlabil sau că este chiar opusul.

Principala provocare în cazul anxietății este să învățăm să nu mai evităm ceea ce ne sperie, ci să ne confruntăm cu sursa fricii. 

ADEVĂRAT. Întâlnirea cu anxietatea îi transmite creierului ideea de pericol care ne pune în primejdie supraviețuirea, iar de aici se dezlănțuie cocktailul anxietății cu reacții fiziologice, gânduri catastrofale și comportamente de premeditare și evitare. Evitarea este unealta preferată a anxietății, este mecanismul prin care anxietatea se intensifică și rămâne în viața noastră deoarece ne transmite că ceva rău ni se va întâmpla. Prin psihoeducație, explorarea izvorului fricii personale, prin înțelegerea poveștii de viață care a contribuit la alimentarea anxietății de-a lungul timpului, învățăm să ne expunem și să verificăm în realitate mesajele pe care le primim din partea creierului nostru. Astfel, prin testarea realității și expunerea treptată acceptăm provocarea lansată de anxietate și reușim să interpretăm dintr-o altă perspectivă mesajele pe care aceasta ni le transmite.

Psihoterapia este o formă eficientă în tratamentul anxietății. 

ADEVĂRAT. Chiar dacă în accepțiunea generală anxietatea este asociată cu tratamentul medicamentos, psihoterapia are un rol extrem de important în gestionarea anxietății. De cele mai multe ori, principala linie de tratament în această situație este procesul terapeutic. Alături de psihoterapeut putem învăța tehnici de gestionare a anxietății și, cel mai important, învățăm ce ni se întâmplă. Creierul are nevoie de predictibilitate și de o poveste pe care să o integreze în istoricul de viață, astfel că în procesul de terapie primim și testăm informații cu privire la mecanismul anxietății. Acest lucru ajută la gestionarea stărilor de anxietate și predispune la schimbare comportamentală și cognitivă.

Tratamentul anxietății înseamnă să nu mai simțim frică și teamă. 

FALS. Cred că acesta este unul dintre cele mai mari mituri atunci când vine vorba de universul emoțional, în general, mai ales atunci când vine vorba de frică și anxietate. Spun asta pentru că trăim cu o dorință de a fi bine, de a ne afla permanent în zona emoțiilor pozitive, însă această dorință este o utopie. În ceea ce privește frica și anxietatea, tratamentul nu constă în eliminarea acestora ci în a ne oferi modalități de coping sănătoase și adaptative. Modul în care învățăm să acceptăm că emoțiile au și o funcție adaptativă ne va ajuta să gestionăm mai bine întâlnirea cu acestea, chiar dacă sunt din zona care ne provoacă disconfort. Cu cât ne dorim mai mult să dispară, cu atât ele se vor intensifica, însă cu cât îndeplinim mai mult nevoia emoției – aceea de a o confrunta și de a o gestiona –, cu atât mai mult o să scadă intensitatea acesteia. 

Psihoterapia ne ajută să dezvoltăm o relație sănătoasă cu frica și anxietatea.

ADEVĂRAT. Procesul de psihoterapie ne ajută și aș îndrăzni să spun că ne învață cum să ne acordăm gândurile cu emoțiile pe care le avem. Frica este una dintre acele emoții care ne-a asigurat supraviețuirea de-a lungul dezvoltării umane și s-a automatizat atât de mult, încât, pe măsură ce confortul și siguranța speciei noastre s-au dezvoltat, frica a rămas la fel; însă felul în care asociem această frică cu evenimentele din viața noastră face o diferență majoră. Astfel, printr-un proces de terapie ajungem să înțelegem acele aspecte ale vieții noastre pe care nu le putem elimina complet și avem capacitatea de a rescrie mesajele pe care mintea ni le transmite, legate de frică și anxietate – iar de aici putem construi și reconstrui modul în care acționăm și reacționăm. 

Pentru mai multe informații, vă recomandăm cărțile: Dansul friciiMindfulness urbanTratamentul tulburării de anxietate generalizată

Pagina de Psihologie

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Back To Top
Caută