fbpx
skip to Main Content

În vremurile grele, atunci când stresul este parte integrantă a vieții de zi cu zi și când anxietatea și frica au devenit companioanele noastre cele mai intime, este firesc să ne resimțim epuizați, fără energie sau chef de viață. În limbaj psihologic, toate cele descrise mai sus sunt cunoscute drept componentele burnoutului. Dar pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă cu noi atunci când suntem în burnout, am invitat-o pe Diana Stănculeanu să ne ajute să înțelegem mai bine ce este mit și ce este adevăr la acest capitol.

Burnoutul este doar o fărâmă de răsfăț a celor care nu vor să muncească. 

FALS. Burnoutul este un fenomen documentat pe larg în literatura de specialitate, care a intrat în atenția cercetătorilor încă din anii ’70, în contextul unui număr în creștere de profesioniști din domeniul sănătății care, ca urmare a stresului sever și a standardelor profesionale extrem de înalte, manifestau niveluri crescute de oboseală, epuizare, lipsă de energie și lipsă de motivație la locul de muncă. În manualul internațional de clasificare a tulburărilor de sănătate mintală (ICD-10), Organizația Mondială a Sănătății descrie burnoutul ca fenomen ocupațional, nu ca o condiție medicală, în cadrul capitolului dedicat factorilor care influențează starea de sănătate sau relația cu alte servicii medicale, determinând accesarea serviciilor de sănătate, din alte motive decât boala. Mai mult, odată cu apariția noii ediții ICD-11, Organizația Mondială a Sănătății planifică lansarea unui ghid de proceduri bazate pe dovezi științifice, referitoare la starea de bine și sănătatea mintală în contexte profesionale. 

Burnoutul este un sindrom care afectează exclusiv populația de gen masculin. 

FALS. Burnoutul este un fenomen care afectează calitatea vieții persoanelor la nivel global, indiferent de gen, nivel de educație sau profesie. Studiile de specialitate nu au pus în evidență diferențe semnificative între profesioniștii afectați de burnout în funcție de genul acestora, dar au nuanțat felul în care femeile și bărbații experimentează burnoutul la nivel individual, cu mai multe dificultăți emoționale în cazul femeilor și cu scăderea dramatică a motivației și loialității față de locul de muncă, în cazul bărbaților.

Burnoutul este exclusiv profesional. 

FALS. Deși fenomenul de burnout a fost investigat cu precădere în contexte profesionale, literatura de specialitate aduce exemple concrete de burnout non-profesional, cum ar fi, de exemplu, burnoutul parental sau burnoutul aparținătorilor în familiile în care este îngrijită o persoană cu dizabilități severe sau cu o tulburare cronică de sănătate mintală. Din păcate însă, din cauza stigmei și a presiunii sociale de a exprima cu precădere satisfacție și recunoștință în raport cu rolurile de îngrijire, părinții și aparținătorii rareori reușesc să gestioneze rușinea și să aducă în atenția celor din jur dificultățile uriașe, stresul cronic și epuizarea ce însoțesc adesea îngrijirea unui copil sau a unei persoane cu o condiție medicală cronică. 

Depresia și burnoutul sunt aceeași Mărie, dar cu altă pălărie. 

FALS. Cele două sunt încadrate diferit în evaluarea clinică – prima ca tulburare de sănătate mintală, cealaltă ca fenomen ocupațional. Deși prezintă câteva manifestări comune, precum epuizarea, apatia și prăbușirea randamentului și a performanței, cele două nu pot fi suprapuse. Fiecare în parte prezintă caracteristici specifice care nu se regăsesc în manifestările celeilalte. Este important de menționat însă că burnoutul reprezintă un factor de risc suplimentar pentru apariția depresiei, în cazul căreia dificultățile sunt departe de a fi legate doar de mediul profesional, afectează mai multe arii semnificative ale vieții, iar printre simptomele principale se regăsesc stima de sine scăzută, lipsa de speranță, iar în cazurile severe, ideația suicidară.

O persoană copleșită de burnout este aceea care dimineața nu se mai ridică din pat. 

FALS. Deși epuizarea, deopotrivă emoțională și fizică, este unul dintre simptomele principale ale fenomenului de burnout, sunt extrem de multe persoane care, copleșite de un simț al responsabilității extrem de puternic sau care se definesc cu precădere prin rolurile profesionale (eu sunt munca mea, eu sunt valoros doar când sau dacă sunt productiv) sau care sunt active în profesiile de suport care aduc împlinire, sens și coerență valorică (de exemplu, medicina pediatrică), își impun să rămână funcționale profesional, dincolo de limita la care burnoutul este deja instalat și se manifestă prin toate celelalte simptome (anxietate, apatie, atitudine cinică, dereglare la nivelul sistemului motivațional, mecanisme nesănătoase de coping – consum crescut de alcool sau cafea, retragere din rețeaua de suport social, schimbări comportamentale, izbucniri de furie, somatizare, perspectivă pesimistă asupra vieții, neglijarea vieții personale, scăderea dorinței sexuale, amorțeală emoțională etc.)

Spunem că suntem în stare de burnout atunci când emoțiile ne sunt amorțite, viața pare să fie lipsită de sens și trăim un sentiment de depersonalizare. 

ADEVĂRAT. Caracteristicile enumerate mai sus fac parte din categoria de simptome principale ale burnoutului, însă este important să vedem acest fenomen în evoluție, astfel încât să îl putem preveni, să îl putem identifica de timpuriu și să luăm cele mai sănătoase măsuri de protecție.

Literatura de specialitate pune în evidență mai multe etape în apariția, evoluția și cronicizarea fenomenului de burnout.

Premisele favorabile vin, deloc întâmplător, din ceea ce numim „luna de miere profesională“, în timpul căreia noutatea sarcinilor profesionale sau gradul mare de satisfacție obținut din funcționarea profesională generează un nivel crescut de angajare și implicare la locul de muncă, nevoia de a demonstra competența personală, preluarea rapidă de noi responsabilități și convingerea că ne putem descurca pe termen nedefinit cu un volum în creștere de sarcini. Dacă în această etapă ar fi exersate mecanisme sănătoase de management emoțional, grijă față de sine și atenție față de comportamentele de protecție a sănătății fizice și mintale, „luna de miere“ ar putea deveni o permanență.

℗PUBLICITATE



Dar ea este urmată, din păcate, de apariția stresului profesional care generează anxietate, evitarea deciziilor, oboseală, fluctuații ale atenției, neglijarea nevoilor personale, dureri de cap, palpitații, iritabilitate, pierderea plăcerii la locul de muncă, tulburări de somn, diminuarea productivității, dar și a interacțiunii sociale.

În cea de-a treia etapă, cea de stres cronic, pot fi observate comportamentele agresive, apatia, extenuarea cronică, atitudinea cinică față de muncă, atacurile de panică, creșterea consumului de substanțe, renunțarea la hobby-uri, ratarea termenelor limită profesionale, oboseală persistentă dimineața, procrastinare, simptome fizice, întârzieri frecvente la muncă sau retragere accentuată din viața socială. 

Etapa a patra aduce un nivel critic al simptomelor – schimbări comportamentale stabile, dureri de cap și stomac persistente, neglijarea accentuată a nevoilor personale, dorința de a „demisiona“ din propria viață, sentiment de gol interior, pierderea speranței și a încrederii într-un viitor satisfăcător, îndoială de sine și izolare socială. Aceasta este, de altfel, etapa în care se face, cel mai adesea, identificarea și recunoașterea fenomenului de burnout.

În ultima etapă, cea de burnout rezistent, oboseala fizică și mintală cronice, precum și depresia fac extrem de dificilă păstrarea funcționalității. Este etapa din care, fără ajutorul unui specialist care să ne ghideze în procesul de schimbare semnificativă a deciziilor de viață, cu greu poate fi restaurată starea de sănătate, fizică și emoțională.

La burnout se ajunge după o perioadă de stres intens și multă muncă fără suficient timp de odihnă și relaxare.

CEL MAI ADESEA ADEVĂRAT. Am descris mai sus etapele de evoluție în instalarea fenomenului de burnout. Este important să nu neglijăm și impactul negativ al unor aspecte ale mediului profesional care exclud supraîncărcarea, dar care, prin monotonie, repetitivitate, lipsă de creativitate și flexibilitate, pot conduce către apariția burnoutului. 

Reconfigurarea vieții noastre, de când cu pandemia de COVID-19, poate reprezenta un risc crescut pentru burnout. 

ADEVĂRAT. Pe lângă aspectele de mediu profesional care predispun la apariția burnoutului, identificăm astăzi alte câteva caracteristici care complică ecuația:

  • Realizarea sarcinilor profesionale de acasă, ceea ce conduce la supraîncărcarea de rol și la apariția situațiilor în care, în aceeași cantitate de timp, adulții sunt nevoiți să încerce, adeseori fără rezultat pozitiv, să fie simultan părinți, educatori și profesioniști. 
  • Deplasarea la locul de muncă și interacțiunea cu colegii, ca factori de risc pentru îmbolnăvire. Sunt două variabile care au generat nivel crescut de anxietate pentru multe persoane.
  • Îngrijorări cu privire la siguranța locului de muncă, urmare a blocajelor economice și financiare generate de contextul pandemic. 

Sportul, exercițiile de meditație și de respirație, conversațiile sigure și timpul de calitate petrecut cu cei dragi reprezintă alegeri comportamentale potrivite pentru a evita starea de burnout psihologic și emoțional. 

ADEVĂRAT. Exemplele de mai sus reprezintă cele mai eficiente mecanisme de prevenție care, incluse în rutina cotidiană, garantează un echilibru eficient între viața personală și rolurile profesionale și ne ajută să rămânem atenți la nevoile personale, astfel încât să identificăm când este momentul să diminuăm ritmul profesional pentru a investi în odihna, relaxarea și sănătatea noastră emoțională și relațională. 

Psihoterapia și consilierea psihologică sunt strategii validate științific pentru evitarea burnoutului și pentru ieșirea din starea de epuizare psihică.

ADEVĂRAT. După cum putem observa, burnoutul reprezintă un cumul de comportamente nesănătoase, dificultăți de sănătate fizică, rutine de viață dereglate, manifestări emoționale dificile și convingeri și atitudini față de activitatea profesională, propria persoană și viață, în general, care afectează într-o măsură semnificativă calitatea vieții și starea de bine, iar pentru remedierea acestora este nevoie de ajutor de specialitate. 

Pentru mai multe informații pe marginea acestui subiect vă recomandăm: Burnout și Burnoutul mămicilor.

Pagina de Psihologie

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Back To Top
Caută