fbpx
skip to Main Content

Sănătatea mintală este opusul bolii psihice și, deoarece reprezintă o componentă foarte importantă a existenței noastre, este important să cunoaștem cât mai bine ce este și ce nu este adevărat, atunci când vine vorba despre bolile psihice. Pentru a face puțină ordine în mințile noastre, am invitat-o pe dr. Oana Niculae, medic specializat în psihiatria copilului și adolescentului, să ne explice care dintre următoarele enunțuri sunt false și care sunt adevărate. 

Doar persoanele fără educație și cu resurse materiale precare sunt diagnosticate cu o boală psihică.

FALS. Pentru că sunt foarte multe diagnostice în psihiatrie care nu vizează doar dezvoltarea abilităților intelectuale sau statutul social al unei persoane (de exemplu, toate acele diagnostice care sunt consecința deficitului de abilități socio-emoționale sau de autoreglare a impulsurilor etc.). Există, desigur, categorii particulare precum: diagnosticele de tip întârziere mintală, intelect liminar (care se referă direct la coeficientul de inteligență clasic) sau diferite tipuri de întârzieri specifice în dezvoltare (de exemplu, întârziere în dezvoltarea limbajului expresiv sau întârziere în dezvoltarea abilităților specifice cititului), precum și categorii particulare care vizează contextul de viață al persoanei și care arată inclusiv contextul socio-economic (de exemplu, probleme legate de mediul social).

Boala psihică le este caracteristică persoanelor „slabe“. Un om puternic nu va avea niciodată astfel de probleme. 

FALS. Pentru că putem menționa mai multe categorii de diagnostice care nu doar că nu reflectă un caracter slab, ci sunt doar o altă fațetă a unui caracter puternic, cum ar fi: tulburările de opoziție, tulburarea de personalitate de tip narcisic, structurile de tip perfecționist etc.

Copiii nu suferă nici de tulburări de anxietate și nici de depresie. 

FALS. Deoarece putem menționa multe forme de anxietate care nu doar că au debut în copilărie, dar unele sunt chiar specifice copilului sau mult mai frecvente la această categorie de vârstă (de exemplu, anxietatea de separare, unele fobii specifice, angoasa copilăriei, fobia de vasul de toaletă etc.). Legat de depresie, pe de altă parte, frecvența acesteia este suficient de mare în rândul copiilor și adolescenților, așa încât manualele internaționale de diagnosticare psihiatrică (de exemplu, DSM, ICD) menționează criterii speciale pentru aceste categorii de vârste.

Dacă ai o boală psihică, înseamnă că trebuie să fii internat într-un spital de psihiatrie. 

FALS. Există multe diagnostice pentru care recomandările de intervenție sunt stabilite în funcție de gravitatea și complexitatea simptomatologiei. În multe situații, planul de intervenție poate fi coordonat doar prin consultații extraspitalicești, care vizează atât intervenția terapeutică, cât și monitorizarea unei medicații necesare. Sunt foarte puține diagnostice pentru care prima măsură de intervenție este spitalizarea (de exemplu, episodul psihotic acut).

Singura formă de tratament pentru bolile psihice este medicația. 

FALS. Așa cum menționam mai sus, multe diagnostice presupun, după evaluarea inițială, stabilirea unui plan terapeutic ghidat de către specialist. Iar dacă această etapă nu aduce ameliorarea semnificativă a funcționalității persoanei, atunci se poate considera necesară și introducerea medicației.

Odată diagnosticat cu o boală psihică, nu mai poți să trăiești ca un om „normal“. 

℗PUBLICITATE


FALS. Deoarece multe diagnostice psihiatrice pot fi reactive, adică apărute datorită unui factor de stres punctual sau unei traume (de exemplu, reacție acută la stres, tulburare de stres posttraumatic, episod depresiv, care este un diagnostic diferit de tulburarea depresivă etc.) sau se pot manifesta printr-un episod unic. De asemenea, în urma intervenției, obținerea unor abilități mai bune de autoreglare și îmbogățirea cu mai multe strategii pot aduce per se scăderea probabilității de apariție a unor episoade noi de boală. Desigur, putem menționa și diagnostice a căror evoluție presupune recurențe, repetate alternativ cu remisiuni ale simptomatologiei (de exemplu, tulburarea obsesiv compulsivă, tulburarea bipolară etc.).

Elevii cu rezultate școlare foarte bune nu pot avea nicio boală psihică, pentru că ei sunt inteligenți. 

FALS. Așa cum menționam anterior, dezvoltarea abilităților intelectuale și a celor academice care pot fi corelate cu rezultate școlare bune nu reprezintă decât o parte din abilitățile unei persoane. Drept urmare, acestea ne protejează de anumite tipuri de diagnostice (cele de tip „întârzieri“), dar nu vor avea un efect protector, de exemplu, în privința acelor diagnostice care sunt efectul unui deficit de abilități socio-emoționale sau a unei particularități genetice (anxietate, fobii, enurezis ne-organic, depresie, tulburare bipolară, autism, perfecționism etc.).

Psihoterapia este o formă de intervenție (în bolile psihice), care se bucură de o bună validare științifică. 

ADEVĂRAT. Multe diagnostice pot fi abordate psihoterapeutic fie ca măsură primară, fie ca măsură adjuvantă la medicație. Studiile susțin faptul că orice intervenție psihoterapeutică, ghidată de către un medic psihiatru sau de către un psiholog, care vizează creșterea abilităților persoanei purtătoare a unui diagnostic psihiatric, va conduce la o mai bună gestionare a simptomatologiei, la scăderea riscului de recidivă și la creșterea funcționalității persoanei. 

Spunem că cineva suferă de depresie doar dacă nu se mai ridică din pat sau dacă nu vrea să mai iasă din casă. 

FALS. Deoarece există diferențe majore în manifestarea depresiei în funcție de vârsta persoanei (de exemplu, o specificație legată de copii și adolescenți este faptul că, la aceste categorii de vârstă, apar frecvent iritabilitatea și manifestările prin diferite tipuri de crize). O altă explicație ține de complexitatea simptomatologiei și aici trebuie menționat faptul că putem avea un diagnostic de episod depresiv ușor doar prin îndeplinirea a 3 criterii sau un episod depresiv major caracterizat prin toate criteriile – singurul criteriu obligatoriu specific diagnosticului de depresie fiind… dispoziția depresivă. Statul în pat sau izolarea în casă pot fi manifestări și în alte categorii de boli psihiatrice.

Boala psihică este un moft, o închipuire, nu o problemă reală. 

FALS. Deoarece pentru a înțelege o boală psihică trebuie să cunoaștem bolnavul… Așadar nu este despre ce cred alții privitor la simptomatologia unei persoane, ci despre simptomatologia acelei persoane. Să luăm un exemplu foarte frecvent: tulburările de somatizare, legat de care cu prea mare ușurință oamenii sunt deseori stigmatizați sau ironizați ori acuzați că se prefac. Și, poate, pentru ei aceasta este cea mai mare nedreptate, plecând chiar de la ignorarea definiției acestui diagnostic, care reprezintă transformarea unei suferințe psihice într-o suferință somatică. Accentul ar trebui să fie pus pe suferința persoanei, nu pe forma prin care aceasta se poate exprima ca strigăt de ajutor.

Pentru mai multe informații științifice despre bolile psihice, vă recomandăm cărțile Mintea, Minți împrăștiate, Mindsight, noua știință a transformării personale.

Pagina de Psihologie

Informații utile, articole de psihologie, o agendă a activităților și evenimentelor din sfera psihologiei, magazin virtual. Împarte informația - sănătatea relațiilor noastre este cea mai importantă resursă pe care o avem.

Back To Top
×Close search
Caută
#ZiuaAutorului
🎂 Azi o aniversăm pe EDITH EVA EGER.
Cartea autoarei, „Alegerea“, are astăzi preț special, cu 25% discount față de prețul afișat.
La mulți ani!
x