În vremuri pandemice, relațiile interpersonale au cel mai mult de suferit, iar din această cauză și starea noastră psihologică și emoțională de bine ajunge să devină mai șubredă. Ca să mai amintim și de mesajele cu care venim de acasă în ceea ce privește legăturile dintre oameni și mai ales alianțele de prietenie. Pentru că am vrut să înțelegem mai bine psihologia relațiilor de prietenie, am extras câteva răspunsuri pe acest subiect din munca doctorului Vivek Murthy, autorul bestseller-ului Împreună: puterea vindecătoare a relațiilor umane într-o lume însingurată.
Prietenia este o dimensiune esențială a vieții noastre, indiferent de vârstă.
ADEVĂRAT. Dacă ne-am imagina că legăturile umane se formează printr-un proces care pornește din fiecare dintre noi, apoi ajunge la ceilalți și ne aduce pe toți mai aproape unii de alții, cum am numi acel proces? Poate cel mai bun termen este chiar prietenie. Oricine, în absolut orice stadiu și moment din viața sa, are nevoie de prieteni. În esență, prietenia este liantul social care ține cuplurile, familiile, sufletele înrudite și comunitățile împreună. Este fundamentală atât pentru succesul relațiilor profesionale, cât și al celor personale. Dar unora le este mai greu să-și facă prieteni decât altora, iar acest obstacol poate mări riscul singurătății. Pe de altă parte, cei care au talentul împrietenirii se poate să aibă un mecanism natural de apărare împotriva singurătății prelungite sau severe. Din fericire, aceste aptitudini pot fi dezvoltate.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Relațiile de prietenie sunt importante doar în teorie, în practică alte aspecte contează mai mult.
FALS. Cele mai benefice relații pentru sănătatea noastră socială și emoțională sunt, prin natura lor, reciproce. Cu alte cuvinte, oamenii care se sprijină unii pe alții tind să construiască cele mai sănătoase prietenii. Relațiile reciproc avantajoase facilitează securizarea indivizilor și protejează împotriva singurătății. Acesta este ciclul conexiunilor sociale de calitate.
Reciprocitatea sau mutualitatea se află la baza unei prietenii solide.
ADEVĂRAT. Ce face ca o relație să fie „mutuală“? E important să ne ascultăm și să ne ajutăm unii pe alții, dar cel mai important element e chiar intrinsec interacțiunilor: sentimentul reciprocității. Prietenii își doresc să petreacă timp împreună și vor face eforturi pentru asta. Împărtășesc aceleași interese și se respectă între ei. În cei mai simpli termeni, prietenii își arată unul altuia că le pasă și, făcând asta, își oglindesc valoarea umană a fiecăruia. Atunci când ne sprijină, prietenii ne amintesc că suntem demni de iubire, ceea ce ne face să ne simțim mai bine în propria piele. Faptul de a ne păsa de ceilalți ne poate întări propriul sentiment al scopului și al semnificației, pentru că ne arată ca avem capacitatea de a îmbunătăți viețile altora. Prin aceste moduri și prin multe alte, prietenia formează o spirală a feedbackului pozitiv, învățându-ne să ne raportăm la noi cu aceeași iubire cu care ne raportăm la prietenii noștri.
Tranzacționalitatea este definitorie relațiilor de prietenie.
FALS. Din păcate, mulți confundă prietenia cu relațiile tranzacționale și-și văd prietenii ca pe surse de statut social sau profesional ori de favoruri materiale. Dr. Ronald Sharp, care predă un curs de literatura prieteniei la Vassar College, s-a plâns de această confuzie într-un interviu din 2016. Prietenia, spune el, nu este „despre ce poate cineva să facă pentru tine, este despre cine și ce puteți deveni fiecare în prezența celuilalt“. El a adăugat: „Noțiunea de a nu face nimic altceva decât să petreci un timp în compania celuilalt a devenit, în felul său, o artă pierdută.“
Este imposibil să ai o relație de prietenie în care să nu greșești, dar poți să repari atunci când o dai în bară.
ADEVĂRAT. Prietenia trebuie tratată cu bunătate. Această bunătate necesită deschidere și încredere, empatie și sinceritate și o doză generoasă de înțelegere, pentru ca legătura să poată prospera și rezista. „Nimeni nu-i tratează perfect pe ceilalți indivizi tot timpul“, i-a spus renumita Stephanie Cacioppo unui reporter în 2008. „Noi nu ne tratăm pe noi înșine perfect tot timpul, prin urmare, nu ne comportăm ideal nici cu prietenii noștri tot timpul.“ De aceea, iertarea este o parte vitală a prieteniei.
℗PUBLICITATE
Prietenii fac parte din rețeaua socială de care fiecare om are nevoie pentru starea sa de bine.
ADEVĂRAT. Psihologul evoluționist dr. Robin Dunbar a descoperit că ființele umane sunt incredibil de consecvente în ceea ce privește nevoia lor pentru diverse tipuri de prietenii. Dacă poți să te imaginezi în centrul lumii noastre sociale, poți să vizualizezi cercul interior, median și exterior al prieteniei ca o serie de inele în jurul unei ținte. Oamenii au conturat aceste niveluri diferite ale prieteniei încă de pe vremea când eram vânători-culegători, spune Dunbar. Aceste trei cercuri ale conexiunii corespund vag celor trei dimensiuni ale singurătății: intimă, relațională și colectivă. Cu toții avem nevoie de prieteni apropiați și de confidenți intimi cu care să închegăm legături profunde bazate pe încredere și afecțiune mutuale. Avem nevoie de prieteni ocazionali și de relații sociale care să ne asigure sprijin și conectare. Și avem nevoie să aparținem comunităților – vecini, colegi de clasă, de serviciu sau cunoștințe –, care să ne dea sentimentul scopului și identității colective.
Avem nevoie nu de 5000 de prieteni online, ci de o mână de prietenie adevărați.
ADEVĂRAT. În cei mai simpli termeni evoluționiști, în cercul nostru interior, ne bazăm pe un număr mic de oameni pentru protecție, sprijin și susținere. Aceștia sunt partenerii noștri romantici, prietenii apropiați și familia, de care depindem în timpul unei crize, oameni cu care vrem să petrecem timp în mod frecvent. Relațiile din cercul interior sunt cele mai puternice legături mutuale pe care le avem. Ele necesită și cel mai mult timp și cea mai multă energie – ceea ce limitează numărul acestor relații la cincisprezece, pe care să le putem susține pe moment. Potrivit aceluiașiDunbar (amintit și mai sus), suntem făcuți să ne dedicăm 60% din timp și energie cercului interior de prieteni și confidenți, iar mare parte din acest procent e pentru cei mai intimi prieteni, al căror număr rareori trece de cinci.
Orice prietenie adevărată rezistă chiar dacă nu ne vedem foarte des.
FALS. Ideea e simplă: cu cât mai puțin timp petrecem fizic cu prietenii noștri, cu atât mai probabil este ca ei să ajungă în cercurile exterioare. Asta se întâmplă pentru că prieteniile din centru se ofilesc, fără comunicarea directă, față în față, care ne permite să fim complet prezenți și disponibili unii pentru alții. Trebuie să facem efortul de a ne vedea prietenii pe care vrem să-i ținem aproape, să ne rezolvăm conflictele și să ne ajutăm în vremuri de restriște.
Relațiile de prietenie pot fi menținute bine-mersi și online.
ADEVĂRAT și FALS. Sub unele aspecte, tehnologia poate facilita relații de calitate prin faptul că ne permite să petrecem timp, virtual, cu prietenii și cu cei dragi chiar și atunci când nu putem fi în același loc. Ne permite să-i ținem puțin mai aproape pe oamenii care se îndepărtează de noi atunci când se mută. Și ne poate ajuta să localizăm și să comunicăm cu prietenii atunci când stabilim întâlniri față în față. Însă tehnologia poate și să slăbească prieteniile, consumându-ne timpul disponibil pentru conectarea semnificativă. Dacă nu suntem atenți, tehnologia poate transforma interacțiunile sociale slab calitative în calea minimei rezistențe.
Interacțiunea directă este necesară și vitală pentru o prietenie de durată.
ADEVĂRAT. Pe măsură ce opțiunile noastre de comunicare au crescut, am devenit și din ce în ce mai reticenți la nesiguranțele interacțiunii directe. Ezităm să punem mâna pe telefon pentru că nu știm cât de mult o să dureze apelul. Evităm întrebările verbalizate la care e mai ușor de răspuns prin text. Descurajăm vizitele spontane pentru că ne-ar putea atrage într-o conversație lungă sau pentru că ar putea să ne deranjeze. Dar bogăția relațiilor stă în textura lor – în sunetul vocii, în zâmbet și în limbajul corpului, în momentele neașteptate de sinceritate care tind să apară în toiul conversațiilor neplanificate. Ironia este că aproape întotdeauna ne simțim mai bine după ce ne asumăm aceste riscuri cu prietenii noștri.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
