Între mit și adevăr, cu Gabriela Deniz: terapia depresiei – Pagina de Psihologie
skip to Main Content

Una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate psihică, în secolul XXI, este depresia. Potrivit mai multor statistici, printre care și cele de la OMS, peste 264 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de depresie. Ceea ce face ca depresia să fie principala cauză a disfuncționalității la nivel global și, totodată, poate avea consecințe negative de lungă durată, dacă nu este tratată în mod corespunzător. După cum spune și James Withey, autorul cărții Cum să bagi depresia în depresie, depresia este o „scârbă“. Dar, pentru a afla mai multe despre ce înseamnă depresia din punct de vedere clinic, precum și ce este adevărat și ce este fals atunci când vine vorba despre această afecțiune psihică, am stat de vorbă cu psihoterapeutul Gabriela Deniz, specializată în psihoterapia de familie și cuplu, dar și în analiza jungiană. 

Depresia este o alegere.

FALS. Depresia poate intra în viața ta pe neașteptate, este o afecțiune care îți afectează starea minții și a corpului, fără a avea puterea să alegi. Puterea de a alege vine mai târziu, atunci când înțelegi ce ți se întâmplă, când știi ce este depresia și că există mijloace de a lupta cu ea. De foarte multe ori, avem nevoie de ajutor pentru aceasta, iar un pas extrem de important în tratarea depresiei este cel de a cere și a accepta ajutorul care ți se oferă.

Doar oamenii lipsiți de stimă de sine și slabi de îngeri vor ajunge în depresie. 

FALS. Poate că, în credința populară vom întâlni frecvent această convingere, că numai cei slabi sunt afectați de afecțiuni mintale, dar adevărul este că mintea noastră, asemenea corpului, se poate îmbolnăvi atunci când condițiile din viața noastră se schimbă dramatic, când suferim pierderi, dezamăgiri, suntem afectați, noi sau cei dragi nouă, de stres prelungit, de boli cronice, când suntem expuși la condiții toxice de viață și de muncă, iar lista poate continua. Tot ce ne afectează o anumită perioadă de timp, în condițiile în care nu găsim soluție, scăpare, cale de ameliorare a problemei și ne simțim prizonieri ai acelei situații ne induce o stare de spirit negativă, care se poate concretiza în depresie.

Depresia nu este o problemă sau o boală reală. 

FALS. Haideți să lămurim ce este depresia. Depresia este o condiție cât se poate de reală, care afectează sănătatea fizică și psihică, dar și toate ariile vieții unei persoane. Unii preferă, simplificând, cred eu, mult lucrurile, să o considere doar un dezechilibru chimic al creierului. Mie nu îmi place să o numesc boală, pentru că, de cele mai multe ori, această sintagmă, de boală mintală, se lipește de om ca o etichetă: „E nebun, are o boală mintală.“ O voi numi afecțiune, știind că ea afectează în mod negativ viața unui om. Simptomele depresiei se instalează la nivel emoțional, cognitiv, comportamental și se resimt în viața familială, socială și profesională, cu cât severitatea depresiei este mai mare. De la o stare depresivă ce trece de la sine la depresia majoră și la depresia clinică cronică (tulburarea depresivă persistentă), această afecțiune poate lua multe forme și poate avea diferite cauze. De exemplu, funcționarea deficitară a unor organe, cum este glanda tiroidă, sau unele boli cronice pot cauza depresie. Simptome depresive pot apărea și ca parte a sindromului premenstrual. De asemenea, sigur ați auzit de depresia postpartum (peripartum). În toate cazurile, vorbim despre un dezechilibru în funcționarea creierului, dar și a minții, care se poate regla de la sine sau care are nevoie de intervenție terapeutică.

Recunoaștem o persoană depresivă pentru că aceasta se simte rău psihic și fizic, dar și gândește și se comportă diferit față de cum suntem obișnuiți. Persoana poate simți tristețe, durere sufletească – care ascunde o dezamăgire sau sentimente de vinovăție, poate sentimentul unei pierderi, rușine etc. –, apatie, neavând dorința de a mai face lucrurile care de obicei îi plăceau, sentimente de lipsă de valoare, care pot fi însoțite și de dorința de a fi lăsată în pace, de a se izola, de refuzul de a mai lua contact cu lumea, cu prietenii etc. Pofta de mâncare este, și ea, afectată, putând fie să scadă, fie să crească, astfel că persoana slăbește sau ia în greutate, are stări de epuizare, este mereu obosită, nu are chef să se dea jos din pat sau să facă lucruri obișnuite pentru sine, ca, de exemplu, să-și gătească, să se schimbe, să se spele, să se pieptene. Totul i se pare dificil, nu este dispusă să facă efort fizic sau psihic. Somnul îi este afectat, având dificultăți la adormire sau dormind mult și prost, acuzând că nu se poate odihni indiferent de cât doarme sau, din contră, având stări de insomnie. Toate acestea au la bază, putem presupune, interminabile ruminații, gânduri negative care se desfășoară automat în minte, depresivul nefiind capabil să le oprească, gânduri despre lipsă de valoare, inutilitate, vină, regret, disperare, dispreț față de propria persoană, neputință, dar și de suicid, suferința persoanei depresive fiind, de fapt, una foarte mare. Preocuparea acestei persoane este în așa măsură îndreptată către sine, încât îmi vine să o asemăn unei găuri negre care nu lasă niciun fel de lumină să o părăsească: niciun gram de energie nu mai poate scăpa către lume, ca și cum ceva întunecat și negru atrage totul către centrul său, iar sufletul depresivului este pustiit. Vitalitatea se pierde, nu-și mai recunoaște propriile sentimente, nu mai este capabil să trăiască bucuria și plăcerea. Uneori, o agitație fără scop și fără intenție poate trăda consumul imens din interiorul său. Capacitatea de concentrare a atenției scade, la fel și calitatea ei, gândirea și vorbirea încetinesc, dispare capacitatea de luare a deciziilor, voința este afectată, pot apărea anxietatea, melancolia, dureri de natură psihosomatică. 

Să ținem minte că putem vorbi de depresie majoră doar atunci când simptomele depresive persistă pentru o perioadă de două săptămâni sau mai mult de la instalarea lor, fiind nevoie să le distingem de stările de tristețe profundă și durere sufletească acută pe care ni-le provoacă pierderea, eșecul, despărțirea, divorțul etc., imediat după producerea acestor evenimente. Multe persoane nu manifestă în exterior simptomele tipice unui episod de depresie clinică, „își duc suferința pe picioare“, nefiind diagnosticate, deși starea lor de spirit generală este proastă. Acești oameni pot gândi că e ceva în neregulă cu ei, pot apela la un fel de automedicație – cum este consumul de alcool sau de alte substanțe –, fără a ajunge să ceară ajutor.

Singura formă de tratament eficient în depresie este medicația. 

FALS. Singura formă de tratament eficient în cazul oricărei afecțiuni este cea personalizată, pe care o obținem consultând medicul. În cazul depresiei, psihologul colaborează cu medicul psihiatru, care poate recomanda, după caz, psihoterapie, psihoterapie însoțită de medicație, tratament medicamentos sub supraveghere medicală specializată sau alte intervenții pe care, conform competențelor sale, le consideră necesare.

Psihoterapia este o formă de tratament în depresie bine susținută științific. 

℗PUBLICITATE



ADEVĂRAT. S-au efectuat numeroase studii asupra eficienței intervenției psihoterapeutice în depresie, iar psihoterapia este, de cele mai multe ori, prima formă de intervenție recomandată. Când este cazul, poate fi însoțită de tratament medicamentos (antidepresive), prescrise însă numai de medicul psihiatru. Psihoterapia ajută la identificarea mecanismelor care întrețin depresia – gânduri, sentimente, comportamente –, la identificarea conflictelor interne care blochează persoana în stări de neajutorare, vină, rușine, lipsă de valoare etc., la rezolvarea acestora prin înțelegerea evenimentelor de viață, reinterpretarea mai adecvată a cauzelor și a consecințelor acestora, găsirea unui sens etc. Psihoterapia oferă, de asemenea, susținere emoțională, restructurare cognitivă și comportamentală, mijloace de dobândire a unor noi abilități, cum ar fi o mai bună capacitate de introspecție, de evaluare, de comunicare și de rezolvare a problemelor.

Există diferite forme de psihoterapie care dau rezultate foarte bune în tratamentul depresiei.

ADEVĂRAT. Fiecare formă de psihoterapie are propria sa abordare, concentrându-se asupra unor aspecte care, conform teoriei ce le informează, ar fi mai importante sau mai relevante pentru tratament. Însă, apropo de afirmația de mai sus, un alt lucru pe care l-au dovedit studiile este faptul că, în orice formă de psihoterapie, cea mai importantă componentă ce ajută la îmbunătățirea condiției psihologice a clientului este relația terapeutică. Aceasta înseamnă că importantă este relația care se construiește pas cu pas în cabinet între client și terapeutul său, indiferent de forma de terapie practicată. Acum, e adevărat că anumite forme de psihoterapie se potrivesc mai bine anumitor tipuri de oameni, că unele obțin rezultate într-un timp mai scurt sau mai lung, că unele au efecte de restructurare a personalității de mai mică sau mai mare amploare. Pot aminti, ca exemplu: psihoterapia cognitiv-comportamentală, care a adăugat în portofoliul său și meditația și mindfulness, ca instrumente de lucru; terapia psihodinamică, care se bazează pe teoria psihanalitică; sau terapia sistemică de familie, cu vedere foarte largă, ce abordează individul ca parte componentă a sistemului său de relații și familia ca pe un sistem în care toate componentele sale pot funcționa atât ca elemente sanogene – de stimulare a sănătății, cât și patogene – de cauzare a simptomului și a bolii psihice.

Pierderile de variate feluri pot reprezenta una dintre cauzele stărilor depresive.

ADEVĂRAT. Sentimentul de pierdere caracterizează, de obicei, evenimente dramatice de viață care se sfârșesc prin despărțire, deces al unui om drag, divorț, boală, handicap și lista poate continua. Dar pierderi suferim, de fapt, ori de câte ori în viața noastră intervin schimbări importante (de locuință, de job sau școală, în situația sau statutul familiei etc.) sau avem de făcut alegeri grele, în urma cărora trebuie să renunțăm la ceva. De multe ori, suntem atinși de sentimente de tristețe, regret, vinovăție, chiar și atunci când alegerile pe care le facem promit lucruri bune… Aceste sentimente sunt importante tocmai pentru că se află în miezul unui conflict intern de care este posibil să nu fim conștienți. Ne punem multe întrebări în preajma unei pierderi, trăim multe sentimente contrarii, ambivalente, confuze, de îndoială, de dezamăgire, de eșec, de lipsă de sens ș.a.m.d. Acestea sunt surse de ruminații, îngrijorare, gânduri negative, stări de apatie care declanșează și întrețin depresia. Ceea ce vreau să spun este că, în general, schimbările, dar mai ales cele pe care le trăim ca pe niște pierderi, nasc în noi conflicte: între dorința de viață și cea de moarte (atunci când pierdem pe cineva drag), între dorul de trecut și dorința de nou (poate când ne despărțim de partenerul de viață), între iubire și ură (furie), dependență și autonomie (când intrăm într-o dispută cu un părinte, de exemplu), între imposibilitatea de a sta cu ce e vechi și frica paralizantă de viitor (când trebuie să luăm o decizie importantă), între rușine, vină și mândrie. Toate aceste conflicte pot lua în psihicul nostru forme insidioase, afectând vitalitatea, energia noastră, capacitatea minții de a se orienta către prezent, puterea de a face față emoțiilor, dorința de a ne implica în activități care ne stimulează, dar ne și suprasolicită etc., ducându-ne până la refuzul de a mai lua parte la curgerea vieții. Psihoterapia este cea care își asumă această muncă de „detectiv psihologic“, pentru a scoate la lumină și rezolva conflictele interne, redându-i persoanei demnitatea și autonomia. 

Depresia poate fi de mai multe tipuri, drept urmare și intervenția se adaptează în funcție de acestea. 

ADEVĂRAT. Adevărat pentru că, da, depresia poate fi de mai multe tipuri, dar fals, cel puțin din punctul meu de vedere, pentru că în cabinet vin oameni, și nu tipuri de boli. Tratamentul psihologic se adaptează, dar la persoană, nevoilor sale specifice, suferinței sale, personalității, modului în care îi sunt afectate capacitatea de adaptare și resursele. Cel puțin în cabinetul psihoterapeutului, nu este tratată depresia, ci este tratat clientul care suferă de depresie. Intervențiile pot fi variate, numeroase, dar, ca și în cazul medicației, nu orice intervenție ajută pe toată lumea la fel. Trebuie văzut tipul de „medicament“ potrivit, dozajul, asocierea, momentul etc. E bine ca depresia să fie evaluată de medicul psihiatru, care poate recomanda investigații medicale ce pot stabili cauzele biologice ale depresiei, dacă este cazul (depresia cauzată de boli cronice, depresia legată de sindromul premenstrual, depresia atipică, tulburarea bipolară ș.a.)

Chiar și fără terapie, după o vreme depresia clinică trece de la sine.

FALS. Dacă vă gândiți să așteptați ca lucrurile să se rezolve de la sine, este bine să știți că depresia se tratează și este păcat să așteptați până la șase luni din viață, pentru a vă simți mai bine. Există persoane care reușesc să restabilească echilibrul chimic al creierului de unele singure într-un timp scurt, atunci când suferă simptome depresive considerate ușoare. Nu la fel stau lucrurile în ceea ce privește formele mai severe de depresie, cum este depresia majoră sau clinică, sau în cazul tulburării depresive persistente, care poate avea o durată de până la doi ani. Episodul de depresie majoră trece, într-adevăr, în mod natural, adică simptomele depresiei se remit spontan, fără intervenție, însă este bine de știut că ele pot reveni oricând, cu și mai mare intensitate și durată mai lungă. Cu tratament, psihoterapie și, posibil, antidepresive, episodul depresiv poate fi mult scurtat, iar efectele sale negative asupra vieții noastre pot fi reduse la minimum. Când așteptăm o rezolvare naturală a problemei noastre, nu avem de unde să știm care vor fi consecințele pe termen lung. Când apelăm la medic, aflăm ce tip de depresie ne afectează, care sunt recomandările specifice pentru acel tip de depresie și care sunt previziunile medicului. Evităm, de asemenea, tentația de a ne autoadministra medicație, care poate genera alte probleme, cum ar fi dependența de alcool sau de alte substanțe. Mi se pare important, în special pentru proaspetele mămici, să caute ajutor când nu se simt bine, când se simt copleșite de trăiri negative, de gânduri și griji, simt nevoia să se izoleze etc. Un simptom important este acela că mama simte că nu se poate atașa emoțional de copilul său nou-născut. Depresia postpartum are consecințe serioase, putându-se termina în mod nefericit. În acest context, aș aminti că există depresia postpartum și la tați.

Cărțile despre înțelegerea și depășirea depresiei pot reprezenta o componentă-cheie în procesul de recuperare.

ADEVĂRAT. Depinde de persoană, însă orice element ce crește înțelegerea și ne ajută în descoperirea unor strategii mai bune de adaptare la situațiile noastre de viață ajută. Cărțile adresate publicului larg ne pot oferi explicații clarificatoare despre mecanismele depresiei, ne pot motiva să apelăm la ajutor, dar și să continuăm tratamentul în momente de impas, ne pot ajuta să-i punem medicului și psihoterapeutului întrebări relevante, ne pot inspira și orienta în ceea ce privește descoperirea cauzelor psihologice ale condiției noastre și multe altele. De asemenea, mulți oameni sunt inspirați de cărțile de literatură în care este tratată tema depresiei. Celebră este cartea Demonul amiezii, de Andrew Solomon. Alte titluri care îmi vin în minte: Johann Hari, Legături pierdute, și Alex Korb, Spirala ascendentă.

Pagina de Psihologie

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută