Se spun nenumărate lucruri despre stres, însă amplele studii științifice ne dovedesc că multe dintre acestea sunt mituri și neadevăruri. Inclusiv în lumea psihologiei, experții vorbeau și, din păcate, încă vorbesc despre stres la fel ca despre cancer. Din fericire însă, știința a făcut progrese semnificative în acest sens, iar în ultimul deceniu, perspectiva experților în sănătate mintală s-a schimbat. Pentru a afla ce este adevărat și ce este fals, l-am invitat pe psihologul clinician Gáspár György să ne ghideze cu câteva răspunsuri și informații de actualitate.
Stresul este motivul principal al nefericirii umane.
FALS. Ne vine foarte ușor să punem toate neplăcerile sau dificultățile pe seama stresului – uneori, chiar folosim acest termen ca sinonim pentru experiențele dificile de viață. Dar, din punct de vedere științific, stresul reprezintă răspunsul fiziologic automat al organismului uman la identificarea unor amenințări sau pericole. În articolele și cărțile de actualitate se vorbește despre „ciclul stresului“ – un mecanism biologic, menit să ne pună corpul în mișcare pentru a ne îndepărta de pericol și pentru a ne redobândi starea de siguranță. Pe scurt, fără acest ciclu al stresului, ființa umană nu ar fi supraviețuit de-a lungul timpului și nu s-ar fi putut apăra de pericole. Motivul nefericirii noastre nu este stresul, ci lipsa unei înțelegeri științifice asupra acestuia și ignorarea acțiunilor care ne-ar putea ajuta să-i ducem ciclul la bun sfârșit.
Modul în care percepem stresul poate face ca acesta să aibă un impact pozitiv sau negativ asupra sănătății noastre psihice și fizice.
ADEVĂRAT. Există tot mai multe dovezi științifice cu privire la faptul că percepția noastră asupra reacțiilor fiziologice (pe care le resimțim atunci când spunem că suntem stresați) poate avea un impact pozitiv sau negativ asupra sănătății personale. Atunci când creierul percepe un pericol, acesta produce cortizol și adrenalină (hormonii stresului), care ne pun corpul în mișcare, inima începe să bată mai tare, respirația devine sacadată, musculatura începe să se întărească și, astfel, ne pregătim pentru „luptă sau fugă“. Dacă interpretăm cognitiv aceste reacții ca fiind ceva negativ sau periculos, începem să luptăm cu propria persoană, iar creierul intră într-un colaps, pentru că percepe agresorul ca fiind în interiorul organismului și asta îl poate face să devină autodistructiv. Dacă, însă, avem o atitudine de înțelegere asupra reacțiilor noastre și ne repetăm în gând că este normal ceea ce simțim, că așa funcționează biologia umană, atunci dobândim o înțelegere mai complexă asupra situației (care ne poate oferi gustul „controlului“), iar energia o vom folosi pentru a rezolva problema – adică pentru a (ne) îndepărta (de) pericolul real – și pentru a ne adăposti la siguranță.
Este corect să spunem că stresul „ne ucide“.
FALS. În fapt, stresul ne-a ajutat să supraviețuim de-a lungul timpului. Ciclul stresului devine autodistructiv abia atunci când nu știm ce să facem pentru a-l duce la bun sfârșit, când suntem indiferenți la mesajele pe care corpul ni le comunică și atunci când credem că stresul este nociv. Un studiu amplu realizat înainte de pandemie ne arată că percepția negativă asupra stresului crește riscul de moarte prematură cu 30%. Dar acest aspect nu este valabil și pentru oamenii care înțeleg mecanismele biologice ale stresului, care știu ce au de făcut pentru a se „destresa“ și care sunt de părere că energia creată de stres poate fi folosită în scop personal (unul de „creștere“, dezvoltare, conectare etc.).
Stresul este de diferite feluri.
ADEVĂRAT. Mintea noastră poate asocia stresul cu mai multe contexte de viață. Eu, spre exemplu, resimt adesea un stres profesional, un stres familial, de o bună perioadă resimt un stres legat de sănătatea mea și a celor dragi (tot aici aș menționa și stresul pandemic), iar în trecut am simțit, pe alocuri, stres academic și, adesea, stresul financiar. Cu alte cuvinte, putem observa că sunt nenumărate contexte de viață în care putem descoperi că ne este activat ciclul de răspuns la stres și avem nevoie să ne îndreptăm atenția către corp și emoții și să acționăm constructiv pentru protecția și sănătatea noastră.
Putem să ne schimbăm modul de gândire față de stres și, odată cu acesta, să „refacem“ și relația cu stresul.
ADEVĂRAT. În viața noastră există nenumărate relații, am puteam chiar să afirmăm că nu existăm deloc în afara sistemului nostru relațional. Raportarea față de stres și față de reacțiile prin care acesta se manifestă în corpul nostru reprezintă un proces flexibil care poate fi îmbunătățit în favoarea propriei persoane. Important este să știm că relația cu stresul se poate schimba, să avem acces la informații bazate pe știință și să ne permitem bunăvoința de a privi reacțiile fiziologie prin lentila acceptării și a compasiunii de sine.
℗PUBLICITATE
Stresul este pozitiv și negativ.
FALS. În ceea ce privește stresul, s-au răspândit extrem de multe mituri, de-a lungul timpului, unele dintre acestea fiind încurajate chiar de către psihologi; dar, în prezent, majoritatea experților în domeniu evită să mai folosească această dihotomie, pentru că oamenii au ajuns să numească stres pozitiv ceea ce le place și stres negativ ceea ce-i „stresează“. La modul real, stresul este stres; acesta ne poate motiva să acționăm sau, dacă ne blocăm în lupta cu reacțiile fiziologice, poate avea efecte dintre cele mai nocive asupra sănătății, dar și asupra relațiilor noastre.
Oamenii care au o relație sănătoasă cu corpul lor pot accepta mai ușor și stresul.
ADEVĂRAT. Spunem despre o persoană că acceptă stresul dacă manifestă următoarele atitudini și dacă deține câteva abilități de bază: recunoaște faptul că evenimentele stresante au făcut și fac parte din viața noastră, a tuturor; caută să se informeze cu privire la strategiile de gestionare a stresului; îndrăznește să ceară ajutor dacă nu se descurcă singură; are la îndemână câteva strategii concrete pentru managementul stresului; intervine asupra sursei de stres, dar știe că la fel de important este și să ducă cu brio „ciclul stresului“ până la capăt; încearcă să obțină cât poate de mult din experiențele negative, ținând cont de circumstanțele de viață – mai exact, percepe experiențele dificile ca pe niște oportunități de creștere, dezvoltare, poate chiar de „vindecare“ psihologică.
Cel mai important aspect atunci când suntem stresați este să ne calmăm și liniștim imediat.
FALS. Tendința majorității oamenilor este să ne îndemne la relaxare atunci când reacțiile noastre fiziologice și emoționale se intensifică. Dar să faci asta este ca și cum i-ai „cere“ unui motor turat să fie rece, însă mintea rațională ne spune că acest fapt devine posibil abia după o vreme, nu se întâmplă într-o secundă. Ba mai mult, știința ne arată că, atunci când suntem stresați, starea noastră se poate înrăutăți dacă stăm și nu facem nimic; recomandările actuale sunt să ne punem corpul în mișcare, să ne concentrăm atenția asupra respirației, să vorbim cu adulții de încredere, să ne permitem să râdem și/sau să plângem, să ne îmbrățișăm oamenii de încredere, să dormim cel puțin șapte ore pe noapte… după o vreme, aceste strategii ar putea duce la starea de relaxare, de calm și de liniștire. Însă într-o primă fază, focul aprins trebuie să ardă pentru a ajunge, în timp, să se stingă.
Orice strategie este mai bună decât lipsa de strategie în managementul stresului.
FALS. Iar când spun că este fals, am în gând un exemplu concret. În familia mea de origine, tata a încercat să utilizeze consumul de alcool ca strategie de gestionare a stresului. Pe termen scurt, părea că dă rezultate, însă pe termen lung a devenit dependent de alcool, iar suferința psihologică și fizică doar i s-au agravat. O altă strategie ineficientă este aceea în care ne distragem atenția de la mesajele corpului, iar creierul emoțional ajunge, astfel, să ne intensifice și mai mult trăirile pentru că nu „înțelege“ de ce nu luăm atitudine. În timp, acest stres devine cu adevărat toxic. Dar la fel de ineficiente sunt și strategiile de evitare completă a situațiilor de stres sau a emoțiilor negative pe care le resimțim în contexte stresante – orice respingere a reacțiilor noastre biologice și a emoțiilor înseamnă câte un pumn în corpul nostru psihologic, iar, după o vreme, ne îmbolnăvim atât psihic, cât și fizic. În cartea mea, Suflete de sticlă, am scris despre faptul că mintea uită, dar corpul, niciodată… și mereu își cere drepturile!
Stresul poate avea efecte benefice asupra legăturilor interpersonale.
ADEVĂRAT. Avem tendința să spunem că din cauza stresului se despart partenerii, se ceartă mai des părinții cu copiii sau colegii de serviciu se îmbolnăvesc reciproc. Însă, în fapt, stresul ne activează nevoia de atașament și ne motivează să căutăm apropiere și conexiune cu oamenii de încredere; dacă noi nu cunoaștem „limbajul stresului“ și ne avântăm în strategii nesănătoase sau devenim agresivi față de cei din jur, în astfel de cazuri putem avea manifestări distructive. Cu alte cuvinte, ciclul stresului este un mecanism finisat de Natură pentru ca noi să fim rezilienți și, în situații de pericol, să căutăm adăpost sub acoperișul psihologic al relațiilor cu semenii.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
