fbpx
skip to Main Content

În perioadele grele, adesea suntem încurajați să fim „pozitivi“, să facem tot posibilul pentru a vedea viața într-o lumină pozitivă. Dar, cât de multă pozitivitate este suficientă sau când devine pozitivitatea toxică? Despre pozitivitatea otrăvitoarea am povestit cu psihologul Iulia Filip (psihoterapeut și doctorand în psihologie) care ne-a ajutat să înțelegem ce este adevărat și ce este fals cu privire la acest subiect. 

Oamenii cu adevărat curajoși sunt aceia care văd totul într-o lumină pozitivă. 

FALS. Oamenii cu adevărat curajoși văd lumea în plinătatea ei, atât cu lumini, cât și cu umbre. Conștientizarea și acceptarea situațiilor dificile pot fi adevărate acte de curaj. Viața pe care fiecare dintre noi o trăiește este compusă dintr-un amestec de realitate cu negativ și pozitiv deopotrivă. Așezarea unei lumini pozitive asupra oricărui aspect din realitate și ignorarea fațetelor negative nu face ca emoția neplăcută sau evenimentul greu să dispară, ci dimpotrivă. Cu cât negăm sau inhibăm emoțiile dificile prin care trecem, cu atât ele devin mai distructive pentru sănătatea noastră mintală. 

Pozitivitatea toxică este doar un mecanism de apărare care ne împiedică să fim cu adevărat conștienți de suferința pe care o trăim.

ADEVĂRAT. Pozitivitatea toxică ne îndeamnă să luăm în considerare doar aspectele pozitive din viața noastră. Din păcate, acest fel de a privi lumea nu este deloc realist sau adaptativ. Suferința este parte din viața fiecăruia dintre noi, iar astfel se naște întrebarea: cum facem față acestei suferințe? Putem alege să privim suferința prin lentila pozitivității toxice și să o ignorăm complet, putem cădea pradă acesteia în totalitate sau putem încerca să o integrăm în complexitatea realității de zi cu zi. 

Pozitivitatea nu poate fi niciodată toxică, însă respingerea realității da. 

FALS. Pozitivitatea poate fi toxică în momentul în care ne face opaci la părțile mai puțin plăcute din viața noastră sau atunci când discreditează emoțiile negative pe care le simțim. Avem nevoie de pozitivitate pentru a vedea lucrurile bune care ni se întâmplă, pentru a găsi resursele din noi sau din jurul nostru cu mai mare ușurință. În egală măsură, avem nevoie de o privire limpede asupra realității pentru a fi pregătiți să facem față evenimentelor dificile. Fiecare mod de a interpreta realitatea are un scop, iar starea de bine este rezultatul unui echilibru între cele două. 

Persoanele care se sedează cu pozitivism sunt mai fericite în comparație cu persoanele care acceptă și greutățile inevitabile ale vieții. 

FALS. Sedarea cu pozitivism nu ne face mai fericiți. Greutățile sunt parte inerentă a vieții, iar negarea acestui fapt are un impact puternic negativ asupra sănătății mintale. Abordarea vieții printr-un optimism tragic (Viktor Frankl) ne poate ajuta să facem loc în viața noastră atât binelui, cât și răului și să acceptăm că există sens, lumină și speranță chiar și în cele mai tragice contexte. 

Persoanele cu o gândire pozitivă reușesc să facă față mai bine provocărilor, prin faptul că sunt conștiente de resursele de care dispun.

FALS. Gândirea pozitivă ne poate ajuta să vedem mai clar resursele de care dispunem. Totuși, simplul act de a gândi pozitiv legat de provocările pe care le întâmpinăm nu garantează că le vom face față mai bine. Gândirea pozitivă fără ancore în realitate ne poate produce emoții pozitive pe termen scurt, dar nu ne ajută în mod real să ne accesăm resursele și să depășim cu succes provocările.

℗PUBLICITATE



Unele comportamente din social media pot reprezenta dovezi de pozitivitate toxică (atunci când postăm doar cât de minunată este viața).

ADEVĂRAT. Comportamentele din social media sunt doar fragmente de realitate, adesea o realitate camuflată în pozitivism. Tendința de a scoate în evidență doar aspectele pozitive la interfața cu ceilalți este un subiect amplu, însă este o dovadă acurată de pozitivitate toxică. Dacă ne lăsăm mintea să facă puzzle-uri doar din acest tip de comportamente, riscăm să avem o interpretare greșită a realității și o stare de bine alterată. Mai ales în aceste timpuri pandemice, este util să avem în social media comportamente care să valideze atât momentele de fericire, cât și îngrijorările legate de sănătate, cei dragi sau viața profesională. În acest fel, social media ar încuraja balanța dintre pozitivitate toxică și realitate.

Opusul pozitivității toxice este negativitatea prin care privim spre noi, ne uităm spre ceilalți și vedem întreaga viață. 

FALS. Opusul pozitivității toxice nu este negativitatea îndreptată către noi, ceilalți și lume, ci acceptarea realității așa cum este ea. Pozitivitatea toxică tinde să reducă complexitatea lumii și a creierului uman doar la emoții și evenimente pozitive, ceea ce nu este în acord cu realitatea. Acest fel de a simplifica paleta noastră de emoții și evenimente nu ne ajută să ne îmbunătățim starea de bine, ci dimpotrivă, ne predispun să trăim în negare. Opusul pozitivității toxice poate fi un grad înalt de granulație emoțională, care se traduce prin conștientizarea multitudinii de emoții pe care le avem uneori simultan și punerea lor în cuvinte cât mai specifice. Spre exemplu, este în regulă să ne simțim recunoscători și bucuroși în momentul în care primim o promovare, triști pentru că aceasta presupune părăsirea unei echipe dragi și entuziasmați sau anxioși la gândul provocărilor care vin cu noul rol.

Oamenii ajung să exprime o pozitivitate exagerată pentru a se proteja de criticile celor din jur. 

ADEVĂRAT. Critica celor din jur ne poate determina să exprimăm o pozitivitate exagerată. Dacă am învățat de-a lungul timpului că în momentele noastre de vulnerabilitate ceilalți nu ne-au înțeles sau ne-au negat emoțiile negative, este posibil să fi învățat să ascundem aceste emoții și să le arătăm doar pe cele pozitive. Este firesc să ne dorim să fim acceptați de către cei din jur, iar dacă primim mai ușor acceptarea afișând doar comportamente și emoții pozitive, creierului îi vine ușor să extragă această regulă. 

Un prieten care vede totul într-o lumină pozitivă este ceea ce avem nevoie atunci când ne confruntăm cu o situație de criză. 

FALS. În primul rând, în momentele dificile pentru noi este ideal să avem alături de noi prieteni care ne validează îngrijorările, temerile, furia, frustrarea sau orice emoție simțim. Este important ca dinamica relației să nu ne producă rușine sau să genereze critică. Apoi, ne dorim ca prietenii să fie empatici cu noi, însă să nu se identifice cu suferința noastră într-o manieră nesănătoasă. În acest fel, le va fi mai ușor să ne arate resurse pe care noi nu le vedem în situații dificile de viață. Așezarea în mod exclusiv a unei lumini pozitive asupra situațiilor de criză și negarea emoțiilor dificile pe care le simțim nu ne face să trecem mai ușor peste eveniment.

Maturitatea psihologică presupune să acceptăm atât partea pozitivă, cât și partea negativă a vieții.

ADEVĂRAT. Maturitatea psihologică ne aduce în punctul în care putem accepta lucrurile pozitive care ni se întâmplă și în același timp să le recunoaștem pe cele neplăcute, dureroase. A sta cu disconfortul emoțiilor negative și cu suferința momentelor grele este un semn al maturității psihologice. În egală măsură, trăirea din plin a bucuriilor, fără a încerca să le mascăm sau diminuăm este un indice bun pentru acest tip de maturitate.

Pagina de Psihologie

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Back To Top
Caută