Una dintre principalele surse de învățare este experiența. De-a lungul vieții, învățăm câte ceva din fiecare experiență prin care trecem. Cât de mult, asta depinde de noi și de mentalitatea noastră. Ce ne oprește însă, de multe ori, este încercarea de a evita expunerea și riscul sau teama că am putea să suferim în urma experienței. Sesiunile de învățare experiențială care se desfășoară în sala de curs ne oferă o practică de învățare într-un mediu sigur, de încredere. Experiențele sunt gândite să faciliteze explorarea unor teme diverse, fără să existe presiune și fără concluzii prestabilite, sunt facilitate de un trainer și decurg într-un cadru relaxat, de joacă. Pentru a înțelege ce este adevărat și ce este fals în ceea ce privește învățarea experiențială, l-am invitat să ne răspundă la o serie de afirmații chiar pe Magor Csibi, head of leadership la TrendConsult.
Învățarea experiențială este un proces prin care ne putem cunoaște mai bine pe noi înșine și ne încurajează să facem schimbări în direcția pe care ne-o dorim.
ADEVĂRAT. Învățarea experiențială ne generează momente de „aha!“. Trainerul nu face judecăți și nu trage concluzii, așa că defensele noastre obișnuite nu se activează automat. În schimb, experiența în sine și sesiunea de debrief ne oferă oportunități de a descoperi lucruri noi despre noi, despre atitudinile și deciziile noastre. Schimbările, însă, nu se produc în mod automat. Adică a afla mai multe lucruri despre noi nu generează automat și schimbările pe care ni le dorim. Învățarea experiențială este o oportunitate perfectă de a genera dorință de schimbare, ca de acolo să ne punem în mișcare și să ne gândim la terapie, la coaching și la diverse alte modalități de învățare, care sunt orientate specific pentru a genera schimbări.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Învățarea experiențială este potrivită doar oamenilor din țările cu o semnificativă bunăstare materială.
FALS. Învățarea experiențială poate să genereze învățare și în locurile sau în comunitățile unde tehnicile tradiționale, formale de a genera învățare nu au funcționat. Capacitatea oamenilor de a învăța din experiențe nu este limitată de situația lor materială, ci, mai degrabă, de mentalitatea acestora. Singura nepotrivire a acestei forme de învățare este doar cu oamenii cu o mentalitate fixă, cei care consideră că dețin adevărul absolut și care trebuie să fie apărat cu orice preț.
Insight-ul este elementul de bază al învățării experiențiale.
ADEVĂRAT. Elementul diferențiator al învățării experiențiale este momentul sau momentele de „aha!“, generate de experiență. Personal, eu am experiențe prin care am trecut, pe care le-am livrat și la care am asistat de atâtea ori încât știu pe de rost experiența și totuși, de fiecare dată când mai particip o dată, îmi mai generează câte o realizare despre mine. Iar dacă întrebăm oamenii care au trecut prin asemenea experiențe, fiecare poate să distingă și să descrie clar momentul de revelație din experiența lui (ei).
Adevărata „cunoaștere“ trebuie să izvorască din sala de clasă, din gura profesorului și din manualele școlare.
FALS. O metodă foarte eficientă de a genera oameni cu mentalitate fixă este să-i învățăm că la întrebările mari din jurul nostru există răspunsuri absolute și soluții universale. Nici măcar o știință exactă ca matematica nu are adevăruri prestabilite, așa că, cum am putea să avem pretenția de la restul cunoașterii să aibă așa ceva? În momentul în care credem că avem dreptate, încetăm să mai căutăm, încetăm să creștem și să învățăm. În majoritatea sistemelor de educație, profesorul reprezintă autoritatea și cel care deține toate răspunsurile, ceea ce ne va genera modele greșite de leadership pentru restul activităților sociale. Nimeni nu are toate răspunsurile, nimeni nu este perfect, iar profesorii ar trebui să ne fie ghizi în călătoriile noastre de învățare, nu supraveghetori.
Elevii care au parte de învățare experiențială pot avea aceleași rezultate sau unele chiar mai bune decât cei care sunt incluși într-un proces de învățare non-experiențială.
℗PUBLICITATE
ADEVĂRAT. Învățarea izvorâtă din experiențele personale, din curiozitate și din căutare continuă tinde să aibă un impact mai mare decât învățarea pur teoretică, unde trebuie să acceptăm teorii, idei și adevăruri prestabilite, fără ca aceasta să înlocuiască învățarea formală. Este nevoie de ambele forme de învățare, cu condiția ca procesul să hrănească și să întrețină procesul de curiozitate al elevilor, nu să îl inhibe.
Învățarea experiențială se bazează pe o teorie solidă care este bine susținută științific.
ADEVĂRAT. Învățarea experiențială are o foarte lungă istorie, aceasta a început în Grecia antică și continuă în zilele noastre, de la Aristotel la Peter Senge. Sunt nenumărate materiale despre această formă de învățare pe care o găsim deja implementată în școli, în diverse organizații, în instituții și în companii.
Adulții care au parte de cursuri bazate pe învățare experiențială pot savura mai intens procesul de învățare și nu simt nevoia să-și activeze mecanismele de supraviețuire pe care le foloseau adesea în școala tradițională.
ADEVĂRAT. Dacă suntem obișnuiți cu un învățământ formal, rigid, bazat pe memorare și repetare multă, de cele mai multe ori învățarea sau trainingul bazat pe experiențe poate părea ceva foarte diferit, mai degrabă un joc decât o formă de învățare. Exact asta și urmărim de cele mai multe ori, pentru că vrem să vedem oameni cât mai relaxați în sală, care se comportă autentic, natural, ca să fim siguri că revelațiile personale sunt bazate pe comportamente reale.
Într-un grup în care este încurajată învățarea experiențială oamenii se apropie mai mult unul de celălalt.
ADEVĂRAT. Multe din experiențele noastre se bazează pe efort în echipă, care implică multă interacțiune și comunicare între participanți. Spre deosebire de învățarea formală în care deseori participanții sunt încurajați să-și arate capabilitățile individuale, deseori în comparație cu ceilalți și cooperarea nu este încurajată, învățarea experiențială generează interacțiune și împărtășire de impresii sau de gânduri. Dincolo de provocările directe de a lucra în echipă, facilitată de multe experiențe, atât experiența, cât și partea de debriefing încurajează oamenii să se deschidă, să fie autentici și generoși. Dincolo de observațiile trainerului, o mare valoare adăugată a acestor experiențe este interacțiunea dintre participanți, care astfel au șansa să vadă multe perspective diferite de ale lor și să învețe din acestea.
Învățarea experiențială ne dezvoltă mintea, ne șlefuiește viziunea asupra vieții și ne poate ajuta să devenim cea mai bună variantă a noastră.
ADEVĂRAT. Orice formă de învățare ne poate ajuta să vedem că în viață perspectivele sunt multiple și fiecare problemă poate să fie privită și abordată în mai multe feluri. Putem deveni o variantă mai bună de-a noastră dacă nu încetăm să fim curioși și căutăm mereu să vedem lucrurile din unghiuri diferite de al nostru. Învățarea experiențială are avantajul de a facilita căutarea, fără să ne ofere răspunsuri predefinite, în acest fel cultivând curiozitatea și dorința de a vedea perspective noi.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
