fbpx
skip to Main Content

Sexualitatea umană este un subiect delicat și dificil pentru cultura românească. Din cauza lipsei de educație sexuală, sănătatea noastră (psihică, fizică și relațională) are de suferit. Dar pentru a afla mai multe despre sexualitatea feminină și mai ales pentru a face o clarificare între ceea ce este mit (fals) și adevăr am stat de vorbă cu psihoterapeutul Ramona Covrig.

 O femeie „matură“ nu este preocupată de satisfacerea nevoilor sale sexuale.

FALS. Adevărul este că femeia „matură“ poate fi mai preocupată de satisfacerea nevoilor sexuale, odată ajunsă la maturitate psihologică. Nu este sigur dacă va găsi calea spre satisfacerea sa ca ființă sexuală, dar este mai pregătită să întâmpine această sarcină. O imagine de sine mai bună, curajul de a fi imperfectă, dorința de descoperire de sine, dorința de autodepășire a propriilor sale complexe de inferioritate, toate acestea pot sta la baza preocupării de întregire, dar și la baza succesului de a-și satisface nevoile sexuale, împreună cu cele psihologice. Maturizarea psihologică poate oferi șansa femeii de a exprima mai clar și mai direct care sunt nevoile sale sexuale reale, nevoi pe care este mai pregătită să le satisfacă la maturitate. De aici poate rezulta satisfacerea ambilor parteneri, de vreme ce o parte din elanul vital și chimia sexuală a bărbatului poate rezulta și din îndrăzneala și curajul partenerei de a conversa și de a împărtăși deschis fanteziile sale sexuale. La fel de bine, prin maturitate se câștigă și curajul de a iniția și manifesta creativitate. Femeia la maturitate se află în întreaga sa plenitudine ca ființă sexuală. Ambii parteneri pot profita de această etapă a vieții. Maturitatea nu poate fi un motiv de descurajare, nici chiar atunci când societatea încurajează tinerețea fără bătrânețe și viața fără de celulită și riduri (psihologice) pe frunte. Relațiile sexuale necesită claritate și exprimare, iată cele două ingrediente ce se pot manifesta din plin la femeia „matură“. 

Masturbarea este un comportament sexual exclusiv masculin. Femeile nu se masturbează.

FALS. Adevărul este că masturbarea este una dintre manifestările sexuale ale ambelor genuri. Ca orice lucru de pe lumea asta, poate fi o practică „suprafolosită“ sau „subfolosită“. Când este subfolosită, femeia nu intră în contact cu propriul corp și cu organele genitale și, în consecință, nu poate ajunge la înțelegerea de sine ca ființă sexuală și probabil că nu va cunoaște orgasmul prea curând sau va suferi de inhibiție sau anorgasmie. Autocunoașterea înseamnă descoperirea acelor zone care sunt mai sensibile și care răspund stimulărilor. În consecință, masturbarea face parte din dezvoltarea noastră ca ființe sexuale și aparține, ca practică, ambelor sexe. În cazul suprafolosirii (care este, mai degrabă, apanajul bărbaților) se poate ajunge la comportament compulsiv sexual sau la o unică (sau principală) formă de satisfacție sexuală. Îmi amintesc de nenumărați pacienți care au reușit să-și piardă relația de cuplu din pricina acestui detaliu, având în vedere că masturbarea transmite, de regulă, mesajul „nu am nevoie de tine, mă descurc și singur(ă)“.

Pentru femei, preludiul este suficient, acestea nu simt și dorința de sex prin penetrare. 

FALS, dar și puțin ADEVĂRAT. Adevărul este că penetrarea este doar un aspect al actului sexual, iar sex înseamnă și implicare genitală. Sexul nu trebuie și nu poate fi performat la fel de toți. Dar sexul înseamnă mult mai mult decât penetrare. Definesc preludiul ca fiind acea etapă de satisfacere mai mult a nevoilor psihologice decât a celor sexuale ale femeii. Este acea cale de „împrietenire“, înainte de intimitatea profundă a actului cu penetrare. Prin satisfacerea nevoilor psihologice cu ajutorul preludiului, femeia dezvoltă sentimentul conexiunii emoționale calde, simte că ea contează pentru partener și că acesta îi înțelege nevoia de a-i fi respectat ritmul psihologic (și nu sexual), simte că are impact asupra partenerului și, mai ales, simte curajul de a începe să se manifeste ca ființă sexuală. Preludiul poate fi o formă de „încălzire“, dar, mai important, de lubrifiere și de pregătire pentru penetrare. Adeseori, raportările venite din partea femeilor descriu ideea că libidoul lor sexual este chiar mai mare decât cel al bărbaților. Prin această declarație vreau sa demitizez ideea că femeia nu ar fi interesată de sex la fel de mult cum este bărbatul. Actul sexual fără manifestarea empatiei este un act sexual din care va câștiga doar unul dintre cei doi implicați. Pentru a exista un câștig din ambele părți, cei doi parteneri își pot alege o zi anume din întreaga săptămână când vor să aibă o seară romantică și în care să facă dragoste. Preludiul se va întâmpla de la sine, mai ales dacă cei doi vor dezvolta fantezii sexuale pe timpul zilei despre cum va fi seara lor romantică și apoi noaptea de dincolo de ușa dormitorului. Dar pentru că femeile și bărbații par într-adevăr că vin de pe planete diferite, pentru bărbați, nevoile psihologice din timpul actului sexual se satisfac exact invers. Ei au nevoie de penetrare pentru a se simți conectați, pentru a simți că contează dacă dețin o erecție satisfăcătoare, a se simți capabili prin penetrare și a simți curaj și semnificație prin reacțiile de încurajare venite de la parteneră (ex: „O! Doamne!“). Iată de ce niciunul din sexe nu greșește atunci când solicită o manifestare specifică a sexualității. 

Femeile urăsc sexul anal.

FALS. Adevărul este că femeia ar putea urî orice formă de manifestare sexuală, dacă partenerul urmărește prin acest act supunerea, forțarea sau așezarea în poziție de inferioritate. Nimic nu este umilitor în manifestarea sexuală în cuplu, dacă este încurajat și consimțit de ambii. Este suficient ca unul dintre parteneri să se opună ca să avem o formă de utilizare a sexului în scopul de control, supunere sau inferiorizare. Având în vedere că zonele erogene ale femeii sunt mereu în altă zonă decât în cea anală, se înțelege de ce femeia este mai degrabă dispusă spre actul sexual bazat pe organele genitale. Ea poate înțelege nevoia de diversitate a partenerului și poate „onora“ cererea venită din partea acestuia, dar este puțin probabil ca satisfacția sa sexuală să provină din penetrarea anală. Iar dacă o vedeți satisfăcută, este posibil să mimeze (din iubire, din toleranță, din nevoia de a face pe plac, din supunere, din dorința de a păstra relația, din eroarea de a crede că astfel va păstra relația…). În alegerile pe care le facem ca ființe sexuale, putem descoperi mereu modalități prin care să ne arătăm puterea și nevoia de control, dominare sau supunere. Dacă la aceste detalii adăugăm și miturile despre cum ar trebui să fie un act sexual conform filmelor XXX, avem deja ecuația conflictului în cuplu. Fără consimțământul ambilor parteneri și fără nevoia de a testa diversitatea, un act sexual neconsimțit reprezintă doar o altă formă de abuz. În cazul acesta, abuz sexual. Oricine ar urî orice, dacă ar fi forțat să se supună. Oricine ar agrea orice, dacă ar fi dispus să testeze sau să experimenteze! 

Punctul G există doar în teorie.

FALS. Slavă Domnului, aceasta ființă minunată numită FEMEIE este presărată cu toate literele alfabetului, totul este să-i înveți harta erogenă („abecedarul“) și să fii dispus să-i vii în întâmpinare. Am fost prea poetică? Cred că nu îndeajuns, când vine vorba despre calitățile inestimabile ale femeii. Ea, această minune a lumii, mereu prezentă, mereu născătoare de viață, pe umerii săi purtând toate greutățile lumii, scuzându-se în stânga și-n dreapta de toate nenorocirile lumii pornite din nașterile sale, dar care, în același timp, poate face minuni prin ceea ce poate stârni în bărbat și în întreaga sa ființă. În general, femeile pot avea plăcere sexuală și pot ajunge la orgasm prin stimularea celor două zone erogene primare – vaginul și clitorisul. Căutarea punctului G nu cred că ar trebui să fie un scop în sine, pentru niciunul dintre protagoniști. Dacă ar fi așa, bărbatul mereu va fi perdant, pentru că de fericire și de orgasm ne ocupăm singure. Nu este de ajuns ca partenerul să dorească să procure femeii un orgasm vaginal. Dacă aceasta nu este pregătită, dacă nu este dispusă sa cedeze, dacă se află într-o perioadă de stres, dacă nu este dispusă să-și arate vulnerabilitățile, atunci partenerul va călători în zadar în căutarea punctului culminant al femeii, numit punctul G (mă rog, nu chiar în zadar). Dar, spre fericirea ambelor sexe, punctul G chiar există, iar orgasmele vaginale nu sunt un mit, ci o realitate, ce-i drept, mai greu de resimțit de către partenerul mai puțin interesat să satisfacă și mai preocupat să fie satisfăcut. Există atâtea puncte G, câte femei există pe lumea aceasta, dar pentru căutătorii de comori, acesta se află în terminațiile nervoase ale clitorisului, în interiorul vaginului (de unde și litera G). Se poate testa și descoperi cu mai mare ușurință, folosind vibratorul (doar pentru depistare sau localizare; nu recomand ca bărbatul să intre în competiție cu vibratorul, va pierde detașat).

℗PUBLICITATE


Organul principal de stârnire a dorinței sexuale este între cele două urechi ale femeii, și nu între picioarele acesteia. 

ADEVĂRAT. Adevărul este că pot exista cel puțin două surse de bucurie sexuală a femeii (desigur, totul poate fi și altfel), când este stimulată de bărbat prin cuvinte, mângâiere, atingere caldă sau mai puternică sau când oferă plăcere acestuia, chiar dacă nu și-a obținut propria sa plăcere. Bărbații sunt mai atrași de a doua variantă, pentru că ei simt că nu sunt suficient de virili dacă nu satisfac femeia; de aceea se și întâmplă ca atunci când aceasta nu dorește să îi ofere satisfacția de a fi satisfăcută, bărbatul se simte impotent. Tot bărbații sunt mai atrași de cantitate, și nu de calitate. Numărul penetrărilor și al contactelor sexuale sunt mai importante. Bărbații văd erecția ca realizarea lui „pot“, deși erecția nu este o acțiune voluntară, ci una involuntară. Afirmația conform căreia stârnirea dorinței sexuale se află între cele două urechi, rămâne totuși valabilă pentru ambele sexe. Fără fantezie sexuală, este puțin probabil să fii stârnit sau să te stârnești pentru actul în sine. Oricum, orgasmul, la fel ca erecția, provine din cel puțin două surse: (1) sursa psihosocială și culturală și (2) sursa biofizică (cum ar fi circulația sanguină; de exemplu, când nivelul testosteronului este scăzut, nu simți nevoia de sex). Când cele două surse sunt în echilibru, duc la stimulare, excitație, orgasm sau erecție.

Orgasmul este ceva tipic bărbaților, femeile au doar mici plăceri.

FALS. Și totuși, în liniștea serii, pereții apartamentelor de bloc, subțiri ca scoarța copacilor, frig mai mult de strigătele femeii aflate în orgasm și mai puțin de ale bărbatului. Dacă ar fi să contorizăm aceste zgomote, am spune că este un mit că orgasmul este ceva tipic bărbaților. Cum am putea explica, în cazul acesta, sunetele de extaz ale femeii din timpul actului sexual? Vreți să spuneți că mimează? Cum se explică inclusiv neputința de a acoperi aceste zgomote? Trebuie să fie ceva autentic în acest strigăt de extaz! Orgasmul este tipic ființei sexuale, indiferent de gen. Fiecare om are un scenariu sexual, descris ca un film, cu introducere, cuprins și încheiere. Toate detaliile sunt conectate cu scenariul personal. Dacă în timpul actului sexual cei doi privesc sexul ca pe o piramidă, totul este făcut cu scopul de a ajunge în vârf, acolo unde se află orgasmul. În cazul acesta, ambii vizează punctul culminant, se vor simți sub presiune și nu se vor bucura de plăcerea sexuală, ci vor avea doar scopul să atingă orgasmul. Deși orgasmul este plăcerea finală, plăcerea de a fi împreună cu celălalt și de a te contopi cu el este tot o plăcere. Dacă în timpul actului sexual cei doi privesc sexul ca pe un val, aici primează bucuria de a fi împreună, de a atinge, de a descoperi împreună locuri care să le provoace plăcere, de a-și exprima dorințele verbal sau nonverbal, ca apoi să decidă împreună că unul poate fi satisfăcut mai intens. Poate că amândoi ca valurile vom veni către țărm și apoi ne vom retrage. În definitiv, sexul este o călătorie în care nu știi unde mergi. Prea poetică din nou? Dar nu este intimitatea dintre două ființe un poem, oare?

Una din patru femei este posibil să fi fost abuzată sexual în copilărie.

Nu cunosc această statistică, dar în urma raportărilor unora dintre pacienți, am constatat că există un număr semnificativ de amintiri despre comportamente sexuale timpurii referitoare la abuzul sexual în copilărie, la ambele sexe. Abuzul sexual în copilărie este un eveniment tulburător ce poate influența o persoană pentru totdeauna, împiedicându-i dezvoltarea armonioasă fizică, emoțională, spirituală, intelectuală, sexuală, a abilităților de cooperare și dezvoltare a empatiei și a interesului social. De cele mai multe ori, sunt acte repetitive, se întind pe ani buni, adeseori nu sunt descoperite și au loc, în mod tragic, chiar în familia de origine. Poate ar trebui să reformulez mitul conform căruia „una din patru femei este posibil să fi fost abuzată sexual în copilărie“ și să-l convertesc astfel: „un copil – o fetiță sau un băiețel – din patru este posibil să fie abuzat sexual“. Dacă am așeza astfel declarația, ne-am putea întreba ce este de făcut în prezent. Cum să facem să fim părinți sau tutori pricepuți, atenți, prudenți, grijulii, să ne ascultăm copiii, să îi credem chiar și atunci când pare de necrezut sau este greu de recunoscut. Am avut, în timpul celor 15 ani de practică privată în psihoterapie, acces la confesiunile celor abuzați și cred că ambele sexe trec în copilărie prin aceste experiențe. Uneori, această temă a experiențelor sexuale din copilărie poate rămâne neexplorată, chiar și de psihoterapeuți experimentați.

Abuzul sexual este o traumă serioasă care lasă urme adânci în sufletul și viața femeii.

ADEVĂRAT. În această afirmație este cuprinsă esența: adâncimea suferinței, tulburarea pe întreaga durată a vieții și povara purtată (adeseori, neștiută de ceilalți; abuzul sexual poate fi ascuns sau deschis/cunoscut). Urmele rămân adânci până în sufletul Universului.

Energia sexuală este esențială pentru starea de bine din punct de vedere fiziologic și psihologic.

ADEVĂRAT. Elanul sau cheful de viață și chiar sensul vieții pot depinde de gradul energiei sexuale. Suntem ființe sexuale, în același timp în care suntem ființe sociale și culturale. Avem un dar deosebit. Ne căutăm unii pe ceilalți să ne completăm, să fim compatibili.

Pagina de Psihologie

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatrii și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Back To Top
×Close search
Caută