fbpx
skip to Main Content

Despre abordarea cognitiv-comportamentală se spune că are mai multe valuri ale evoluției, în prezent specialiștii susținând că s-a ajuns la al treilea val, iar modelele de intervenție de actualitate sunt cu adevărat integrative și surprinzătoare. Una dintre formele de psihoterapie care a fost „adusă“ de acest al treilea val este terapia centrată pe schemele cognitive. Pentru a afla ce este adevărat și ce este fals cu privire la această formă de intervenție psihologică, am stat de vorbă cu Roxana Nicolau, psihoterapeut specializat în terapia schemelor, supervizor și pioner al acestei terapii în România.  

Terapia schemelor este o formă de intervenție psihologică ce integrează părți din terapia cognitiv-comportamentală, din psihanaliză și terapia centrată pe emoții, printre altele. 

ADEVĂRAT. Înainte vreme, în anii 1990, când a fost inițial formulată de către Jeffrey Young, terapia schemelor era văzută ca o extensie a terapiei cognitiv-comportamentale cu integrări ale unor concepte diverse din teoria psihodinamică, experiențială, terapia gestaltistă, cât și idei din teoria atașamentului.

Terapia schemelor este eficientă pentru tratamentul tulburărilor de personalitate. 

PARȚIAL ADEVĂRAT. Inițial, terapia schemelor a fost dezvoltată pentru a completa modele clasice, cognitiv-comportamentale, de abordare a clienților rezistenți la schimbare, cu tipare rigide de a face față problemelor de zi cu zi. La vremea respectivă a anilor 1990, modelul propus de Young a avut succes în special cu tulburările de personalitate, respectiv cu personalitatea borderline și cu cea narcisică. Acum, la aproape treizeci de ani de atunci, terapia schemelor este considerată a fi transdiagnostică, adică are un model aplicabil în aproape toate ariile de psihopatologie, cu eficacitate dovedită de studii și metaanalize. În acest moment, pe lângă probleme ale personalității,  terapia schemelor este utilizată pentru abordarea depresiei rezistente, a tulburării obsesiv-compulsive, a tulburărilor de alimentație, în terapia de cuplu și de grup, pentru abordarea problemelor emoționale ale copiilor și adolescenților.

Spre deosebite de terapia cognitiv-comportamentală clasică, în terapia schemelor psihoterapeutul este interesat și de experiențele din copilărie ale clientului.

ADEVĂRAT. Așa este, în terapia schemelor se acordă o importanță deosebită experiențelor din copilărie, deoarece sunt considerate momente importante pentru dezvoltarea clienților și ajută la validarea și la înțelegerea tiparelor problematice din momentele prezente. Scopul este să îl însoțim pe client și nu se concentrează exclusiv pe abordarea intensivă a biografiei, ci, mai degrabă, ajută la construirea punților afective pe evenimente traumatice în care nevoile de bază nu au fost îndeplinite.

În terapia schemelor contează nevoile umane de bază. 

ADEVĂRAT. Schemele dezvoltate de către client sunt ca niște lentile prin care acesta privește lumea, relațiile și pe el – aceste lentile se construiesc în momentul în care nevoile umane de bază nu ne sunt îndeplinite de către figurile de atașament. Începem să vedem aspecte importante ale noastre și ale celorlalți prin aceste lentile, practic suntem precum plantele: dacă nu primim suficient soare, destulă apă și hrană, nu ne dezvoltăm în manieră sănătoasă. Când suntem privați de îndeplinirea unor nevoi emoționale de bază, dezvoltăm lentilele care vor distorsiona felul în care înțelegem, simțim, gândim. Terapia ajută, totodată, prin relația terapeutică, la un prim modelaj al unor relații sănătoase atât cu propria persoană, prin raportarea la îndeplinirea nevoilor de bază, cât și în relațiile cu ceilalți, prin construirea unui self autentic, aflat mereu în contact cu ceea ce simte, are nevoie, își dorește persoana.

Există cinci categorii de scheme cognitive, în care majoritatea oamenilor se pot regăsi. 

ADEVĂRAT. După cum aminteam mai sus, lentilele pe care le dezvoltăm pot fi diferite în funcție de nevoile emoționale care ne-au fost frustrate în mod toxic, în copilărie. Când nevoile noastre de atașament, de conectare sigură, validare și apreciere nu sunt îndeplinite, este posibil să dezvoltăm o primă categorie de scheme care orientează felul în care privim separarea de oamenii din jur. O a doua categorie de scheme vizează neîndeplinirea nevoilor de autonomie, independență și competență. Alte lentile calibrează modul în care înțelegem limitele și granițele sănătoase. Alteori, felul în care ne raportăm la opiniile celorlalți și la aprecierea acestora este distorsionat de o categorie de lentile ce se referă la nevoia noastră de a ni se permite să ne exprimăm liber, fără să ne temem că asta ne afectează relațiile. Ultima categorie de scheme ajută la a înțelege cum anume frustrarea nevoii noastre universale de relaxare și de exprimare spontană are ca rezultat formarea unor lentile de tip hipervigilență sau inhibiție.

℗PUBLICITATE



Există patru „moduri“, ca tipologii: modurile de copil, modurile disfuncționale de coping, modurile parentale disfuncționale și modul adultului sănătos. 

ADEVĂRAT. Modul reprezintă o anumită stare a individului asociată, ca răspuns, la o schemă – adică la neîndeplinirea unei nevoi. Atunci când o facem în mod sănătos și funcțional, discutăm despre o parte din noi sănătoasă din punct de vedere emoțional sau o parte asemănătoare unui copil fericit. Alteori când sunt implicate anumite aspecte emoționale puternice, discutăm despre părți din noi sau moduri de răspuns ce corespund unui copil interior rănit, furios sau nerăbdător. Pe măsură ce creștem, internalizăm aspecte nesănătoase ale figurilor de atașament și începem să ne construim vocile interne critice; practic, sunt modurile parentale disfuncționale, numite astfel de Young, dar redenumite de noile studii doar ca moduri critice. Și, odată cu creșterea și dezvoltarea noastră, începem să dezvoltăm strategii de adaptare care, inițial, par a fi răspunsuri sănătoase, însă pe măsură ce le tot utilizăm automat, devin rigide și disfuncționale și, foarte important, nu cu rol de a îndeplini o nevoie de bază.

Terapia schemelor este o intervenție de scurtă durată. 

FALS. Nu este un tip de terapie care să sune ca 10 pași în care să înveți să te iubești sau 12 strategii de a obține succes. Este, mai degrabă, un demers care se sincronizează cu creșterea și dezvoltarea unui sine integrat care să conțină o voce internă susținătoare, practic un părinte suficient de bun, nu perfect, dar suficient pentru nevoile emoționale ale clientului. Și acest aspect este cel pe care îl apreciez cel mai mult la acest tip de abordare, ajută clientul să înțeleagă că este firesc și sănătos să simtă ceea ce simte acel copil rănit care rămâne mereu cu noi, că uneori acționează greșit, însă este firesc să fie așa, pentru că astfel a supraviețuit și că, după supraviețuire, vine și etapa în care să se iubească, prin asta înțelegând să se concentreze pe nevoile lui, să le identifice și să le poată exprima. 

Până în prezent, există prea puține studii cu privire la eficacitatea terapiei schemelor. 

FALS. Această afirmație probabil că era adevărată la finele anilor 1990, acum sunt foarte multe studii privind eficacitatea terapiei schemelor, unii dintre promotorii acesteia fiind Arnoud Arntz și David Bernstein, de la Universitatea din Maastricht. Găsim diferite grupuri de interes în Schema Therapy și în USA, Germania, UK, Australia. Toate aceste studii apar în jurnalele de specialitate și sunt periodic reactualizate și pe site-ul Societății Internaționale de Schema Therapy. 

În România nu există specialiști care să practice terapia schemelor. 

FALS. În ultimii zece ani, terapia schemelor a început să atragă interesul psihoterapeuților din România și sunt formări certificate de Societatea Internațională de Schema Therapy (ISST), prin Institutul Român de Schema Therapy. Fiind mai degrabă o formare profesională continuă care să completeze formarea de bază a psihoterapeuților, cei care au găsit interesantă abordarea nevoilor emoționale de bază au ales să își însușească modelul, să îl integreze și să îl aplice în cabinet – mulți dintre aceștia provin din formarea cognitiv-comportamentală, din cea tranzacțională, din abordările integrative (ei fiind deja obișnuiți cu integrarea aspectelor diverse), însă nu numai. În plus, pe diferite nișe de interes, profesioniștii de la noi din țară au beneficiat de workshopuri și webinarii susținute de traineri internaționali, iar participările din România la diferite conferințe și școli de vară organizate de ISST au fost în continuă creștere.

Cartea Cum să-ți reinventezi viața este un ghid util pentru cei care intenționează să-și descopere propriile scheme cognitive și să le depășească.    

ADEVĂRAT. Cum să-ți reinventezi viața, a lui Jeffrey Young, este o carte din categoria celor de dezvoltare personală și, pentru mine, rămâne una dintre cele mai faine experiențe de lectură: o recitesc cu plăcere și, de fiecare dată, mai am câte un moment de „Aha!“, când se întâmplă ca o frază să mi se așeze altfel în minte și să adauge un nou înțeles unor experiențe din trecut. În plus, există multe alte ghiduri și podcasturi ce promovează idei de bază din terapia schemelor și-i pot ajuta pe oamenii aflați în procesul de schimbare.

Pagina de Psihologie

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Back To Top
Caută