fbpx
skip to Main Content

Unul dinte conceptele psihologice care au ajuns, în timp, să devină parte din vocabularul nostru este cel de traumă. La auzirea acestui cuvânt, unii dintre noi fac ochii mari și se gândesc la dezastre și calamități, alții înghit în sec și realizează că experiența lor de viață include și câteva episoade traumatice. Pentru a ne lămuri cât mai bine și a înțelege ce este și ce nu este trauma, am stat de vorbă cu Sorina Petrică, psiholog și psihoterapeut în cadrul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Trauma este o formă de boală psihică.

FALS. Stresul mare asociat traumei poate reprezenta un teren fertil pentru dezvoltarea unor boli mintale, dar trauma nu este o boală psihică. Trauma reprezintă modul personal în care o persoană s-a adaptat la anumite situații sau contexte de viață, în condițiile în care resursele personale disponibile au fost cu mult depășite de intensitatea experiențelor trăite. Expunerea repetată la experiențe traumatice în lipsa unui mediu adecvat de susținere poate să ducă la apariția unor tulburări mintale. 

Trauma este specifică exclusiv oamenilor care au trecut prin violență fizică extremă sau abuz sexual. 

FALS. Traumele pot avea multiple surse. Există traume care apar ca urmare a expunerii la o singură experiență care e percepută ca un pericol la adresa vieții personale sau celor din jurul nostru: acte de agresiune fizică, viol, accident de mașină, catastrofe naturale, acte de terorism. De asemenea, trauma poate să apară și în condițiile pierderii neașteptate a cuiva drag, fie prin decesul persoanei, fie prin ruperea relației. Mai mult decât atât, există traume care apar ca urmare a expunerii repetate la anumite experiențe negative de viață care, deși nu au o intensitate mare, prin faptul că se repetă și sunt trăite la o vârstă fragedă, când neputința și dependența de context sunt foarte mari, pot avea consecințe severe asupra funcționării unei persoane. Aici se înscriu consecințele acelor experiențe care reprezintă un pericol pentru identitatea copilului și amenință sinele: experiențe negative din perioada intrauterină, abuzul emoțional, neglijarea, abandonul. 

Persoanele traumatizate se află doar în spitalele de psihiatrie. 

FALS. Trauma este mult mai prezentă în viața noastră și în familiile noastre decât ne închipuim. Chiar dacă mulți dintre noi nu am trăit experiențe negative de o intensitate foarte mare, foarte mulți dintre noi am trăit și, din păcate, încă mai trăim într-un spațiu cultural în care violența asupra copiilor este privită cu indulgență. 

Trauma reprezintă efectele pe care experiențele negative și amenințătoare le lasă în sufletele noastre. 

ADEVĂRAT. Trauma nu este ceea ce ni s-a întâmplat, ci efectul pe care ceea ce ni s-a întâmplat l-a lăsat asupra corpului și sufletului nostru. Trauma afectează modul în care o persoană se va uita la viața ei, se va proiecta în viitor și-și va defini identitatea. 

Trauma este ca o scoarță groasă care ne protejează de alte forme de suferință, dar și de posibilitatea de a savura viața.

ADEVĂRAT. Toată viața persoanei care a trăit o traumă se concentrează pe încercarea de redobândire a sentimentului de siguranță. Pentru a putea trăi cu ceea ce s-a întâmplat, persoana care a avut aceste experiențe va dezvolta diferite strategii pentru a se proteja de suferință. O astfel de strategie de protecție este deconectarea de sine și izolarea părții care conține suferința asociată experiențelor traumatice. Tensiunea existentă în corp sau starea de amorțire a trupului reprezintă armura de care ne ajutăm pentru a ne construi ziduri în jurul celor mai vulnerabile emoții. Cu cât o persoană va dezvolta mai multe strategii de protecție, cu atât va ajunge să se simtă mai deprimată, neputincioasă, neajutorată și dezorientată.

Persoanele traumatizate pot să fie disociate din punct de vedere psihologic și emoțional. 

ADEVĂRAT. Disocierea este una dintre strategiile de adaptare la experiența traumatică prin care ne protejăm de suferință. Sistemul intern al omului se fragmentează și, pentru a face față suferinței, persoana se deconectează de la propriul corp și de la emoții. Când o astfel de strategie se activează, putem să ne uităm la evenimentul traumatic fără să simțim suferința care l-a însoțit. Povestim cu detașare despre lucrurile dureroase pe care le-am trăit, ca și cum experiența ar fi trăită de altcineva. 

℗PUBLICITATE


Trauma nevindecată din punct de vedere psihologic poate determina diferite forme de adicții. 

ADEVĂRAT. Adicția este unul dintre cele mai importante simptome ale unei reglări emoționale deficitare care apare ca urmare a expunerii la traumă. Este soluția la îndemână care ajută la distanțarea de suferința existentă. 

Persoanele traumatizate au o relație mai puțin sănătoasă cu propria persoană și se implică în diferite comportamente autodistructive. 

ADEVĂRAT. Trauma care se asociază cu experiențele trăite într-un anumit context relațional și într-un moment din dezvoltarea noastră în care am fost foarte vulnerabili are un impact foarte mare asupra modului în care ne dezvoltăm identitatea. Modul în care ne comportăm cu noi la vârsta adultă, cum avem grijă de noi și de nevoile noastre reflectă modul specific în care cei care ne-au crescut s-au ocupat de îngrijirea noastră. Comportamentele autodistructive reprezintă o formă de perpetuare a tiparului de îngrijire inadecvată exersat în copilărie.

În spatele traumelor noastre se ascunde multă suferință, dar tot acolo zac și resursele noastre. 

ADEVĂRAT. Trauma îngheață o parte din noi. Ieșirea din traumă se asociază cu o deblocare a resurselor care au fost blocate o dată cu suferința trăită. Există un proces natural de creștere care urmează ieșirii dintr-o perioadă de suferință și care aduce cu sine o reîmprospătare a energiei vitale, o resemnificare a sensului vieții.

Psihoterapia este o strategie eficientă pentru a ne înțelege trauma și a ne redobândi diferitele părți ale sinelui. 

ADEVĂRAT. Există o mișcare spontană în noi, oamenii, către conexiune, sănătate și viață. Nu contează cât de retrași sau izolați am ajuns din cauza experiențelor pe care le-am trăit sau cât de severe au fost, la un nivel foarte profund, traumele pe care le-am suferit. La fel cum o plantă se orientează spontan către lumina soarelui, la fel și noi avem impulsul de a ne mișca înspre conexiune și vindecare. Terapia oferă un context propice pentru a pune în mișcare acest impuls. 

Pentru mai multe informații despre subiectul traumei, vă recomandăm: Pe tărâmul fantomelor înfometateMinți împrăștiateMicro-traumaTraumă și memorieSuflete de sticlă

Pagina de Psihologie

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatrii și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Back To Top
×Close search
Caută