O mare parte din populație prevede că această pandemie a schimbat modul în care trăim și va continua să facă asta. În timp ce unele voci mai dezinhibate spun chiar că „ne va schimba, ca specie“. Astfel că ne întrebăm dacă acest lucru este posibil – și, dacă da, în ce fel?
Probabil că perioada actuală va lăsa niște urmări pentru tot restul vieții, iar noi ne vom aminti mereu de această experiență. Cărțile de istorie, dar și cele de medicină vor face referire la pandemia de COVID-19. Experții vorbesc despre schimbările pe termen scurt, care ar putea genera o mai reală apreciere a lucrurilor mai puțin importante în viață (ieșitul din casă fără declarații, mersul la mare sau la munte). Dar cum ne va influenta schimbarea, pe termen lung? Aceasta este întrebarea la care tot mai mulți dintre noi caută răspuns.
După catastrofele naturale, în mod obișnuit oamenii au căutat să vadă ce este la fel – ce a mai rămas din ceea ce au avut și ce anume s-a schimbat. Astfel, așa cum s-a întâmplat în SUA după tragedia din 11 septembrie 2001, oamenii au început să împartă timpul în funcție de un eveniment: „înainte“ de tragedie și „după“ tragedie. Genul acestea de calamități nu poate fi anticipat, așa cum nimeni nu poate ghici și nici prezice corect cum anume pot schimba aceste evenimente negative viața unui persoane, a unei familii sau a unei națiuni.
Dar s-ar putea ca, atunci când unele voci sugerează că „lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel“, acestea să vorbească despre ceva mai profund: despre modul în care trăim, despre obiceiurile, normele și modurile în care ne ducem existența. Pentru părinți, profesori și elevi, este posibil ca unele aspecte ale școlarizării să nu mai revină la felul în care au fost. Iar dacă totuși vom readuce și ceva din trecut, s-ar putea ca „noua normalitate“ să fie, totuși, alta. Cu un gust al cunoscutul, dar cu o aromă academică diferită.
Posibile schimbări în comunitatea școlară
România contemporană nu s-a confruntat cu o pandemie recentă sau cu un dezastru natural puternic, care să schimbe regulile societății și pe cele ale școlii. Din acest motiv, această perioadă este pentru majoritatea oamenilor o vreme a testării de noi emoții, noi trăiri – care ne fac, uneori, vulnerabili; dar, în același timp, ne dau forța de a găsi soluții, de a ne reinventa și de a ne adapta la ceea ce ne cere viața. Chiar dacă situația este privită cu teamă și pe termen lung generează transformări, am putea spune că este ceva normal și natural, atunci când privim viața printr-o lentilă globală. Multe dintre marile schimbări în lume s-au produs după perioade intense de efort și sacrificiu.
Din cauza COVID-19, școlile modifică rapid felul în care își desfășoară activitatea. Sigur că situația le cere asta. Dar să fim realiști: sunt și unele „școli clasice“, care au răspuns mai lent la schimbare, iar contactul cu elevii și adaptarea la școala online s-a făcut greoi sau chiar deloc. Alte instituții de învățământ au căutat să reinventeze școala și să o expună mediului online, folosind instrumente digitale, precum tot mai popularele clase virtuale. În timp ce o altă parte a celor responsabili de „școala copiilor“ a direcționat elevii către programe de îndrumare și practică online și postează videoclipuri ce înlesnesc învățarea. Cu toate acestea, cei mai mulți oameni sunt de părere că numai revenirea la normal ar putea determina învățarea activă. Păreri care au un oarecare sens, până la urmă. Școlile nu au făcut nimic pentru a provoca criza, prin urmare de ce să le schimbi modul de a funcționa?
Școlile nu au provocat pandemia. De ce le-am schimba? Pentru că realitatea ne-o cere!
Sunt de părere că tot ceea ce ține de cultura școlară va suferi o ajustare semnificativă, mai ales la capitolul „instituții de învățământ privat“. În special părinții vor face o selecție mai riguroasă a școlilor și, cel mai probabil, se vor îndrepta către acelea care și-au adaptat cel mai rapid și cel mai bine activitate la spațiul online (deoarece acestea vor fi mereu pregătite atât logistic, cât și uman – cu cadre didactice care se supun mai repede schimbărilor). Nu este exclus un nou semestru de școală online, mai ales în contextul în care (așa cum se prezice) va urma un al doilea val de pandemie, ceea ce mă face să cred că părinții nu vor mai risca un alt experiment care să încetinească învățarea.
Ce lecții importante am putem învăța din această pandemie?
Ce ducem mai departe din experiența trecerii prin această pandemie? În primul rând, crizele ne obligă să ne adaptăm. COVID-19 a forțat schimbarea, iar această avalanșă de experiențe noi va duce și la o mai mare atenție în ceea ce privește alegerea școlii. În actuala criză, COVID obligă părinții să fie profesori și îi obligă pe toți – elevi, părinți și profesori – să se supună instrumentelor de învățare online.
De asemenea, în timp ce multe familii caută soluții complementare prin care să-și educe copiii, ele se confruntă, de asemenea, cu metode și instrumente educaționale pe care nu le-au mai întâlnit.
Asta nu înseamnă că toate instrumentele online sunt foarte bune. Dar putem lua în considerare următoarele: Să presupunem că un profesor încearcă trei instrumente online, în timpul crizei. Îi place instrumentul A, nu îi place instrumentul B și îi este indiferent instrumentul C. Sună exact ca o rețetă pentru transformarea în masă, nu-i așa? Ei bine, de fapt, dacă criza nu s-ar fi întâmplat niciodată, profesorul nu ar fi știut niciodată despre niciunul dintre aceste instrumente și, oricum, nu ar fi folosit B sau C. Cheia este că profesorii (și, probabil, elevii și părinții) își doresc acum mai mult un plan A, iar acest lucru ar putea fi transformator.
℗PUBLICITATE
Adaptările noastre au efecte indirecte, care duc la alte schimbări. În actuala criză, trecerea la instrumentele online poate avea și efecte indirecte.
Școala de stat versus școala particulară? La care dintre acestea ne uităm?
În mai multe domenii, s-a discutat recent în contextul coronavirusului și s-a ajuns la o anumită logică. Primele două subiecte – instrumente online și învățare completă online – sunt cele care au fost intens aduse în discuții, atât la nivel global, cât și familial.
Utilizarea instrumentelor online? Școlile vor folosi mult mai mult instrumentele online. Majoritatea elevilor vor avea în curând laptopuri sau device-uri proprii și un tip de acces la internet (deși decalajul digital va rămâne o preocupare semnificativă). După cum a subliniat recent David Deming, instrumentele online pot fi complementare instruirii oferite în persoană – în loc să o înlocuiască – pentru a le permite profesorilor să se concentreze mai mult pe implicarea elevilor și îndrumarea lor.
Este aceasta o etapă de trecere către educația făcută acasă și instrucția complet virtuală? Poate fi o oarecare schimbare în această direcție. Familiile se vor obișnui mai mult cu învățarea online. Cu toate acestea, o astfel de abordare are dezavantajul semnificativ că părinții trebuie să joace rolul de monitor și de profesor. Puține familii își doresc sau își permit acest lucru, având în vedere programul de lucru al adulților, precum și alte responsabilități. Mai mult, cercetările sugerează în mod constant că elevii învață mai puțin în medii complet virtuale. Instruirea condusă de către un profesor are, pur și simplu, multe avantaje.
O întrebare cheie este: Ce școli vor răspunde mai bine la criza actuală? S-ar putea ca școlile private să răspundă mai bine, ceea ce înseamnă că vor oferi servicii educaționale mai bune elevilor. Acest lucru este posibil, deoarece sunt concepute pentru a oferi servicii educaționale variate și de calitate. Au departamente IT și manageri care facilitează educația specială, achizițiile și multe altele. Beneficiază de economii la scară mai mare și de experiență. Pe de altă parte, școlile publice beneficiază de suportul statului. Profesorii vor beneficia de training gratuit și de oferirea unor platforme de e-learning care să îi ajute în desfășurarea activității.
Este prea devreme pentru a spune ce sector va câștiga. Dar dacă un sector răspunde mai bine, aceasta va fi o victorie semnificativă, pe care părinții o vor observa, fără îndoială. Școlile ce răspund cel mai bine se pot aștepta ca mai mulți părinți să le aleagă.
O schimbare către învățarea bazată pe competențe?
Unii experți în educație au susținut că acesta poate fi marele câștigător al crizei actuale. Cu toate acestea, eu cred că este puțin probabil. Ca și în cazul educației de acasă, abordările bazate pe competențe au limite. Deși îi lasă pe elevi să învețe în ritmul propriu, abordările bazate pe competențe atomizează învățarea și se bazează foarte mult pe teste standardizate. Elevii își testează cunoștințele și pot trece la subiectul următor numai rezolvând fiecare test. Învățarea bazată pe competențe este „personalizată“, în sensul că instrucția e adaptată pe baza abilităților existente, dar, din nou, în limitele testelor. Unele dintre acestea sunt mai bune decât altele, însă nu abordările bazate pe competențe vor fi cele pe care profesorii și studenții le vor adopta în actuala criză.
Vom avea nevoie de mai multe abordări bazate pe competențe, pentru a determina care elevi vor fi promovați în clasa următoare, având în vedere timpul pierdut din procesul de învățare.
Trecerea la unele instrumente online ar putea, de asemenea, schimba rolul profesorilor, transformându-i mai mult în antrenori și mentori. Aceștia pot ghida elevii către cursuri online foarte bune, pentru ca mai apoi să rămână prezenți pentru a oferi îndrumări și feedback și pentru a realiza conexiuni între subiecte. Dar și modul de operare al elevilor și părinților s-ar putea schimba. Acum, că au mai multe surse din care să se documenteze, este mai probabil să încerce să răspundă nevoilor de învățare pe cont propriu. Când se schimbă rolurile, orice altceva se poate schimba odată cu ele – deși în moduri mai puțin previzibile.
În criza actuală, este încă prematur și greu de identificat cum vor acționa în lunile și anii următori milioanele de elevi, profesorii și organizațiile educaționale. Cu toate acestea, ar fi util să începem să ne gândim la ce ar putea veni și la care dintre aceste schimbări ar trebui să fim atenți.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
