Prezentator tv, psiholog în formare, actriță, trainer de dicție și lista poate continua. În realitate, jonglează cu toate aceste roluri, fără a părea că îi este greu. Despre blocaje emoționale, planuri de viitor, legături de familie și secrete relaționale, am discutat în interviul #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine de săptămâna aceasta, de pe paginadepsihologie.ro cu Ioana Scărlătescu.
Ce crezi că ar face ca această toamnă să fie una cu adevărat minunată pentru tine?
Să am toate weekend-urile libere și să pot pleca la munte, să fac drumetii, sau să plec în city-break-uri. Însă, încep cursurile ultimului an de master, așa că doar visez, nu am nicio zi liberă până la vacanța de iarnă. Așadar, ca să fiu mai realistă, am nevoie să știu să gestionez stresul și să am grijă de mine.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Care este cea mai plăcută amintire pe care o păstrezi în memorie din copilărie sau adolescență?
Prima ieșire din țară, în adolescență, când am experimentat o lume nouă, cu gusturi, limbă, muzică și obiceiuri diferite.
Pe micul ecran sau pe platourile de filmare, unde simți că ai trăit cele mai frumoase emoții?
Cu siguranță, pe platourile de filmare. Acolo am început să mă cunosc mai bine și am avut mult spațiu de explorare interioară sau, mai bine spus, „spațiu de joacă“. În plus, eram înconjurată de enorm de mulți oameni care mă inspirau constant, cum găsești destul de rar în alte medii. Mi se pare că într-o atmosferă creativă e loc de mai mult „frumos“.
Ești verișoara primară a Adelei Popescu. Au existat momente în care ai simțit că există o competiție între voi?
Cred că aveam date pentru asta și ar fi fost normal, având în vedere că am fost comparată destul de mult cu ea, mai ales de către persoane foarte apropiate. Însă, pentru că sunt mai mică, nu am crezut niciodată că trebuie sa fiu mai bună decât ea. În schimb, a fost mereu un model pentru mine, pe partea personală. Avem o relație foarte strânsă și cred că dacă există suflete pereche, ea este al meu: simțim la fel în multe privințe.
Care este cartea care te-a provocat cel mai tare, dar ai depus orice efort pentru a o citi până la ultima pagină?
Când corpul spune nu, de Gabor Maté, o carte care vorbește despre costurile ascunse ale stresului, stres care mă macină și pe mine din plin, dar cu care lucrez. Așa că această carte m-a pus față în față cu mine și mi-a arătat ce se poate întâmpla dacă nu îl gestionez.
Ai cochetat și cu actoria. Ce te-a determinat să renunți?
Da, am jucat în cinci seriale. Inițial, actoria a renunțat la mine, iar eu nu am urmărit-o, pentru că simțeam nevoia să fac ceva care să-mi ofere mai multă stabilitate. Iar din cauza prejudecăților (nu neapărat ale mele) și a vârstei ceva mai mici, nu credeam că pot găsi asta în acest domeniu.
Care este principala diferență între Ioana care apare la TV și Ioana din postările de pe Instagram?
Profesionalismul. La televizor nu îmi permit să îmi expun foarte mult viața personală și nici nu cred că interesează pe cineva: sunt acolo să transmit niște informații obiective. Acesta este jobul meu. În timp ce pe Instagram am mai mult spațiu de exprimare, iar activitatea pe această platformă este un hobby.
Ultimul serial care te-a captivat și ți-a furat o parte din timp?
Oh, m-ai prins cu garda jos. Un serial foarte ușor, care reușește să mă țină în priză: Las Chicas Del Cable. Acțiunea se desfășoară în Spania, la sfârșitul lui 1920, și surprinde provocările prin care treceau femeile care doreau să muncească în perioada aceea. Spoiler alert: are aer de telenovelă.
℗PUBLICITATE
Care sunt cele mai importante trei valori după care-ți ghidezi viața și comportamentele?
Este prima oară când încerc să fac un top. Armonie, educație și integritate. Dar topul se mai schimbă, în funcție de nevoi.
Dacă ai putea să porți o conversație cu unul dintre cei mai renumiți psihologi sau psihoterapeuți ai tuturor timpurilor, ce l-ai întreba?
Sunt o fire foarte curioasă! Așa că mi-ar fi greu să aleg o singură întrebare. Probabil, ar fi bazat pe ceva ce trăiesc în momentul acela. Curiozitățile acum sunt: Cum face pace cu faptul că nu are toate răspunsurile despre viață, așa cum se așteaptă de cele mai multe ori clienții, pacienții?; Cum face să nu pună prea multă presiune pe el (ea), având în vedere responsabilitatea meseriei?; Cum a făcut față începutului în meserie și cum crede că vor evolua psihologia și psihoterapia?
Ai ales să urmezi Facultatea de Psihologie. Cum ai luat această decizie și ce planuri ai, în acest sens?
Rațional vorbind, am motivat această decizie prin faptul că îmi place să citesc numai cărți de psihologie și de dezvoltare personală și mă aflam într-un punct al vieții în care timpul îmi permitea. De fapt și de drept, dintr-o nevoie de a repara și din nevoia de a contribui cât de puțin la binele oamenilor. Îmi doresc să le pot arăta oamenilor că au resurse să își facă viața mai ușoară și că pot aduce bine și frumos în ea. Pe scurt, că viața nu înseamnă numai suferință.
Te vezi lucrând în fotoliul psihoterapeutului? Cum îți imaginezi viitorul în psihologie?
Da, mă văd lucrând în fotoliul psihoterapeutului, pentru început. Apoi, aș vrea să mă dezvolt și în alte zone ale psihologiei, dar încă nu am o formă potrivită − voi dezvălui la momentul potrivit, după ce voi fi căpătat suficientă experiență.
Predai și lecții de dicție. Cum reușești să-ți împărți timpul între toate activitățile cotidiene?
Simplu: am luat o pauză pe perioadă nedeterminată de la a preda dicție! Dar chiar și așa, este o reală provocare să îmi împart timpul între toate activitățile, asta și din cauza programului pe care îl am la job. Pentru mine, fiecare săptămână arată diferit și fiecare zi la fel. Munca și cursurile de la master îmi ocupă peste 75% din timp și sunt prioritățile mele acum.
Care este cel mai recent gest romantic pe care l-ai făcut pentru partenerul tău de viață?
Sunt destul de discretă în privința asta, așa că voi răspunde mai abstract: un mesaj.
Care este ritualul tău de remontare, atunci când lucrurile nu merg conform planului proiectat?
Am un ritual de menținere pe linia de plutire, care mi se pare necesar pentru timpurile pe care le trăim. În privința remontării, am încercat mai multe „rețete“ de-a lungul timpului. Am realizat că nu funcționa niciuna extrem de bine, pentru că nu îmi dădeam voie să simt emoțiile pe care le stârnește schimbarea unui plan. Așa că acum lucrez mai mult la „a fi“ și mai puțin la „a face“. Dar dacă ar fi ceva important ce ar trebui menționat ar fi să vorbesc cu cineva, când trăiesc astfel de momente, și să învăț mesajul, ca să știu cum să procedez mai bine data viitoare.
Ce mesaj ți-ai transmis ultima oară când te-ai privit în oglindă?
Se întâmplă extrem de rar să îmi transmit un mesaj când mă uit în oglindă − coincidența este că astăzi am avut un astfel de moment. Mi-am spus: Ce bine arăți astăzi!
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
