Protagonista interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine de astăzi este actriță cu normă întreagă la Teatrul Elisabeta. Este originară din București, absolventă a Universității de Teatru și Film, discretă și diafană, căreia îi place să-și facă meseria cu multă implicare și dăruire. Despre ceea ce îi aduce bucurie și împlinire, dar și despre cum reușește să răzbească într-o lume competitivă, am discutat, în rândurile de mai jos, cu actrița Irina Noapteș.
Când spui fericire, care sunt primele gânduri care-ți vin în minte?
Liniște, dragoste și echilibru.
Obiceiul din copilărie la care nu ai vrut sau nu ai putut să renunți.
Să mă joc și să descopăr lucruri.
Lumea spune despre tine că ești o apariție „exotică“. Tu cum te vezi, privind din interior?
Nu m-am inclus niciodată într-o categorie anume. Cred că fiecare om e diferit în felul lui și în asta constă frumusețea fiecăruia dintre noi. Ce pot să spun din interior este că am încredere în mine și în cine sunt eu și probabil că asta este ceea ce transmit.
Numește un film sau o carte în care ți-ar plăcea să trăiești.
Game of Thrones și universul Harry Potter pentru copilul din mine. Dar dacă ar fi să aleg ceva mai „serios“, ar fi orice poveste scrisă de Mircea Eliade.
Care este compromisul pe care l-ai făcut în relația de cuplu și pe care l-ai face, ori de câte ori ar fi nevoie?
Nu cred în compromisuri, cred în găsirea unui echilibru în relație și în a înțelege și a respecta nevoile celuilalt, la fel cum ți le înțelegi pe ale tale și cum te respecți pe tine. De aceea, într-o relație sunt importante răbdarea și respectul. Să știi să aștepți și să ierți.
Care este clipa de glorie din cariera ta?
Mă împlinește să văd oamenii plecând fericiți de la spectacol. Dar, din punct de vedere mai personal, privesc ca pe o victorie momentele când mi-am depășit limitele și am devenit mai bună. După care am luat-o de la capăt.
Când spui ceartă, care sunt comportamentele în care te implici, deși știi prea bine că nu sunt adecvate, dar totuși „te ajută“ să te descarci?
℗PUBLICITATE
În general, evit situațiile conflictuale și am învățat să nu reacționez niciodată „la cald“. Prefer să spun lucrurilor pe nume la momentul potrivit și să nu las situațiile să escaladeze. Asta și pentru că mă interesează mai mult ca lucrurile să meargă bine pe termen lung, decât să mă descarc pe moment. În puținele ocazii în care ajung să mă cert, devin foarte tranșantă și probabil că rănesc oamenii pentru că spun adevărul fără menajamente.
Dacă treci noaptea pe stradă și perdelele ferestrelor sunt trase… arunci o privire în casele oamenilor sau treci ca și cum ai fi complet dezinteresată?
Fără îndoială, arunc o privire. Pe lângă curiozitatea mea personală, este și un defect profesional.
Unul dintre subiectele cele mai controversate ale acestui an este educația sexuală. Care sunt primele informații pe care tu, în calitate de copil, le-ai aflat la acest capitol?
Când am intrat la școală, aveam multe colege cu surori mai mari care veneau cu tot felul de informații noi. Am avut noroc că părinții mei au fost foarte deschiși la capitolul acesta, așa că mama mi-a cumpărat o carte despre acest subiect și a fost dispusă să-mi răspundă la toate întrebările.
În ce piese te putem vedea la Teatrul Elisabeta?
În curând mă puteți vedea în noua premieră a Teatrului Elisabeta, Bucluc la operă. De asemenea, în ianuarie am avut premiera spectacolului Bucătarii. Acestea sunt cele mai noi. Totodată, mă puteți vedea în Tanța și Costel, Boeing Boeing, Puricele în ureche, Dezbracă-te vreau să-ți vorbesc și în Încă nu, dar o să fie.
Când nu merg prea bine lucrurile în plan profesional, cum faci față incertitudinii și îngrijorărilor?
Cred că secretul constă în echilibrul dintre viața personală și cea profesională. În momentele dificile, mă concentrez mai degrabă pe găsirea unei soluții, fie ea și temporară, în loc să mă las copleșită de panică. De asta, cred că e important să fii stabil emoțional pe plan personal. În general, aș putea spune că eu sunt genul de om care acționează, nu care dramatizează.
Al cui este umărul pe care ai învățat să-ți descarci sufletul?
Al meu. Și uneori, poate prea rar, al prietenei mele cele mai bune.
Ce este cel mai greu pentru tine: să spui ceea ce simți sau să îți temperezi modul în care o spui?
Să îmi temperez modul în care o spun. În general, spun ceea ce simt și gândesc și încerc să îmi adaptez modul de exprimare în funcție de omul din fața mea. Uneori adevărul, al meu sau al situației, poate fi dureros și atunci încerc să fiu mai diplomată în abordare, iar dacă văd că nu e loc, prefer să mă retrag. Dar au fost și momente în care poate acest lucru a fost prea mult pentru ceilalți și atunci am învățat să analizez mai bine situația și să înțeleg de ce are nevoie omul din fața mea. Întotdeauna încerc să mă pun și în locul celuilalt înainte de a îmi exprima părerea.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
