fbpx
skip to Main Content

Este cel mai popular reprezentant contemporan la nivel global al terapiei existențiale, este psihiatru, cărturar, romancier, dar și profesor de psihiatrie la Stanford, Irvin D. Yalom este protagonistul rubricii #AltfelDespreOameni de pe paginadepsihologie.ro de săptămâna aceasta.

Crâmpeie din copilărie

S-a născut în Washington D.C. în data de 13 iunie 1931. Originari din Polonia, părinții săi evrei au emigrat din Rusia (mai precis, din localitatea Celtz, aflată la granița cu Polonia) cu cincisprezece ani înainte de apariția pe lume a fiului lor și au pornit pe drumul nebătătorit al antreprenoriatului, ajungând să aibă în grijă un magazin alimentar.

Zona în care locuiau nu era una sigură, iar Irv (cum îi spune familia) obișnuia să se refugieze, încă din fragedă pruncie, în lectură. Citea cărți acasă, în căminul de deasupra magazinului părinților săi, precum și la bibliotecă de cel puțin două ori pe săptămână, drum pe care îl parcurgea cu bicicleta pe străzile periculoase ale cartierului său. 

Părinții săi nu au avut parte de o educație elevată și nu l-au putut ajuta nici măcar să-și traseze niște perspective de viitor; nu erau pasionați de lectură, singurul lor scop fiind echilibrul economic familial.

A crescut convins că cel mai bun lucru pe care îl poate face cineva în viață este să scrie o carte. În egală măsură, s-a simțit rușinat de lipsa de educație a părinților săi și regretă că nu a fost mai apropiat de tatăl său, care în tinerețe scria poezii, dar care nu a continuat niciodată pe acest drum: „Poate că am dat greș unii față de alții… el nu m-a întrebat niciodată despre viața sau despre munca mea, iar eu nu i-am spus niciodată că îl iubesc“ – spune dr. Yalom în cartea Călătoria către sine.

Drumul care l-a dus către psihiatrie, psihoterapie și munca de autor 

O imagine din familie i-a reconfigurat traseul profesional, pe când avea doar paisprezece ani: tatăl său a avut o durere toracică asemenea unui atac de cord. Yalom își amintește că mama sa l-ar fi admonestat că el ar fi motivul acelei stări medicale în care se afla tatăl său, iar până la venirea medicului (lucru care s-a întâmplat la trei dimineața), Irvin a fost măcinat de frică. Medicul l-a liniștit, spunându-i că totul va fi bine, și i-a oferit posibilitatea de a asculta bătăile inimii tatălui său, moment în care Yalom a decis că aceasta va fi și meseria sa.

Însă opțiunile profesionale erau, la acea vreme, destul de limitate, iar odată cu trecerea anilor, Yalom a ales să urmeze cursurile Universității „George Washington“, pe care o și absolvă, continuându-și parcursul educațional cu Facultatea de Medicină de la „Boston University“. A ales psihiatria, pe care a considerat-o intrigantă și, în egală măsură, și-a tratat fiecare caz cu uimire, ferm convins fiind că fiecare pacient merită analizat distinct, întrucât situațiile sunt diferite. 

A finalizat stagiul de pregătire la Spitalul „Mount Sinai“ (New York) și rezidențiatul în cadrul Spitalului „Johns Hopkins“ (Baltimore). Au urmat doi ani de armată la Tripler General Hospital (Honolulu), iar mai apoi își face debutul în mediul academic, la Universitatea Stanford.

A predat psihoterapia de grup și a dezvoltat modelul psihoterapiei existențiale, care l-a consacrat. A început să scrie în reviste de specialitate, urmând ca prima sa carte, The Theory and Practice of Group Psychotherapy (ce a fost tradusă în douăsprezece limbi), să ajungă lectură obligatorie în formarea terapeuților (lucrare publicată în 1970 și catalogată de către American Journal of Psychiatry drept una dintre cele mai notabile zece publicații ale deceniului respectiv). De aici au urmat alte opere de succes, printre care Darul psihoterapiei, Efemeride și alte povești de psihoterapie, Problema Spinoza, Călăul dragostei și alte povești de psihoterapie, dar și romane didactice (Soluția Schopenhauer, Plânsul lui Nietzsche, Minciuni pe canapea).

A fost căsătorit cu autoarea și scriitoarea Marilyn Yalom, doctorandă în literatură comparată la „Johns Hopkins“ (care a trecut în neființă în anul 2019), alături de care are patru copii: Eve (de profesie ginecolog), Reid (fotograf – căsătorit cu o româncă), Victor (psiholog și antreprenor) și Ben (regizor teatral).

În clipa în care a conștientizat iminenta dispariție a soției sale, au decis să scoată împreună o carte, intitulată O chestiune de viață și de moarte. În ceea ce privește orientarea religioasă, Yalom se declară ateu și apreciază că oamenii își crează sensuri ale vieții.

℗PUBLICITATE



Idei pe care le-a adus în lumea sănătății mintale 

Este renumit pentru două inovații: (1) Conștientizarea că majoritatea problemelor cu care ne confruntăm își au originea în neputința noastră de a realiza relații interpersonale adevărate, ceea ce a dus la pionieratul terapiei de grup; (2) Realizarea faptului că o mare parte dintre zbaterile noastre interioare rezidă din frica de moarte. 

Potrivit renumitului psihoterapeut, seva acestei frici pornește din faptul că apreciem că nu ne-am trăit viața la adevărata-i valoare, apariția regretelor amplificând această frică. Și nu este niciodată prea târziu să o dezvoltăm, chiar și în al doisprezecelea ceas. De altfel, expunerea în fața acestei temeri este motorul care ne impulsionează să acționăm.

„Dacă moartea este inevitabilă, dacă toate realizările noastre, într-adevăr întregul nostru sistem solar, vor sta într-o zi în ruine, dacă lumea este contingentă (adică totul ar fi putut fi la fel), dacă ființele umane trebuie să construiască lumea și proiectul uman din acea lume, atunci ce semnificație durabilă poate exista în viață? […] Suntem creaturi care caută sens. Din punct de vedere biologic, sistemele noastre nervoase sunt organizate în așa fel încât creierul grupează automat stimulii care intră în configurații. Înțelesul oferă, de asemenea, un sentiment de stăpânire: ne simțim neajutorați și confuzi în fața evenimentelor aleatorii, fără model, căutăm să le ordonăm și, făcând acest lucru, dobândim un sentiment de control asupra lor. Și, mai important, sensul naște valori și, prin urmare, un cod de comportament: astfel, răspunsul la întrebările de ce (de ce trăiesc?) oferă un răspuns la întrebările cum (cum trăiesc?)“ – spune autorul în operele sale. 

Yalom pleacă de la premisa că existența umană se împarte în patru „date“ (givens) – libertate, izolare, lipsă de sens și mortalitate –, și găsește modalități funcționale ori nefuncționale prin care omul poate răspunde acestor situații.

În lucrările sale ce au drept temă psihoterapia existențială, folosește termenul „libertate“ în sensul de posibilitate de a modela viața după bunul plac, ținând cont de limitările politice și economice.

Este genul de terapeut care nu doar își ascultă clientul, dar și intervine, ba chiar îl confruntă pe acesta dacă este cazul; însă îl consideră întotdeauna egal, principiu care-l ajută să descopere feluritele perspective asupra unei probleme sau situații. 

Este în continuare activ profesional, practicând terapia individuală într-o formă adaptată. Din cauza vârstei a ales să facă terapii de câte o singură ședință; o singură întâlnire între renumitul terapeut și clienții cu care lucrează în cabinet sau online. „Terapeuții trebuie să aibă o experiență îndelungată în terapia personală pentru a vedea cum este să fii de cealaltă parte a canapelei și să vadă ce li se pare de ajutor sau nu. Și, dacă este posibil, intrați în terapie în diferite etape ale vieții voastre cu diferite tipuri de terapeuți, doar pentru a testa un pic.“

Merite profesionale și premii: 

  • Premiul „Edward Strecker“ pentru Contribuția semnificativă la domeniul îngrijirii pacienților de psihiatrie, Institutul Spitalului din Pennsylvania;
  • Premiul „Oscar Pfister“ pentru contribuții aduse în domeniul religiei și al psihiatriei, Asociația Americană de Psihiatrie;
  • „Foundation’s Fund Award“ pentru cercetare în psihiatrie, American Psychiatric Association;
  • „Prix Des Lecteurs“ pentru volumul The Spinoza Problem;
  • Cel mai bun roman al anului 1992, Medalia de Aur al „Commonwealth Club“ pentru ficțiune;
  • Premiul „Fellowship Foundation Rockefeller“, Bellagio, Italia.

Printre cele mai importante recomandări transmise pentru terapia de grup, Yalom specifică:

  1. Instalarea speranței, care brodează sentimentul optimismului; „Cred că a trăi bine este cheia: încercarea de a nu construi regrete pentru lucrurile pe care nu le-am făcut în viața noastră; să încercăm să ducem o viață fără regret în care ne simțim mulțumiți de ceea ce facem; și să încercăm să fim amabili cu noi înșine și să nu fim dezamăgiți de noi înșine.“
  2. Universalitatea, al cărei rol este acela de a normaliza și de a susține că nu suntem singuri în impulsurile, precum și în eventualele probleme de care ne-am putea lovi.
  3. Altruismul aduce, automat, oamenilor un sentiment de valoare, plin de semnificație, prin într-ajutorarea altor membri ai grupului.
  4. Distribuirea informațiilor duce la educarea și împuternicirea persoanelor asupra situației lor emoționale specifice.
  5. Învățarea interpersonală, a cărei funcție este de a crea modele de relații interpersonale, durabile în timp.
  6. Rememorarea rectificativă, care înseamnă găsirea soluțiilor evenimentelor domestice în siguranța familiei.
  7. Comportamentul imitativ are rol de mimetism social pentru membrii grupului ce preiau strategiile celorlalți.
  8. Eliberarea psihică are drept nucleu vindecarea cu ajutorul transmiterii informațiilor grupului din care facem parte.
  9. Tehnicile de socializare merg mână în mână cu toleranța, empatia, precum și cu dezvoltarea personală.
  10.  Coeziunea grupului are rolul de a determina un sentiment de acceptare, apartenență și, totodată, siguranță necesare traiului natural și firesc.
  11.  Factorii existențiali reprezintă deprinderea de a ne relua firul vieții atunci când trecem prin diverse provocări (tristețe, regret, durere, moarte etc.).

Gândurile mele despre Yalom

Privește viața prin lentila specialistului, dar cu bucuria descoperirii și redescoperii unei noi zile, cu toate provocările pe care le include. Un ilustru profesionist, pionier în domeniul psihoterapiei și al psihiatriei, care a câștigat prin forțe proprii toate distincțiile și onorurile, care arată lumii întregi, prin puterea exemplului, că punctul de plecare în viață nu dictează parcursul existenței; o legendă care a făcut istorie și ale cărei învățăminte merită predate în toate școlile, nu doar în cele de formare ale psihoterapeuților. 

La final, vă las cu câteva rânduri din cea mai recentă carte a autorului, la care a lucrat împreună cu soția sa. Acestea sunt cuvintele lui Marilyn: „Când mă cuprinde jalea pentru starea mea, încerc să-mi amintesc toate motivele pentru care ar trebui să fiu recunoscătoare. Încă mai pot vorbi, citi și răspunde la e-mailuri. Sunt înconjurată de oameni iubitori, într-o casă confortabilă și frumoasă.“

Bianca Sîrbu

Bianca Sîrbu - jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Back To Top
Caută