fbpx
skip to Main Content

În timp ce mă pregăteam să redactez textul aferent clubului de carte din luna februarie, ascultam, pe fundal, un interviu cu o mamă care-și crește singură doi copii, cu toate provocările specifice vremurilor pandemice. Unul dintre copii a fost diagnosticat cu ADHD, iar celălalt cu ADD (deficit de atenție); lucruri destul de obișnuite în viața profesională a unui terapeut de familie, dar ce mi-a atras atenția a fost modul în care se raporta această femeie la viață. „«Probleme» este un termen care ne blochează“, declara mama intervievată. „Atunci când mintea mea spune despre dificultăți că sunt probleme, simt că nu mai am ce face. Am ajuns, în timp, să cred că problemele vieții nu pot fi rezolvate. De aceea, prefer să folosesc cuvântul «responsabilități», cuvânt care nu mă îngrijorează atât de tare și care îmi transmite că am resursele necesare pentru a trece cu bine peste hopuri.“ Când s-a încheiat interviul, eu mă aflam deja (de ceva timp) așezat la birou, însă gândul mi-a rămas la cuvântul „responsabilitate“. 

Fiind luna februarie, pentru clubul nostru de carte am ales trei volume care au ca subiect central iubirea. Și, respirând de câteva ori sonor, am început să simt că, din multe puncte de vedere, cuvintele „iubire“ și „responsabilitate“ merită să se regăsească cât mai des în aceeași propoziție. Iubirea este ceea ce ne dorim cu toții, indiferent de vârstă, nivelul de educație, orientarea sexuală sau etnie; iar responsabilitatea poate reprezenta valența motivațională necesară ca să nu renunțăm la iubire, să nu ne pierdem în mlaștina suferinței sau a indiferenței, și să luptăm pentru ceea ce oferă sens existenței umane.

Una dintre definițiile cuvântului responsabilitate sună astfel: 1. Atitudine conștientă, simț de răspundere față de obligațiile sociale2Sarcină, răspundere pe care și-o asumă cineva. Uitându-mă la majoritatea studiilor din sfera psihologiei relațiilor intime, rezultatele acestora ne descriu, în linii mari, același lucru: iubirea implică o stare de prezență conștientă, o atitudine de bunăvoință față de spațiul interpersonal și un angajament asumat în relație. E posibil ca în multe din momentele grele să ne uităm la iubire sau la relația de cuplu prin lentila problemelor, iar asta să ne creeze și mai mult disconfort emoțional; însă, dacă am schimba perspectiva și am privi totul prin lentila responsabilităților, s-ar putea să nu ne pierdem în lupta cu ceea ce nu poate fi schimbat și în scenariile negative produse de mintea noastră, ci să căutăm resursele care zac în interior și de care avem nevoie pentru a face față cu bine realității.

Responsabilitatea este de abordat în cel puțin trei direcții: starea personală de bine, grija față de celălalt și implicarea în relație. Nu cred că iubirea poate supraviețui provocărilor vieții, dacă nu ne asumăm răspunderea față de aceste trei dimensiuni. Eu am nevoie de mine, de jumătatea mea de cuplu, dar și de relație. Partenera mea are nevoie de ea însăși, de mine și de cuplul care ne leagă. Relația are nevoie de sine, de mine și de partenera mea. Mă îndoiesc că cele trei entități pot fi mereu în echilibru, pentru că asta ar presupune să funcționăm perfect; însă sunt convins că putem da dovadă de flexibilitate. Să fim uneori mai atenți la jumătatea noastră și la cuplul din care facem parte, iar alteori să ne acordăm mai multă atenție nouă înșine. Iar recompensa e reprezentată de faptul că perseverența noastră asumată ne va face să descoperim comorile care stau ascunse în noi, în celălalt și în relația căreia-i aparținem. 

Pentru a înțelege mai bine iubirea și pentru a da dovadă de responsabilitate, vă propun să citim (sau recitim) următoarele trei volume: Compasiunea și mintea umanăCum să-ți alegi partenerul și Revoluția iubirii.

℗PUBLICITATE



Dr. Paul Gilbert este un adevărat star în lumea psihologiei. Prima sa carte pe care am citit-o era disponibilă doar în limba engleză. De câteva săptămâni, volumul a fost publicat și în limba română, drept urmare, face parte din recomandările lunii februarie. Compasiunea și mintea umană ne poate ajuta să găsim calea către propria persoană altfel decât prin critică și violență îndreptată către sine. Dar ne oferă și o serie de idei geniale pentru a ajunge la inimile celor dragi nouă. Nu știu să existe o altă carte care să descrie într-un mod mai accesibil conceptul de compasiune și care să atingă atât de adânc profunzimile ființei noastre. 

A doua recomandare este un volum publicat în seria The School of Life, coordonată de Alain de Botton. Cartea are un titlu care-i descrie foarte bine conținutul: Cum să-ți alegi partenerul. Dacă ați mai citit vreo carte din această colecție, știți deja că toate au o structură practică, idei bine conturate și concepte ușor de implementat. Autoarea, Susan Quilliam, este un renumit terapeut britanic, care s-a specializat în psihologia relațiilor amoroase. Fără a fi părtinitoare sau critică, Susan vine în sprijinul celor aflați în procesul de căutare a unui partener cu nenumărate idei captivante și o doză sănătoasă de optimism. 

A treia recomandare este Revoluția iubirii, o carte pe care am publicat-o în 2017 și pe care am ales s-o recitesc în această lună. Mereu mă simt cuprins de emoții, atunci când deschid una dintre cărțile pe care le-am scris și constat că trăiesc o stare de agitație interioară. Vocea critică din mintea mea îmi spune că textul nu este suficient de bun, dar eu caut să-mi adun curajul pentru a accepta ceea ce simt și, ghidat de compasiune, deschid cartea în mod aleatoriu. Redeschizând Revoluția iubirii, m-au atins pasajele din viața de cuplu a părinților mei, mesajele cu mult sens din introducerea realizată de Harville Hendrix și de Helen LaKelly Hunt, dar și părțile de autodezvăluire. Este atât de interesantă întâlnirea dintre autorul și cititorul cu același nume!

Toate cele trei recomandări sunt disponibile în magazinul on-line al Paginii de Psihologie, iar două dintre acestea se bucură de un preț de sărbătoare! Fie ca noi toți să găsim iubirea în viețile noastre și să descoperim, astfel, comorile ce zac în cotloanele ascunse ale universului interior!

Gáspár György

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Back To Top
Caută