Vara aceasta se poartă călătoriile în siguranță! Autoritățile și experții din întreaga lume ne încurajează să punem sănătatea noastră și a celorlalte 7,7 miliarde de pământeni mai presus de orice alt obiectiv de viață și să ne ierarhizăm obiectivele pe termen scurt în așa fel încât să limităm răspândirea noului coronavirus. Dacă tot suntem restrictivi la capitolul libertate de mișcare, m-am gândit că ar fi optim să călătorim mai mult spre interior decât spre exterior și să explorăm acele teritorii psihologice și emoționale pe care, de regulă, le evităm – din cauză că lumea care ne înconjoară pare mai atrăgătoare și mai interesantă, dar și pentru că așa ne-am obișnuit.
Reconectarea cu universul interior este o idee bună pentru mulți dintre noi, dar puține persoane știu ce înseamnă acest lucru, cum se face și mai ales care este sensul. De curând, am fost întrebat dacă sunt genul de terapeut care consideră că traumele ar trebui povestite sau dacă este mai sănătos să le lăsăm acolo unde le este locul, „fără să zgândărim rahatul, pentru că mereu pute“. Persoana în cauză mi-a relatat că a întâlnit psihologi care i-au recomandat cu fermitate a doua alternativă: aceea de a evita abordarea traumei. Cert este că și în psihologie – ca în toate domeniile științifice, de altfel – părerile sunt împărțite. Dar atunci când vine vorba despre explorarea propriei geografii (emoționale, cognitive și relaționale) și de abordarea traumelor, majoritatea experților sunt de acord asupra faptului că ambele recomandări sunt esențiale. Cu siguranță, momentul și contextul variază. Spun asta deoarece s-ar putea să nu fie o alegere bună ca, într-un moment dificil al existenței noastre, să deschidem alte sertare pline de suferință; dar și aici situațiile pot varia de la o persoană la alta.
Așadar, în această vară, vă invit să ne ocupăm de sufletele și traumele noastre. Haideți să ne cumpărăm câte o carte drept bilet către universul interior și să îndrăznim să-l descoperim cu aceeași curiozitatea cu care explorăm și universul exterior. Toate cele 3 recomandări din Clubul de Carte pentru luna iulie sunt precum niște hărți care ne ajută să cartografiem lumea interioară cu ajutorul unor teorii, explicații și exemple (pe care am fi avut mare nevoie să le cunoaștem încă din timpul școlii). Dar, cum se spune că niciodată nu e prea târziu, se pare că acum a venit momentul.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Prima recomandare este cea mai recentă apariție editorială publicată la Pagina de Psihologie, Suflete de sticlă. Cartea începe ca un volum de ficțiune, dar aduce o serie de explicații științifice care nu se regăsesc în cărțile de beletristică. Eroii sunt doi oameni traumatizați, care la vârsta adultă sunt nevoiți să se împace cu demonii trecutului și pe care iubirea-i ajută să se descopere și să se cunoască mai bine. Mulți dintre cei care au citit cartea mi-au mărturisit că au plâns în mai multe rânduri, că s-au revoltat și au realizat că au nevoie să se cunoască mai bine. Au fost și câteva persoane care și-au amintit de propriile traume și au decis că e musai să intre în terapie.
A doua recomandare este o altă nouă apariție editorială, semnată de psihologul canadian dr. Sue Johnson, alături de care am purtat și o conversație #EpicTalk. Teoria atașamentului în practică este titlul acestei cărți, care ne ajută să înțelegem mai bine legăturile invizibile ce ne unesc și să descoperim limbajul atașamentului, pornind de la experiențele noastre timpurii. Spre deosebire de cărțile publicate anterior, de această dată dr. Johnson nu se oprește doar la relația de cuplu, ci ne oferă informații prețioase despre cum putem gestiona emoțiile dificile și relația cu noi înșine, dar și cu cei pe care-i numim „familie“. Am aruncat câteva priviri peste primele pagini și recunosc că mi-a fost greu să mai las cartea jos din mână.
A treia recomandare este un bestseller internațional care a doborât multe recorduri din segmentul cărților de autocunoaștere și explorare a traumelor psihologice. Corpul nu uită niciodată este un titlu semnat de profesorul Bessel van der Kolk. Recunosc că este un titlu foarte bine ales, așa că am simțit un dram de invidie, realizând cât de inspirat și de sugestiv este. E un volum despre care s-au spus și s-au scris foarte multe lucruri, iar unii consideră că este biblia în zona de psihologia traumei. O carte bine documentată științific, scrisă într-un limbaj accesibil oricui și bogată în explicații care, fără îndoială, vor răspunde atât la întrebarea „De ce?“, cât și la întrebarea „Cum?“ putem să ne ocupăm de durerile și suferințele noastre interioare.
Toate acestea fiind spuse… să avem călătorii emoționale și vacanțe psihologice cât mai profunde! Și nu uitați să vă achiziționați taloanele de îmbarcare (cărțile) din librăria online a Paginii de Psihologie. Iar dacă vreți să împărtășiți cu noi, toți cei din comunitatea clubului de lectură imagini și păreri despre propria experiență, folosiți hashtag-ul #IubimAceeașiCarte.