Există cărți pe care le citim cu mintea, cărți pe care le simțim în inimă și cărți care devin o experiență trăită. Ora inimii, semnată de celebrul psihoterapeut existențialist Irvin D. Yalom și de fiul său, dramaturgul Benjamin Yalom, este o astfel de carte. Nu doar că o citești – o trăiești. O porți cu tine mult timp după ce ai închis ultima pagină. Este o carte despre sfârșit, dar, paradoxal, vorbește cu o forță rară despre viață. Aceasta este recomandarea mea de lectură pentru luna aprilie.
Am deschis această carte cu emoție, dar și cu un anumit respect profesional. Irvin Yalom nu este doar unul dintre cei mai importanți terapeuți ai epocii noastre – el este, pentru mulți dintre noi, o sursă de inspirație profundă, un mentor tăcut care ne-a învățat, prin scrierile sale, cum să fim prezenți în suferință, cum să rămânem umani în durere, cum să însoțim, fără a controla. În Plânsul lui Nietzsche, în Minciuni pe canapea sau în Privind soarele în față, Yalom a creat punți între psihoterapie, filozofie și viață trăită. Iar acum, în această carte scrisă în tandem cu fiul său, ne oferă poate cea mai intimă dintre mărturiile sale.
O confesiune în doi timpi
Ora inimii nu este doar un jurnal al sfârșitului de viață al lui Irvin Yalom, ci o reconectare, o redescoperire între tată și fiu. Este o carte scrisă la granița dintre viață și moarte, dar și dintre tăcere și rostire. Irvin, ajuns la aproape 93 de ani (vârsta de care se apropia când lucra la carte), își confruntă finitudinea cu luciditate, vulnerabilitate și, așa cum ne-a obișnuit, cu o remarcabilă deschidere emoțională. Benjamin, pe de altă parte, încearcă să-și găsească vocea și locul într-o relație marcată de admirație, tăceri îndelungate și o dorință veche de a fi văzut cu adevărat.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Pe parcursul lecturii, am simțit adeseori că pătrund într-un spațiu intim (termen pe care-l evidențiază și Yalom ca fiind esențial în această carte), poate chiar sacru: doi bărbați care-și dau voie să fie sinceri unul cu celălalt, care se privesc fără măști, care acceptă neîmpliniri, regrete, dar și iubirea tăcută care a fost mereu acolo. Este o carte despre împăcare – nu neapărat spectaculoasă, ci profundă, așezată, tăcută. O împăcare care nu rescrie trecutul, dar care vindecă prezentul.
Terapie la final de drum
Ca psihoterapeut, am fost profund atins de modul în care Irvin Yalom descrie procesul de „a fi pacient“, după ce o viață întreagă a fost terapeut. Dintr-o poziție de autoritate profesională, se așază acum în fotoliul vulnerabilului, în fața propriilor frici, a durerii fizice, a pierderii soției sale, Marilyn (despre care a scris în O chestiune de moarte și de viață), și a propriei efemerități.
Este încurajator să vezi cum un titan al psihoterapiei recunoaște că nu are toate răspunsurile, că se teme, că se agață de conexiuni, de memorie, de sens. Și este extraordinar să vezi cum fiul lui îl însoțește – nu ca terapeut, nu ca salvator, ci ca om. Cu tăceri, stângăcii și multă disponibilitate afectivă.
℗PUBLICITATE
Lecții pentru noi toți
Ora inimii este, dincolo de povestea de familie, o lecție despre cum se moare cu demnitate și cum se trăiește autentic. Este o carte despre cât de vindecătoare poate fi prezența umană, despre importanța de a spune lucrurile la timp, de a ierta, de a îndrăzni să ne arătăm așa cum suntem, chiar și atunci când e prea târziu să schimbăm trecutul.
Ca psihoterapeut, dar și ca fiu, tată, prieten, am simțit că această carte mi-a oferit o oglindă. O oglindă în care nu se reflectă perfecțiunea, ci realul, cu toate imperfecțiunile sale pline de sens.
Poveștile care ne țin împreună
Ceea ce rămâne cu tine după ce închizi această carte nu este doar emoția, ci și o convingere profundă, aceea că relațiile sunt spațiul în care ne putem repara (da, mai mult decât oricând, în această carte, Yalom pune accentul pe valoarea și pe importanța paradigmei relaționale). Că vulnerabilitatea nu este un semn de slăbiciune, ci este cea mai curajoasă formă de iubire. Și că, până la urmă, „ora inimii“ nu este un moment de pe ceas, ci o alegere zilnică: de a fi prezent pentru ceilalți, de a spune adevărul, de a învăța să ne luăm rămas-bun.
Recomand această carte tuturor celor care caută un sens mai profund în relațiile lor, în meseria lor de terapeuți, părinți sau însoțitori. Este o carte care nu doar se citește; se simte, se trăiește și se așază adânc în sufletul nostru relațional. Pentru că, așa cum subliniază autorii, „Relația este cea care vindecă“.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
