#IubimAceeașiCarte – Clubul de carte al lui Gáspár, luna august 2021 – Pagina de Psihologie
skip to Main Content

Experiențele dureroase și întâmplările adverse descriu, într-o măsură mai mică sau mai mare, copilăria fiecăruia dintre noi. Poveștile auzite în cabinet îmi confirmă că nimeni nu vine de acasă cu mâna goală, cu toții cărăm în suflete amintiri neplăcute pe care am dori să le uităm, situații despre care nici nu mai suntem siguri dacă s-au întâmplat ori ba; sau goluri emoționale despre care ne-am fi dorit cu ardoare să fie umplute cu trăiri pozitive. 

Mai apoi, ajunși la vârstă adultă, încercăm să ne trăim viața ca și cum ceea ce s-a întâmplat nu ar fi cu adevărat semnificativ, ne folosim de forța uitării pentru a șterge din albumul psihologic al memoriei noastre ce este neplăcut și tindem să idealizăm mănunchiul de amintiri frumoase care ne confirmă cât de iubiți și de prețuiți am fost. Ori ajungem la celălalt capăt al suferinței, trăind cu convingerea că noi nu ne putem schimba, că întreaga tragedie a copilăriei ne condamnă la o viață lipsită de fericire și tot ce ne reamintește este cât de puțin ne-au protejat îngrijitorii. Despre cei din prima categorie, teoria atașamentului ne-ar putea spune că au dezvoltat un stil de relaționare evitant, în timp ce la capătul celălalt s-ar afla atașamentul de tip preocupat-anxios, ambele stiluri făcând parte din categoria atașamentului nesecurizant (care este rezultatul experiențelor timpurii de viață). 

„Esențial, în cazul atașamentului, este adevărul de netăgăduit că relațiile sunt în centrul existenței umane și al dezvoltării intelectului“, spune expertul în studiul minții umane și al neurobiologiei interpersonale, dr. Daniel J. Siegel. Dar tot el, renumitul psihoterapeut și autor, ne atrage atenția asupra faptului că putem învăța să ne „câștigăm“ siguranța, dacă avem acces la informații de calitate și dacă îndrăznim să ieșim din zona de confort a negării sau a victimizării. 

În domeniul științific al sănătății mintale, există acronimul ACE (adverse childhood event, întâmplare adversă din copilărie), care este, în fapt, numele unui chestionar ce colectează informații despre trecutul nostru și ne poate ajuta să înțelegem mai bine bagajul psihologic (renegat sau exagerat) cu care venim de acasă. Teoria de la baza acestui chestionar (despre care puteți citi mai multe în Știința atașamentului) are în centru ipoteza că există o relație directă între abuzurile din copilărie și comportamentele de risc de la vârsta adultă (adicții, obezitate severă, purtări antisociale etc.), precum și faptul că aceste expuneri la experiențe traumatizante afectează copilăria și favorizează dezvoltarea de variate tulburări. Modul în care este obținut punctajul la chestionarul ACE ține de un calcul simplu, prin care adunăm fiecare „da“ oferit celor 10 întrebări ale chestionarului. Astfel, cel mai ridicat scor pe care-l poate obține cineva este acela de 10 puncte. 

Cele zece domenii de evaluare a trecutului (copilăriei) cu ajutorul chestionarului ACE sunt: 

  1. Abuzul emoțional (recurent): înjurături, insulte, umilire, amenințări
  2. Abuzul fizic (recurent): agresiuni fizice de genul împins, plesnit, lovit
  3. Abuz sexual (prin contact): atingeri, mângâieri sexuale
  4. Neglijare fizică: mâncare insuficientă, purtarea de haine murdare, lipsa de protecție, lipsa de grijă, lipsa de îngrijiri medicale
  5. Neglijență emoțională: sentimentul că nimeni din familia ta nu te iubește, că nu ești important
  6. Abuzul de substanțe al părinților/îngrijitorilor: consum de alcool sau droguri
  7. Tulburările psihice ale părinților/îngrijitorilor: depresii, anxietăți severe sau diferite boli mintale 
  8. Mama tratată cu violență: împinsă, apucată cu forța, pălmuită sau s-a aruncat cu ceva în ea
  9. Părinții/îngrijitorii s-au despărțit, separat ori au divorțat
  10. Un membru al familiei a fost privat de libertate prin încarcerare 

Tot practica psihoterapeutică îmi dovedește că mulți dintre adulții care ajung să conștientizeze bagajul traumatic cu care vin de acasă (ca rezultat al chestionarului ACE sau al altor instrumente clinice), adesea se întreabă: dacă tot nu mai putem schimba trecutul, de ce să mai rememorăm experiențele dureroase? Adevărul este că nu putem schimba ce s-a petrecut în viața noastră, dar înțelegerea trecutului poate schimba semnificativ modul în care ne raportăm la evenimente și felul în care ne afectează ele în prezent și viitor. Pentru că tot dr. Siegel spune că, fără doar și poate, „putem schimba felul în care ne lăsăm influențați de trecut“. Acest proces de înțelegere și cunoaștere psihologică pornește de la descoperirea atașamentului nostru relațional, a modului în care sunt codificate și stocate amintirile, dar și a felului în care acestea influențează povestea noastră de viață, percepția pe care o avem asupra propriei persoane și credințele despre cine suntem și cum putem relaționa. 

℗PUBLICITATE



Pornind în gând cu toate aceste informații, pentru clubul de carte al lunii august, am ales trei cărți care pot contribui semnificativ atât la etapa de conștientizare, cât și la procesul de transformare și vindecare psihologică. 

Știința atașamentului. O călătorie în relația părinte-copil este un bestseller semnat de Bethany Saltman, privind modul în care ne însușim primele informații despre relații și despre cine suntem noi în aceste relații. Cartea este o descoperire fascinantă pentru cititorul care ajunge să cunoască atât povestea de viață a autoarei, cât și munca lui Mary Ainsworth – una dintre cele mai importante voci în ceea ce privește teoria atașamentului uman. M-am tot gândit la ce secțiune se încadrează cel mai bine această carte, pentru că depășește cu mult granițele parentajului, este mai incitantă decât un volum de autoajutorare și are gustul unei ficțiuni reușite; de aceea, cred că textul lui Saltman face parte dintr-un nou gen literar, unul care integrează realitățile faptice cu măiestria lingvistică și descoperirile științifice.

Burnout. Cum să scapi de cercul vicios al stresului, de Emily Nagoski și Amelia Nagiski, este una dintre cărțile pe care le-am citit, în limba engleză, de mai multe ori, pe parcursul anului trecut, ediția în română fiind publicată abia în 2021. Emily Nagoski este unul dintre cei mai în vogă cercetători ai momentului, care a ajuns rapid și un vorbitor extrem de apreciat; iar sora ei, Amelia, este dirijor și are un doctorat în muzică; ambele au fost invitate inclusiv în podcastul lui Brené Brown. Cartea este ușor de parcurs, plină de revelații și bogată în explicații care pot facilita atât procesul cunoașterii de sine, cât și modificarea tiparelor de management al stresului. 

Poate ar fi bine să discuți cu cineva este un bestseller New York Times semnat de Lori Gootileb și este a treia recomandare de lectură, în clubul nostru. Această cartea schimbă vieți, spune Arianna Huffington, iar eu nu pot decât să-i confirm afirmația. Autoarea ne invită în lumea psihoterapiei, oferindu-ne pasaje din practica ei clinică, dar și din experiența sa de pacient. Din multe puncte de vedere, această carte ne poate aminti de volumele semnate de Irv Yalom.

Până luna viitoare, vă doresc lectură plăcută și vacanță ușoară; și nu uitați să mai aruncați câte un ochi la produsele din shop-ul online al Paginii de Psihologie, întrucât #CeeaCeCitimContează, #LecturaNeFaceBine și, adesea, #IubimAceeașiCarte.

Gáspár György

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Caută