fbpx
skip to Main Content

Adesea o privesc cu atenție și multă curiozitate, de la o distanță confortabilă. Uneori chiar mă gândesc că, poate, nu-i de mine; poate că-i prea prețioasă și nu mi-o permit. Alteori mă apropii timid și nu vreau decât să o ating, să o simt în mâinile mele și să văd ce efecte are asupra mea. Mai sunt și situațiile în care suntem la mare distanță – și nu putem ajunge unul la celălalt decât prin intermediul realității virtuale; recunosc că invidia îmi perforează gândurile și mintea, atunci când alții apar în poze cu ea. Frecvente au fost și dățile în care simțeam că degeaba îmi stă aproape sau că degeaba mă gândesc obsesiv la cum este ea… pentru că nu-i pot face una ca asta celeilalte – care, simțeam eu, mă așteaptă să mergem mai departe.

Este de-a dreptul dificil să faci pace cu toate aceste sentimente – să tragi de tine pentru a-i rămâne loial celei dintâi, până la capăt; sau să descoperi câte puțin din cea de-a doua, care îți satisface toată acea sete de noutate la care visezi tot mai intens. De prima, în unele momente, mă simt plictisit, este cu mine dimineața și seara, uneori nici în pauzele de la muncă nu ne putem despărți; iar pentru un bărbat cu un atașament evitant, o astfel de apropiere uneori devine dificilă… parcă nu-mi mai lasă spațiu. Alteori, o văd cum mă așteaptă fără să-mi spună nimic, iar lipsa de reproșuri mă face să o iubesc și mai tare, să-mi doresc să mai trecem odată prin ceea ce am trăit și să vedem ce altceva am putea descoperi în timpul petrecut împreună.

Dar, de fiecare dată, relația are un final. Uneori este o ușurare că s-a încheiat, că îmi pot vedea de drum. Dar, sincer, de cele mai multe ori mă cuprind regretele și îi promit că ne vom mai întâlni – din când în când – și că mereu va avea un loc special în mintea și sufletul meu.

Mai sunt și acele situații în care aleg să o împart cu cei dragi – și este iarăși neplăcut, atunci când aceștia uită că ea este a mea, că îmi aparține și că avem o istorie care ne leagă. Dar știu că viața nu este mereu după placul nostru, că este compusă din momente și… momente, iar datoria mea este să-mi trăiesc viața cât mai asumat și inteligent din punct de vedere relațional.

Când o iau de la capăt, se întâmplă să mă cuprindă fiorii, să realizez că nicio alta nu a fost atât de specială, de complexă și de bine conturată. Da, fiecare carte are frumusețea și misterul ei! Și, la fel ca în relațiile cu oamenii, fiecare carte merită tratată cu tot respectul din lume. Pentru că fiecare întâlnire cu o carte ne poate transforma viața pentru totdeauna.

Pentru luna martie, am inclus în Clubul de Carte al lui Gáspár următoarele trei cărți – alături de care putem avea momente de intimitate profundă și transformatoare.

℗PUBLICITATE


De la ceartă la dialog – cea mai recentă apariție, publicată de Editura Pagina de Psihologie. O carte ce ne invită să cunoaștem povestea relațională a zece cupluri care (la fel ca noi toți) se confruntă cu dificultăți, dar își găsesc curajul de a cere ajutor și astfel își oferă șansa la o căsnicie mai frumoasă și mai viguroasă. Așa cum deja ne-au obișnuit John și Julie Gottman (autorii cărții), textul este bogat în explicații bine susținute științific și recomandări logice, deci tot ce ne mai rămâne de făcut este să găsim bunăvoința de a practica ceea ce autorii numesc „inteligență relațională“.

Ajută-mă să nu dispar – romanul Petronelei Rotar, o poveste de iubire care poate semăna izbitor de mult cu ceva din ceea ce trăim, am trăit ori am putea trăi (noi sau cei dragi nouă). Scrisă cursiv și bogată în elemente profund psihologice, cartea poate fi consumată ca o relație de-o noapte, dar are și potențialul unei întâlniri care să se lase cu nenumărate reluări. Când vine vorba despre Petronela sunt subiectiv, deoarece o apreciez și respect, iar munca ei merită evidențiată mai mult decât a autorilor străini recomandați în acest club de carte. Este ușor să scrii și să ajungi departe într-o limbă pe care o vorbește mai bine de 20% din populația globului, mai ales în culturile în care piața de carte este în dezvoltare. Dar este nevoie de multă perseverență, îndrăzneală, vulnerabilitate și asumare, să faci asta într-o societate în care lectura este la coada listei de priorități.

Anul lui Da – într-o lume în care parcă toți se străduiesc să învețe să spună „NU“, autoarea Shonda Rhimes (cunoscută, probabil, multora drept creatoarea serialului Anatomia lui Grey, iar mie grație seriei Cum să scapi nepedepsit) vine și ne arată că… nici a spune „DA“ nu este floare la ureche, mai ales atunci când vine vorba despre visurile noastre cele mai îndrăznețe. Cartea îmi pare scrisă pentru femei, dar cred că și noi, bărbații, putem învăța nenumărate lucruri despre curaj și despre cum ne putem sprijini partenerele, fiicele, mamele, colegele să danseze fără atâtea griji, să se bucure de statul la soare și, atunci când sunt ele pregătite, să înfrunte cele mai grele obstacole pe care le descoperă în propria cale.

Comandați-vă din shop-ul Paginii de Psihologie propriul exemplar dintre cele trei recomandări de carte și alăturați-vă comunității noastre pe Instagram, Facebook sau LinkedIn folosind #IubimAceeașiCarte. Și haideți să citim împreună, pe tot parcursul lunii martie.

Gáspár György

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Back To Top
×Close search
Caută