#IubimAceeașiCarte – Clubul de carte al lui Gáspár, martie 2021 – Pagina de Psihologie
skip to Main Content

Mare parte din discuțiile pe care le-am avut în ultima vreme, în variate contexte de interacțiune online sau offline, au adus la suprafața conversației teme precum oboseala pandemică, burnoutul și dificultățile în ceea ce privește calitatea somnului. 

Dacă ne gândim la faptul că a trecut mai bine de un an de când suntem nevoiți să ne adaptăm viața în funcție de statisticile pandemiei de COVID-19, totul ar putea căpăta un oarecare sens. Ciudat este, îmi spun mulți dintre interlocutori, că nu au nicio dificultate majoră (boală, pierderi semnificative, divorț etc.), și cu toate acestea, se surprind având zile de nervozitate crescută, o toleranță tot mai redusă la stres; ajung să țipe chiar și cei care se considerau cei mai pașnici (ca tipologie de personalitate), să înjure în trafic, în ciuda faptului că-i aud copiii aflați pe bancheta din spate a mașinii, sau să uite lucruri (date, informații, responsabilități) pe care în trecut și le aminteau fără prea mare efort. 

Tot din aceste conversații am auzit despre oameni care se simt din ce în ce mai îndreptățiți, care au dificultăți în a-și manifesta autocontrolul, care se așteaptă ca cei din jur să-i trateze într-un mod privilegiat și care devin mult mai reactivi emoțional și comportamental, acționând aparent cu lipsă de empatie și de compasiune. Îmi povestea o colegă de breaslă cum s-a simțit hărțuită de câțiva dintre oamenii care își doreau să ajungă la ea la terapie și cărora, din cauza unei agende supraîncărcate, a fost nevoită să le recomande un alt terapeut, însă persoanele au reacționat la aceste refuzuri cu multă ostilitate verbală și psihologică. O altă cunoștință mi-a relatat despre faptul că lucrează în domeniul serviciilor directe cu clienții și că în ultima vreme s-a înmulțit considerabil numărul de reclamații și de nemulțumiri venite din partea acestora. Între timp, un bun prieten îmi povestea cum a ajuns să se trezească tot mai devreme, cu zeci de minute înainte să-i sune alarma ceasului, că simte că se trezește mai obosit decât era la culcare și că îi este din ce în ce mai greu să se mobilizeze pentru a-și îndeplini responsabilitățile de la muncă. 

Douăsprezece luni de viață imprevizibilă și impredictibilă reprezintă, totuși, un an întreg de existență umană, diferită de cea cu care ne-am obișnuit. Pentru mulți dintre noi, stresul s-a transformat în anxietate și neliniște continuă, stări care, în timp, ne-au epuizat de energie și de vitalitate, ne-au ascuțit emoțiile dificile și ne-au scos în evidență traumele, slăbiciunile și vulnerabilitățile. Oboseala pandemică, în combinație cu epuizarea despre care aminteam anterior (cunoscută în limbaj uzual drept burnout), a creat un context psihologic nemaiîntâlnit până acum. Momente grele am avut cu toții – ele definesc condiția umană – însă nu s-au extins pe perioade atât de lungi de timp în care să nu avem acces la „recompensele“ mult visate (vacanțe, ieșiri cu prietenii, relaxare la cinema sau teatru, ieșirea la concertul mult visat ori rătăcirea pe la câte un festival). Recunoaștem ori ba, suntem creaturi sociale, avem nevoie de comunitate la fel cum au peștii nevoie de apă, iar privarea mai îndelungată de aceasta ne poate face reactivi și „greu de tolerat“. 

Realitatea ne arată că încă mai avem de înfruntat provocări care țin de această pandemie și că valurile nu s-au terminat; drept urmare, e nevoie să ne echipăm cu strategii care să ne protejeze de „mai rău“, să ne găsim câte o ancoră în viața de zi cu zi și să transformăm toată această experiență colectivă într-un proces de creștere și de maturizare psihologică și relațională. 

Ancora de care cred că ne putem agăța pentru a rămâne centrați în propria viață este lectura, iar pentru clubul nostru de carte din această lună am ales următoarele trei titluri: Revoluția somnuluiDinamica simbolurilor și Neortodox.

℗PUBLICITATE



Potrivit studiilor de specialitate, un antidot bun împotriva stresului, a anxietății și a burnoutului este somnul de cel puțin 7-8-9 ore pe timpul nopții. Drept urmare, ne prinde mai bine ca oricând să găsim strategii optime pentru un somn sănătos și odihnitor. Cartea Ariannei Huffington, cu care am avut onoarea de a purta un dialog anul trecut în cadrul seriei de conversații adevărate #EpicTalk, este prima propunere de lectură pentru această lună. Recunosc că, de ani buni, Revoluția somnului este printre cărțile ce se regăsesc pe noptiera mea din dormitor. Iar atunci când se întâmplă să am insomnii sau să nu-mi găsesc liniștea dimineața, o răsfoiesc. Pentru că are un conținut cu mult sens pentru mintea mea și pentru că este bogată în idei care-mi amintesc că nu sunt singurul căruia îi este greu, mă ajută să ajung la o stare de claritate și să îmi fie mai ușor să înfrunt grijile și dificultățile. 

A doua recomandare este o carte scrisă de psihologul elvețian Verena Kast. În Dinamica simbolurilor, autoarea (care este una dintre descendentele profesionale ale renumitului C. G. Jung) ne ajută să înțelegem că între cosmosul exterior și universul psihologic interior asemănările sunt mai multe decât diferențele. Ceea ce, revenind la introducerea acestui articol, ne poate îndruma să descifrăm mental mai bine de ce ne este atât de greu în vremurile pandemice, de ce „să devenim cine suntem“ implică multă muncă psihică și de ce este important să nu uităm (mai ales atunci când ne este greu) că psihicul uman are o tendință inerentă de a se dezvolta, de a fi în mișcare, pentru că doar astfel își poate îndeplini funcția de sistem autoreglator. Pentru Verena Kast, a simboliza înseamnă a descoperi sensul ascuns al unei situații concrete; spune ea: „Viața cotidiană, concretă, ar conține, astfel, întotdeauna și o latură ascunsă și ar avea mereu de-a face cu noi înșine.“ Fără îndoială, procesul deslușirii simbolurilor și al descoperiri sensului nu este unul facil, dar cred că este util pentru a ne descoperi energia creatoare, pentru a scăpa de angoasele inconștiente și pentru a evita astfel epuizarea psihologică.

A treia recomandare este Neortodox, o carte de memorii autobiografice, semnată de Deborah Feldman. Înainte să citesc cartea, am văzut serialul și m-a impresionat în mod deosebit… atât povestea reală, cât și travaliul psihologic prin care poate trece un suflet de om pentru a-și asigura libertatea. Volumul începe cu nota autoarei care, în prima propoziție, scrie despre Satu Mare (orașul meu natal), făcând referire la secta hasidică din care făcea parte și care purta numele de Sătmar (versiunea idiș a orașului Satu Mare). Relatările sunt cutremurătoare, pe alocuri, mesajul este cu o intensitate emoțională extrem de crescută, iar epilogul ne oferă informații despre cum a fost viața autoarei după prima apariție a cărții, despre cum au reacționat evreii ultra-ortodocși și despre cum și-a găsit curajul de a scrie tot ce a ales să scrie.

Sper să citim (sau recitim) și luna aceasta împreună, să ne permitem libertatea de-a simți tot ce ne este dat să simțim, să ne ancorăm bine în propria viață și să devenim cine suntem meniți să fim!

Gáspár György

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Back To Top
Caută