skip to Main Content

„Orice căsnicie are și părți urâte, pentru că orice om are și slăbiciuni. Orice om care își împarte traiul cu cineva învață să suporte slăbiciunile celuilalt cum poate. De pildă, poți să le consideri un soi de mobile grele și să faci curățenie pe lângă ele, pur și simplu. Să întreții iluzia. Știi, bineînțeles, că se adună praful sub ele, dar înveți să te prefaci că nu e acolo, atâta vreme cât musafirii nu văd nimic. Și într-o bună zi, cineva mută mobila, fără să-ți ceară voie, și totul iese la iveală. Murdăria și zgârieturile. Urmele permanente lăsate pe pachet. Și atunci e prea târziu.“ (Britt-Marie a fost aici — Fredrik Backman).

Venirea unui copil pe lume este un moment foarte emoționant, unic în viața fiecărei familii. Sigur că pe lângă emoțiile pozitive inerente unui astfel de moment, apar și multe provocări sau, cum spune scriitorul Fredrik Backman în citatul de mai sus, acest moment aduce la lumină „părți urâte“ ale relației. Provocările sunt legate de schimbările care au loc în viața de familie și de cuplu. Din experiența mea de la cabinet, dar și din experiența de părinte, știu că majoritatea părinților se simt epuizați și simt stres și anxietate în rolul nou de părinte. Uneori, apar stări de tristețe sau chiar anxietate și depresie postnatală. Rolul de părinte implică responsabilități noi și îngrădește libertatea pe care oamenii o aveau înainte de venirea copilului. Multe cupluri nu sunt pregătite psihologic pentru acest moment și nu știu la ce să se aștepte. De multe ori, unul dintre părinți, adesea, cel care stă acasă cu copilul, preia o parte semnificativă din responsabilități. Dacă nu primește sprijin din partea partenerului de cuplu, acel părinte poate să ajungă cu timpul să se simtă neapreciat, neglijat și chiar abandonat. În cercetările efectuate de John Gottman, oamenii de știință au urmărit cupluri înainte și după nașterea copilului. Astfel, în primii trei ani din viață ai bebelușului, 67% dintre cuplurile intervievate se declarau nemulțumite de relația lor și doar 33% s-au declarat mulțumite de relația de cuplu. Acele cupluri care erau mulțumite de relația lor au reușit să jongleze cu succes între stres și schimbările asociate venirii pe lume a unui copil.

În cele ce urmează, voi oferi o serie de strategii sau exerciții pe care le utilizez în cabinet, pentru a ajuta cuplurile să se reconecteze după venirea pe lume a unui copil.

Angajament: cuplul meu e o prioritate pentru mine

Apetitul sexual al mamei scade drastic în primul an după nașterea copilului, ceea ce duce la scăderea frecvenței cu care cuplul face sex. De obicei, mamele se implică foarte mult în creșterea bebelușului și sunt mult prea obosite, ca să se conecteze cu partenerul lor. Un exercițiu bun aici este ca partenerii de cuplu să își ia angajamentul ca în următoarea perioadă cuplul să fie o prioritate pentru ei. Dincolo de îngrijirea copilului, care este esențială, și relația părinților este „la fel de“ esențială. Ce înseamnă asta? Înseamnă un angajament de a aloca timp de calitate pentru relație. Mai concret, sugestia practică aici este de a ieși la o întâlnire romantică o dată pe săptămână. Dacă nu este posibil să ieșiți, atunci puteți să aveți această întâlnire în casă și să aprindeți lumânări, să comandați mâncare sau să faceți popcorn și să vă uitați împreună la un film etc. Întâlnirile romantice reprezintă un ritual care ne permite să menținem vie iubirea dintre parteneri. Prin intermediul acestor întâlniri, în care ambii parteneri petrec timpul împreună, făcând ceva ce le place amândurora, există un spațiu bazat pe siguranță, unde cuplul poate să discute deschis, să își dezvolte curiozitatea și să afle unul despre celălalt lucruri pe care nu le știau înainte. A dedica timp pentru cuplul tău implică și prioritizarea vieții sexuale. Viața sexuală ar trebui să constituie o prioritate și ambii parteneri să inițieze momente în care să se apropie unul de altul în acest fel. La cabinet, îi întreb pe oameni: „Dacă ar fi ultima ta zi pe pământ ce ai face în ea? Ai face dragoste cu omul pe care îl iubești?“.

℗PUBLICITATE



Exercițiul zilnic de apreciere

Cercetarea spune că chiar dacă ambii părinți muncesc mai mult decât o făceau înainte de venirea pe lume a copilului, ambii se simt neapreciați. Cercetătorul și psihologul John Gottman spunea că e nevoie să încerci „să îl prinzi pe partenerul tău făcând ceva bine“. Cum se traduce asta în comportamente? La nivel atențional, acordăm mai multă atenție negativului decât pozitivului. E important să știm că există această distorsiune a atenției, care ne influențează viața și relațiile. Ei bine, John Gottman ne propune să ne antrenăm atenția și să depistăm momentele acelea când partenerul nostru face ceva bine în relație și să-i spunem apoi asta. O nevoie a oamenilor este de a fi văzuți și apreciați pentru ceea ce sunt și ceea ce fac zi de zi. Ei bine, în acest exercițiu, ne antrenăm atenția, ca să observăm ceea ce face partenerul nostru bine zi de zi, și apoi îi spunem: „Ce apreciez azi la tine este…“. Făcând asta zilnic, îi transmitem omului de lângă noi că vedem și apreciem toate lucrurile bune și frumoase care le face. Vă ofer câteva exemple din relația mea de cuplu mai jos:

  • „Un lucru pe care îl apreciez la tine e că mi-ai oferit azi timp să meditez și ai stat cu copiii. Mulțumesc, a însemnat foarte mult pentru mine“;
  • „Apreciez că mă asculți și ești aici cu mine, de fiecare dată când am nevoie să discut cu cineva“;
  • „Mulțumesc că ai dus azi gunoiul: la câte aveam pe cap în dimineața aceasta, sigur uitam să îl scot în stradă“;
  • „Mulțumesc că ai gătit aceste paste delicioase cu ton – le ador! Apreciez când gătești pentru noi, mă faci să mă simt iubită“;
  • „Apreciez la tine simțul umorului și că reușești să faci față stresului cu umor − te admir când faci asta“;
  • „Apreciez cât de natural îți vine să interacționezi cu oamenii și curiozitatea cu care le asculți poveștile de viață – ești incredibil!“.      

Să ascultăm fără a critica

Conform studiilor, în perioada imediat următoare venirii unui copil pe lume, frecvența și intensitatea conflictelor crește semnificativ. Invitația mea aici este de a asculta ceea ce partenerul de cuplu îți spune atunci când îți comunică o frustrare, fără a reacționa defensiv și a ajunge la un conflict. Asta înseamnă să asculți pentru a înțelege, fără a judeca sau a critica. Înseamnă să asculți, fără a răspunde imediat și fără a te apăra. Înseamnă să asculți fără a face completări, fără a invalida ceea ce partenerul îți transmite − „Nu e chiar așa…“ sau „Stai să-ți spun eu cum a fost de fapt…“. Scopul este să ascultăm în profunzime ceea ce persoana din fața noastră ne transmite. Asta ne permite să înțelegem cu adevărat ce nevoi are partenerul și ne conectăm apoi prin intermediul lor. Această ascultare presupune să fim prezenți în relație, să nu ne lăsăm mintea să zboare în altă parte. Presupune, de asemenea, să îți inviți curiozitatea și deschiderea în procesul de ascultare și să te întrebi: „Oare ce vrea să îmi transmită prin asta? Ce nevoi are de fapt? Ce pot eu să fac pentru a răspunde acestor nevoi?“.

O idee cu care aș vrea să rămâneți este că o relație de cuplu presupune foarte multă muncă conștientă. După venirea unui copil, e nevoie ca acest efort și implicarea în relație să aibă loc zilnic sau cât mai des cu putință. Acest efort se vede în gesturile mici: îi faci cafea dimineața, îi lași un bilet pe masă, în care îi spui că îl iubești, îi oferi un masaj înainte de culcare, îi reciți o poezie sau un fragment dintr-o carte. Încercați să faceți ca relația să fie o prioritate. Prin angajamentul cuplului, de a petrece timp împreună și de a face dragoste unul cu altul, de asemenea, prin oferirea de aprecieri, zilnic, și prin a asculta mai mult atunci când avem conversații dificile,  putem să ne îmbunătățim semnificativ relația. Și, oare, nu merită? Calitatea relațiilor noastre stă la baza stării noastre de bine. Ei bine, e valabil și în ceea ce privește relația de cuplu. Dacă relația de cuplu este una armonioasă, și este un loc în care noi ne simțim iubiți, ascultați, apreciați și în siguranță – e absolut fantastic! Asta ne face să simțim că pe plan profesional putem excela, pentru că avem tot sprijinul în cuplu, de care un om are nevoie, pentru a fi cea mai bună versiune a sa.

Oana Mărcuș este doctor în psihologie și psihoterapeut, cu o experiență de 10 ani, în cabinetul său privat din Cluj-Napoca. Este fascinată de relațiile umane și crede cu tărie că fericirea noastră depinde de calitatea relațiilor noastre. Are doi copii, iar rolul de părinte o face să fie foarte curioasă și pasionată de parenting.

Caută
Coșul de cumpărături
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0